1,250 matches
-
6 și 8 acționează sinergic cu interleukina 1 și factorul de necroză tumorală pentru a determina modificările sistemice din șocul septic; factorul de necroză tumorală (TNF) alfa (secretat de macrofage) sau beta (limfotoxina secretată de limfocite) cu efect citostatic și citotoxic; este un important factor de catabolism proteic intens (numit din acest motiv și cașectină) care activează în cursul proceselor neoplazice sau inflamațiilor cronice. Factorul de necroză tumorală în asociere cu interleukina-1 inițiază răspunsul inflamator sistemic (faza acută) caracterizat clinic prin
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
săptămâni apar IgG care se găsesc intrași extravascular. La nivelul mucoaselor acționează IgA secretorii, în timp ce IgE intervin în degranularea mastocitelor și bazofilelor. Imunitatea specifică celulară este realizată de macrofage, limfocitele T și B care, prin citotoxicitate (celule NK, limfocite T citotoxice) și modificări celulare funcționale (citokine), au rol în apărarea antimicrobiană, în special în cazul microorganismelor intracelulare (paraziți, virusuri, rickettsii, micoplasme). Imunitatea pe termen lung este realizată de limfocitele T și B cu memorie care au rol de prevenire a reinfecției
Capitolul 5: INFECŢIILE CHIRURGICALE - GENERALITĂŢI. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1184]
-
al pacientului. Laparoscopia oferă adesea argumentele protecției chirurgicale la unii pacienți. Există două mari limite ale laparoscopiei: inspecția redusă la aspectul suprafeței organului și imposibilitatea palpării structurilor, ceea ce face ca interpretarea să fie mai dificilă. Laparoscopia permite și aplicarea perfuziei citotoxice în cavitatea peritoneală. Datorită evoluției naturale a bolii, riscul depistării implantării peritoneale (M1Ă în timpul laparoscopiei este de 25-37%, neremarcate la CT. Având în vedere că puținii pacienți în stadiul M1 vor prezenta hemoragii sau obstrucții de evacuare gastrică în final
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
PVC Presiunea venoasă centrală PZM Pirazinamidă QR Coeficient respirator RFM Rifampicină SDMV Sindrom de disfuncție multiviscerală SIRS Systemic Inflammatory Response Syndrome SM Streptomicină SNC Sistem nervos central TAD Tensiunea arterială diastolică TAS Tensiunea arterială sistolică TC Tiosemicarbazone Tc Limfocite T citotoxice TCh Toaletă chimică TCP Toaletă chirurgicală primară TEP Trombo-embolism pulmonar TEPL Tendon extensor lung al policelui TF Tendoane flexoare TFP Tendon flexor profund TFS Tendon flexor superficial TH Limfocite T helper TNF Factor de necroză tumorală Ts Limfocite T supresor
INTRODUCERE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1178]
-
factori flogogeni exo- si endogeni, animați și neanimați, infecțioși și neinfecțioși. Menționam: prionii, (subvirusurileă, virusurile, bacteriile, miceții sau fungii, paraziții mono- si multicelulari, dar și factorii activi ai reacțiilor imune: monokinele, citokinele, interleukinele, complexele AgAc, componentele complementului și chiar anticorpii citotoxici. Rol deosebit au unii agenți fizici, radiațiile ionizante și neionizante, energia electrică, frigul, căldura, curenții de aer, traumatismele, factorii chimici exogeni și endogeni (terebentina, substanțele medicamentoase uleioase, insecticidele, erbicidele, radicalii liberi, radicalii toxici (Moise A. și Șuteanu St., 1988Ă. În
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL-1 beta, IFN gamma, TNF alfa. Participa la producerea unor cantități mari de NO în inflamații. Producerea susținută de NO interacționează cu radicalii liberi de oxigen (anionii superoxiziă și generează oxidanți înalt reactivi că: peroxinitriți și radicalii dioxid de nitrogen, citotoxici foarte puternici, prin reacția: NO + O2- → OONO- → HOONO → OH + NO2oxid nitric peroxinitrit radical de nitrogen dioxid (Tizard, 2004Ă NO inhiba sinteză de proteoglicani și stimulează sinteză de metaloproteaze (colagenaze, stromelizină, etc.Ă Producerea susținută de NO permite macrofagelor să participe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
LT regulatoare: Th (helperă și Ts (supresoră; - LT efectoare: Tk (killeră și Tc (citotoxiceă. În ultimii 15 ani a fost folosită în literatura de specialitate sistematizarea : - LT ajutătoare, helper - Th; - LT amplificatoare - Ta; - LT supresoare - Ts; - LT contrasupresoare - Tcs; - LT citotoxice - Tc; IOAN PAUL94 - LT de hipersensibilitate de tip întârziat - Td (Paul, 1990; Olinescu, 1995; Bară, 1996Ă, discutată însă de unii imunologi. Nici adăugarea unei a treia populații (Third population cellsă cuprinzând celulele NK, K și LAK n-a fost mai
