286 matches
-
aracilor de vie, se folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre, butoaie și putinici. Ciubărul era prins cu un „căluș” de lemn de mijlocul unui drug și se purta pe umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre, butoaie și putinici. Ciubărul era prins cu un „căluș” de lemn de mijlocul unui drug și se purta pe umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se călcau în călcătoare. Ulterior
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
astăzi lucrarea viilor și procesul de vinificație, ambele după metode tradiționale. La sfârșitul sec. al XIX-lea, via se cultiva la Oncești pe o suprafață de 284 ha. Pentru obținerea vinului se foloseau metode tradiționale, strugurii culeși se mustuiau în ciubăr, după ce se turnau în cadă unde se lăsau să fiarbă, se răvăcea și se păstra peste iarnă în cramă sau în beci, iar tescovina se prelucra la cazanele pentru țuică. Înainte de 1950, în comuna Oncești viticultura făcea parte din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
polemizeze parodic, naratorul (sau unul din personajele delegate de el) intervine în text printr-un "Scrie la carte" sau adresându-se cititorilor cu îndemnul "Citiți" ori injurios... După ce s-a ospătat bine cu o porție zdravănă de "șaisprezece banițe, două ciubere și șase vedre" de tuslama, pe Gargamela o apucă "pântecăraia", care se dovedește un factor cauzator al nașterii, căci "lărgindu-se boabele mitrei din pricina acelei tulburări, fătul a intrat în vâna cea mare, a ajuns prin diafragmă până sub umăr
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apă limpede, cu un ghiol numai bun de sărit în el. Zis și făcut. Lică a sărit primul. Înota așa elegant voinicește, încât ceilalți erau îndreptățiți să creadă că acesta, la naștere, a căzut direct din pântecele mamei într-un ciubăr plin sau chiar într-un lac. Cum e apa? îl întrebă Costică neîncrezător. Excelentă. Numai bună pentru scăldat. Hai și tu! În treacăt fie spus, îi cam dârdâiau dinții în gură, însă să refuzi a gusta din plăcerile unei asemenea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu avea nevoie de ele și nici nu avea de gând să învețe vreodată așa ceva. În schimb, spăla maldăre de rufe pe un zolitor de tablă ondulată, într-o balie mare de lemn, pe care le clătea într-un uriaș ciubăr, le punea la uscat, le apreta și le călca cu o precizie și o plăcere rar întâlnită, făcea curat în camere de câte ori era nevoie, ștergea parchetul și spăla cimentul pe holuri. Pe unde trecea Mura rămânea curat și o ordine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minute, în pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la distanță cum iese fumul pe coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai prea face! / Și oare de ce n-aș prea face? / Că Iuda-n rai a intrat / Și raiul ți l-a prădat! / Dar din rai ce s-a luat? / Soarele / Cu zorile, / Luna cu luminile, / Stelele cu razele, / Scaunu județului, / Ciubărul botezului, / Păhărelul mirului! Du-te, Maică, fii-mi bună, / Și ia tunuri și mi-l tună, / Prinde, Maică, tuna, / Doar Iuda s-a spăimânta, / Toate-n rai că le-a lăsa, / Și raiul a rămânea / Rai frumos și luminos / Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scăldat. Să nu se spele cineva pe mîni cu apă din gură, căci face năjit* de gingii. Apa cu care se scaldă un mort se varsă într-un loc retras, ca să nu umble cineva în ea, fiind un mare păcat. Ciubărul în care s-au spălat hainele mortului, dacă se spală în nouă ape, e ca și cum s-ar fi turnat în el apă sfințită. Dacă un mort se trece peste o apă, una din rudele lui aruncă în acea apă un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și pe ochi. Ciorap Dacă din întîmplare încalți ciorapii pe dos, oricine ar voi să te farmece nu poate. Dacă i se dezleagă cuiva o legătoare de la colțun, apoi se crede că acela se va afla într-o stare critică. Ciubăr Se crede că nu e bine a pune afară un ciubăr sau vas întors cu gura spre sat și fundul spre casă, că apoi acea casă va fi vorbită de rău. Ciudă Ziua Minunii arhanghelului Mihail, Ciuda [6 septembrie], o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oricine ar voi să te farmece nu poate. Dacă i se dezleagă cuiva o legătoare de la colțun, apoi se crede că acela se va afla într-o stare critică. Ciubăr Se crede că nu e bine a pune afară un ciubăr sau vas întors cu gura spre sat și fundul spre casă, că apoi acea casă va fi vorbită de rău. Ciudă Ziua Minunii arhanghelului Mihail, Ciuda [6 septembrie], o serbează sătenii ca să nu cadă în primejdii. Cînd se bate cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
