38,100 matches
-
decat părtaș, este inițiator. Și mai lăsați-mă cu anonimele d-le X-ulescu, semnati-va la sfârșit. Cu respect, Cristian Stan. Legătură cu Gaius Iulius Caesar este inexistentă. E bună doar de pus pe tapet și de luat fața unor cititori care au facut “realul” cum spunea o persoană mai sus. E spoiala de cultură istorică pe care o afișează Bucurenci cam de fiecare dată, o îmbracă frumos și o servește că pe un adevăr absolut. Băsescu n-a fost trădat
Siluirea Constitutiei din respect pentru Constitutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82981_a_84306]
-
Dragoș Bucurenci Asta inseamna ca ele vor fi aprobate înainte de a fi făcute publice. Nu-mi place că trebuie să-mi pierd timpul cu asta, dar cititorii acestui blog merită puțin respect. Comentariile refuzate pot fi citite la Coșul de gunoi. Coșul de gunoi Cică un proaspăt angajat își întreabă șeful la noul lui loc de muncă: - Is there a dressing code? Răspunsul rezumă politică acestui site
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
comentarii cretine și lipsite de cea mai mica urma de bun simt.cheers! bravooo. salut înființarea codruțului de gunoi. era și timpul. Interesantă ideea cu “coșul de gunoi”. Dacă are succes, o includ și eu în blog. Din “respect” pentru cititori redai esență regulamentului într-o limbă care nu este cea oficială a blogului tău. Cu alte cuvinte știi engleză bine, nu știi, esti discriminat. Trecând peste asta, regulamentul în sine rămâne învăluit în mister sub umbrela unor bancuri de “political
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
sau fără argumente. andrei, am remediat. există acum o explicație și în limba română. nu am de ce să mă justific când trimit comentarii la coșul de gunoi. contez pe faptul că legea nescrisa e agreată de toți cei care rămân cititori ai acestui blog. cei care nu vor să facă parte dintre cititorii pe care eu îi consider civilizați pot să citească liniștiți coșul de gunoi. cei care găsesc că folosesc criterii prea restrictive pot să nu comenteze sau să nu
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
limba română. nu am de ce să mă justific când trimit comentarii la coșul de gunoi. contez pe faptul că legea nescrisa e agreată de toți cei care rămân cititori ai acestui blog. cei care nu vor să facă parte dintre cititorii pe care eu îi consider civilizați pot să citească liniștiți coșul de gunoi. cei care găsesc că folosesc criterii prea restrictive pot să nu comenteze sau să nu mai citească. și ca să-ți răspund la întrebare, aș refuză “bucurenci e
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
răspund la întrebare, aș refuză “bucurenci e un idiot”, dar aș lasă “bucurenci e un ignorant care nu are ce căuta în media”, chiar dacă ar lipsi argumentele în ambele cazuri. Tonul face muzică!! bucurenciule dragă, măi coplie, vei rămâne fără cititori. oamenii intră pe blogul tău doar ca sa citeasca reacțiile lui codrutz. chiar crezi că e cineva căruia îi pasă de ce zici tu? presupunând că zici ceva, ceea ce nu prea e cazul. Fane Scriitorul p.s. mai intră și florin groază aici
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
ar angaja reciproc să ecologizeze zona de comentarii și să trimită tot gunoiul la o groapă comună a blogurilor, unde să stea la dospit 24 de ore după care să se sterga totul automat. Să considerați asta o datorie față de cititorul civilizat care vrea să vadă dezbatere, nu atac la persoană. Numiți asta “Convenția Blog curat”. Aderenții să pună o sigla, gen “levănțica” sau “măturica”. O să dea alergii unora, dar așa poate își mută urticarea la periferie. Lui Andrei: Nevoia ireprimabila
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
educație. Nu este nevoie de reguli de restricție,acolo unde este bun simț. Asta era pildă. Engleză, pildele și bancurile subtile, blogurile unora că Dragoș sunt toate discriminări evidente. Asta e regula jocului. Apuca-te de o treabă serioasă. Adio! @cititor Nu-mi aduc aminte să îl fi înjurat pe Bucurenci. Doar l-am criticat. Așa cum te critic și pe tine, fără să te numesc mitocan și fără să te trimit nicăieri. Trebuie să remarc totuși că nu ești tocmai dialectic