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a celulelor NK este însușita de toți cercetătorii: intervenția în citotoxicitatea celulară. După Emillie ( 1997Ă citotoxicitatea s-ar produce pe două căi: - citotoxicitatea dependența de Ca2+ - citotoxicitatea independența de Ca2+ MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 95 Calea dependența de Ca2+ Activarea celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cercetătorii: intervenția în citotoxicitatea celulară. După Emillie ( 1997Ă citotoxicitatea s-ar produce pe două căi: - citotoxicitatea dependența de Ca2+ - citotoxicitatea independența de Ca2+ MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 95 Calea dependența de Ca2+ Activarea celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea celulei prin apoptoza. Granzimele sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze moartea celulară prin apoptoza activând enzimele CCP32 și ICE (ÎL-1 beta converting enzymeă - convertaza - Celulele NK folosesc ambele căi de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ÎL-12 este sinonima cu factorul de creștere al celulelor stem (stem cell growth factor- SCGFĂ, factorul de creștere a mastocitelor (mast cell growth factor- MCGFĂ, factorul de stimulare a celulelor NK (NK stimulatory factor- NKSFĂ, factorul de maturare a limfocitelor citotoxice (CLMFĂ. Este produsă de monocite, macrofage, celule dendritice, celule B și keratinocite. Promovează activarea celulelor Th1 prin secrețiile ÎL-2 și INF gamma și intensifica proliferarea și citotoxicitatea celulelor Tc și NK. Inhiba secreția de IgE indusă de ÎL-4. În general
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de 100 kDa prezența pe toate celulele Ț și un subset de celule B CD7. Glicoproteină de 40 kDa, receptor Fc u pe celulele Ț. CD8. Glicoproteină dimerică, receptor specific pentru moleculele CMH clasa I. Este expresat pe celulele Ț citotoxice și joacă rol cheie în recunoașterea antigenelor endogene de către aceste celule. CD9. Glicoproteină expresată pe plachete, celulele B imature, eozinofile, bazofile și celule Ț activate. CD10. Endopeptidază (neutral endopeptidax -NEP-Ă expresată pe precursorii celulelor Ț și B. Reglează negativ răspunsul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în numeroase tipuri de celule. CD56. La om se găsește pe celulele NK având rol important în citotoxicitatea mediata celular. La câine este un subset de 10-20% din celulele TCD3+. IOAN PAUL110 CD57. Este HNK-1 de pe celulele NK, limfocitele Ț citotoxice și unele subseturi de celule B. CD58 Numit și LFA-3, prezent pe majoritatea celulelor; este ligand pentru CD2. La oaie este expresat pe hematii, care prin legare de celulele Ț formează rozete E, așa-numitul fenomen de rozetare din Imunologie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
leucocite, endoteliul vascular și celulele epiteliale. Este numită și protectină și acționează că inhibitor al caii terminale a complementului prin legare de C8 și C9 blocând complexul de atac membranar. CDw60 Puțin cunoscut, expresat pe celulele Ț helper și Ț citotoxice. CD61 Este integrina Beta3 care asociată cu CD41 leagă proteinele matricei extracelulare. Este expresată de plachete și macrofage. CD62 O familie de hidrocarbonate de legare a glicoproteinelor expresată pe plachete, limfocite și celulele endoteliale. Leagă structurile hidrocarbonate (CD15Ă sialil Lewis
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
timus), prezente în sânge, limfă, măduva osoasă, corticala ganglionară și splină. Limfocitele T recunosc antigenele MHC (complexului major de histocompatibilitate), situate la nivelul celulelor gazdei. Limfocitele T constituie o populație celulară heterogenă: Limfocite Th (“helper”) Limfocite Ts (“supressor”) Limfocite Tc (citotoxice) Limfocite Tm (cu memorie) Limfocitele Th prezintă pe suprafață receptori CD4, având rol de stimulare a proliferării limfocitelor B și secreția de ETIOPATOGENIA ȘI DIAGNOSTICUL BOLILOR INFECȚIOASE 20 imunoglobuline. Limfocitele Th se grupează în două subseturi, diferențiate după tipul de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Human Immunodeficiency Virus If Interferon IFD ImunoFluorescență Directă IFI ImunoFluorescență Indirectă Ig Imunoglobulina IL Interleukina INC Infecții Nozocomiale Chirurgicale INc Infecții Nozocomiale prin cateter INS Infecții Nozocomiale transmise prin Sânge LPS Lipopolizaharid din structura bacteriilor Gram negative LTc Limfocite T citotoxice LTh Limfocite T „helper” LTm Limfocite T cu memorie LTs Limfocite T „supressor” MAC Mycobacterium Avium Complex MDR Multi-Drog Rezistent MNI Mononucleoza Infecțioasă MSOF Multiple Systems Organ Failure Nk Limfocite „Natural killer” od „once a day”, administrare o singură dată
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
CD56 dim. Celulele NK CD56 bright sunt capabile să producă o mare cantitate de citokine din profilul 1 și 2 și de aceea sunt considerate imunomodulatoare, în timp ce CD56 dim au o capacitate scăzută de a produce citokine, dar au efect citotoxic accentuat. Rolul celulelor natural killer în alergia respiratorie Timonen și colaboratorii au fost printre primii care au descris rolul celulelor NK în astm. S-a confirmat în urma studiilor realizate că pacienții cu astm (de exemplu astmul intermitent indus de polenul