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
Dragoș își face scrupule, greșește, lasind impresia de show (așa cum la circ se face spectacol cu diformitatea unor oameni și animale, Dragoș a tolerat limbajul suburban și logica șmecherilor de cartier, riscind să promoveze o nouă categorie, “șmecherii de blog”) - Cititorii real interesați evita blogurile contaminate de viruși precum virusul Fane Scriitorul, o personalitate lipsită de persoana Adultului, un Părinte eșuat care își caută victime Copii (v. psihologia tranzacționala). Nu Fane trebuie să facă ordine pe blog (observați comentariul “șmecheros” la adresa lui
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
blogurile contaminate de viruși precum virusul Fane Scriitorul, o personalitate lipsită de persoana Adultului, un Părinte eșuat care își caută victime Copii (v. psihologia tranzacționala). Nu Fane trebuie să facă ordine pe blog (observați comentariul “șmecheros” la adresa lui Florin Grozea), gonind cititorii rezonabili, ci Autorul (punind gumă pe Fane). Scriitura lui Fane e pentru gardurile stadioanelor. Codruț și Andrei sunteți recuperabili, daca renunțați la etichetele adresate autorului blogului și puneți în opera ceea ce ei voi numiți argumente, adică veți veni cu intenția
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
nu reușesc să dedic blogului atât de mult timp cât mi-aș dori. Citesc comentariile, unele îmi plac, altele mă enervează, dar în general evit să răspund pentru că am impresia că discuția se încheagă foarte bine și fără mine între cititorii blogului. Nu-i vorba de o regulă, ci de obișnuință. Singura mea politică “no comment” este în legătură cu intervențiile polemicile care se referă la mine sau la prestația mea și este o politică mai veche decât acest blog. JUST write over
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
pare foarte inspirat, eu l-am ales, nu, nu trebuie să vă simțiți prost, sunt onorat că v-ați oprit asupra lui, nu oricine citește «Dilemă» știe de rubrică asta, nu, sigur că d-voastră nu sunteți oricine, sunteți un cititor selectiv, lucrul acesta se vede, nu neapărat din selecția acestui articol, o prostioara, o bagatela, un moft, nu vreau să spun că sunteți genul care-și pierde timpul cu mofturi, departe de mine așa o bănuiala, spuneam doar că probabil
N-am nici o scuza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83034_a_84359]
-
labia majoră, nu va deschide cu mai multă curiozitate buzele cărnoase de pe copertele acestei cărți. Cartea lui Eve Ensler nu-i va schimba nici unui bărbat viața. Dar există riscul ca ea să aprindă măcar o veioza în viața sexuală a cititorilor ei. Din păcate, nu e un text care să poată fi ușor digerat de cei care fac dragoste cu lumina stinsa, de cei care n-au cumpărat în viața lor tampoane intime pentru iubitele lor, de cei pentru care “perioada
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
Un sacrilegiu. Au urmat alte ciuntiri, renovări neinspirate, stupide modernizări. Iar acum, lăsarea totului în paragină. Am fost în octombrie trecut la Brăila, cu o echipă a "României literare", doritor să le arăt colegilor mei, înainte de a ne întâlni cu cititorii, frumusețile orașului în care am copilărit. Am străbătut de la un capăt la altul fosta stradă Regală și dezolarea tuturor a fost mare: ziduri coșcovite, crăpate, frontoane căzute, ferestre fără geamuri, acoperite cu cartoane sau cu nimic. Intemperiile istoriei au lovit
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
Alexandra Olivotto Dincolo de subtitlul ce figurează pe coperta cochetă a lucrării lui George Achim (Iluzia ipostaziată. Utopie și distopie în cultura română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută treizeci de pagini sunt dedicate genului în manifestarea sa românească (autorii discutați
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier, Lapouge, Krumar, Antohi etc.), celelalte apar și dispar fulgerător, lăsând cititorul nedumerit și plin de întrebări: există vreun element care să justifice menționarea acestui scriitor/ critic? Oare autorul tălmăcește cu acuratețe, în cele câteva cazuri, răspunsul la aceste întrebări e negativ. Unul din exemple ar fi citarea și interpretarea lui Karl