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
Datele actuale arată că Factorul de Necroză Tumorală (TNF)-α joacă un rol important în sarcoidoză. Majoritatea pacienților cu sarcoidoză cronică primesc corticosteroizi sistemici. La pacienții a căror formă de boală necesită corticoterapie continuă s-au folosit tratamente alternative (antimalarice, citotoxice sau antiinflamatorii nesteroidice a căror toxicitate pe termen lung este cunoscută, eficacitatea fiind neclară. De aceea a apărut necesitatea de a găsi alte terapii mai eficiente și mai sigure pentru a combate formele grave de sarcoidoză. Infliximab (Remicade) este un
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
esențială în „descurcarea” cromatidelor, după replicarea ADN. Medicamentele care țintesc topoizomeraza II nu interferă cu procesul de clivare, ci, mai curând, blochează repararea rupturilor dublu-catenare produse de această enzimă. Rezultatul este apariția rupturilor cromozomale dublu-catenare, ceea ce reprezintă fundamentul efectului lor citotoxic. Dar rupturile cromozomale stau și la baza genezei translocațiilor 11q23. Utilizându-se tehnica FISH și cromozomi artificiali de drojdie (YAC) ce includ segmente cromozomale din regiunea 11q23, pentru hibridizare în celule de la pacienți cu astfel de translocații s-a constatat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele K. Ele se activează și lizează celula țintă prin fenomenul ADCC. Activitatea celulelor NK și K din sânge, testată in vitro, scade odată cu progresia tumorii. La contactul cu celula malignă, direct sau mediat de anticorpi, celula efectoare eliberează factori citotoxici solubili: perforina, proteaze, TNF-alfa, TNF-beta (limfotoxina). Mecanismul eliberării factorilor litici este același care a fost descris pentru limfocitulTc. Celulele NK, activate in vitro de IFN-gamma și de IL-2, se numesc LAK (de la Lymfokine Activated Killer cells = celule killer activate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
antitumorală. Macrofagul se activează sub acțiunea directă a unor antigene ai suprafeței tumorale sau a IFN produs de celulele T specific-antitumorale. In vitro, macrofagul activat distinge celulele tumorale de celulele normale și poate să omoare selectiv celulele tumorale. Activitatea sa citotoxică este independentă de moleculele CMH, dar este dependentă de factori genetici. Macrofagul se activează în următoarele situații: - după ce prin receptorul pentru Fc, leagă moleculele de imunoglobulină fixate pe determinanții antigenici ai celulei maligne sau complexele Ig-Ag tumoral solubil; - sub acțiunea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proliferarea tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect stimulator asupra celulelor care o secretă; - IFN γ activează macrofagele și celulele NK, având efect antitumoral direct, dar este și imunomodulator, prin efectul stimulator asupra nivelului de exprimare a moleculelor CMH clasa I. Limfocitele Tc au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
kg/zi) la rozătoare stimulează dezvoltarea timusului, crește numărul și mitogeneza limfocitelor. Arginina favorizează răspunsul antitumoral față de o varietate de tumori (transplantate, induse chimic sau viral), reducând rata creșterii, diseminarea metastazică și creșterea perioadei de latență a dezvoltării tumorii. Macrofagele citotoxice generează NO și distrug celula țintă prin inhibiția aconitazei (enzimă a ciclului Krebs), a respirației mitocondriale și a sintezei ADN. 29.6. MECANISME DE SCĂPARE (EVAZIUNE IMUNOLOGICĂ) A CELULELOR TUMORALE Pe suprafața celulelor maligne se găsesc antigene tumorale. Ele sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
000 mai mare de celule tumorale, decât numărul de celule necesar grefării tumorii la animalele neimunizate. Efectul imunosupresor al tumorii. Pacienții purtători de tumori mari nu răspund la antigenele tumorale, iar limfocitele lor aflate in vitro au o slabă activitate citotoxică față de celulele tumorale autologe. Un produs tumoral imunosupresor este factorul beta de creștere a celulelor maligne, inhibitor al funcțiilor limfocitelor și macrofagelor secretat în cantități mari de unele tumori. Unele tumori exprimă ligandul Fas (Fas L), care recunoaște receptorul Fas
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la microtubulii polimerizați, prin intermediul domeniul coiled-coil carboxi-terminal reprezintă un mecanism prin care această proteină intervine în cancerogeneză. Deleția acestui domeniu împiedică legarea proteinei Survivin la microtubuli, abolindu-se astfel capacitatea acesteia de a conferi protecție împotriva apoptozei induse de antineoplazicul citotoxic taxol. Aceste date arată că asocierea cu microtubulii este critică pentru funcția proteinei Survivin, însă nu este foarte bine înțeles dacă această asociere este necesară pentru activarea funcției antiapoptotice sau pentru localizarea Survivin în regiuni care necesită protecție anti-apoptotică (Ambrosini
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]