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
e negativ. Unul din exemple ar fi citarea și interpretarea lui Karl Mannheim (pag. 43): Insistența lui Mannheim asupra aplicabilității ideilor utopice exclude orice accepție negativă a utopiei. Pentru a demonstra eroarea de care autorul se face vinovat afirmând acestea, cititorul conștiincios se poate raporta la Ideologie, volumul lui Terry Eagleton (o autoritate în materie). Acesta îi dedica ceva mai mult spațiu aceleiași cărți de Mannheim (Ideology and Utopia - 1929) și explică îndelung rolul utopiei și raportul ei cu ideologia; concluzia
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
a demonstra că cyborg gender e o întrupare/imagine (embodiment) care ar putea fi - dacă femeile ar lua decizia politică de a și-o asuma - o posibilitate locală pentru o răzbunare globală. Dincolo de aceste exemple de inducere în eroare a cititorului, avalanșa citatelor disimulează și anumite omisiuni semnificative: în capitolul Iluzia ipostaziată: utopie și ideologie, nu se menționează nicăieri (nici fugitiv, cum ne-am obișnuit deja) contribuția Școlii de la Frankfurt (legătura formulată de Adorno între utopie și principiul identității, pe filieră
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
scoală, spunînd : n-avem noroc...Si apoi pleacă amîndoi cu acel mers dezinvolt, legănat, al africanilor. Personaje desprinse din caravana Magilor din Biblie." Mai puțin din istoria, plină de anecdote și de fantastic, a băuturii originare din Abissinia va găsi cititorul în carte. În schimb, notații ca cea de sus, într-o succesiune care tinde plăcut către cronică a efemerului. A sta în cafenea, cu singura ocupație de a iscodi din priviri, întotdeauna discret, și de a nota - e pentru autoare
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
face. ș...ț În absența oricărei metode, fiecare a urcat pe arcă ce a poftit. Așa a rezultat o arhivă în care prezentul este asumat pînă la os." Paradoxul e că lipsa de metodă devine în sine o metodă și cititorul cărții se va convinge. Garantez apoi că textele de aici pot destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
e mai mult decît un reușit experiment, e unul din primii pași ai unei etnologii altfel, despre care, iarăși, nu știu cînd voi mai avea ocazia să scriu. Am renunțat, convins că e mai bine doar să-l tentez pe cititor cu două cărți reușite. Restul merită efortul descoperirii depline. Sînt două titluri din soiul rar de carte care merită nu doar citită, ci și văzută, pentru că prezentarea grafică, punerea în pagină, conlucrează cu textul; forma știe să speculeze și să
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din Iași ( Cine ajunge sus, la fix) sau la Studioul Casandra (de mers în pustiu). Felul în care este alcătuit volumul, etapele pe care le parcurgi tu, cititorul, dar și el, dramaturgul, te implică pe drumul unui destin literar, teatral, uman. Sînt tonuri și inflexiuni în "vocea" lui Dumitru Solomon pe care le-am "auzit" abia acum. Dincolo de poante și giumbușlucurile conținute de o replică sau de o
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au parcurs din 1989 și pînă în 2001. Poate și de asta antologia de teatru Solomon de la Hasefer are o vibrație emoțională pentru că autorul se livrează, se pune la dispoziția cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
fie-i odihna ușoară, m-a băgat în literatura română. - În continuarea întrebărilor anterioare, ar fi interesant de făcut o paralelă între programul unei zile-tip din viața Dvs., înainte și după 89. Cel puțin în ce privește prezentul, cred că mulți cititori ar vrea să afle cum se desfășoară o zi de lucru a lui Cristian Tudor Popescu, ce se ascunde în spatele editorialelor din Adevărul și Adevărul literar și artistic, ori în "culisele" aparițiilor (mai rare, azi) la talk-show-uri. La noi, în
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]