parte de ea. Lună Se crede că în unele pete din lună se poate vedea urîcioasa scenă a uciderii lui Avel prin fratele său, Cain. în lună șede Avel cu capul spart de Cain, care-l ține plecat peste un ciubăr, ca să i se scurgă sîngele. Cînd căldarea va fi plină, atunci vor pica din ea trei picure pe pămînt; pămîntul se va aprinde și va arde cu tot de pe el: vremea de apoi. în lună sînt doi frați. Cel mic
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
înăuntru, intrarea se zăvorăște în urma sa, ca într-un basm oriental. Să nu ne iluzionăm însă; atmosfera este înspăimântătoare: "Undeva, departe, se ivi o lumină slabă. În zarea ei văzui pe părete umbra matahalei din pădure: un cap cât un ciubăr de zece mierțe, trupul gros ca stânca și picioare cu copite de cal". Este, desigur, diavolul, cel care schimbă copiii la naștere: "Umbra pare că ținea ceva în brațe, așa ca un copil în scutece. Am ajuns într-o încăpere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
împreună cu soțul mieu Ileana am dat... zapisul de a noastră bună voie la mîna maicăi Antonii starița ot sfînta mănăstiri Socola precum... i-am vîndut un pogon și giumătate de vii cu livada ei, cu casă, cu cadă, cu un ciubăr și o călcătoare; și vie este alăture cu vie mănăstirii Socola”. Acum să te ții bine, vere, fiindcă n-o să-ți vină să crezi ce vei auzi... Din moment ce lucrurile s-au petrecut aevea și au fost și scrise, nu am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Socola. La moartea soțului ei, a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul Cetățuii, cu livadă îngrădită, două căzi, patru poloboace, două ciubere și o călcătoare. Norocul bietei femei a fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul meu, cu mulți bani
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și la alții, de cătră bărbatul meu, cu mulți bani”. Am tot întâlnit printre cele vândute, ba ciubere, ba căzi, ba „o călcătoare”... Ce-o fi și cu un asemenea obiect? Apoi, la acea vreme, se adunau strugurii, se puneau în „călcătoare” și... Aici, i-aici! Flăcăii își suflecau izmenele, își spălau picioarele cu apă curată și,... urcau
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-a tras spre părțile astea, aici și-a găsit bărbat, umblând pe drumuri, l-a întâlnit, căuta loc să se stabilească și i-a ieșit în cale ursitul sub înfățișarea unui ciubărar, el umbla din sat în sat cu ciubere, descântece știa din satul ei, din Bucovina, de la bunică-sa, moartă și ea săraca pe vremea secetei, atunci i-a dat bătrâna cămașa înfodrată și a trimis-o în lume, îi arăt desenul făcut de mine în creion, se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pasagerilor tramvaiului Îi Împingea deja la o parte, fără a ține seama de această moarte neînsemnată. Jim se răsuci, sărind peste cărbunii Încinși pe care un vînzător de pe trotuar prăjea bucăți de șarpe În aluat. Picături de grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea În cap, dar Jim se strecură printre ricșele parcate. Alergă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine cu ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua În care era să te Împungă taurul de bivoli pe tine și pe mama ta, undeva prin capătul luncii pe o fâneață, la spinele de acăț care ți-a intrat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vei spune: „Abenhaldun te cheamă la el“ și-l vei aduce aici. Pe urmă Îți voi porunci să-l aduci pe al doilea maestru; apoi pe al treilea, și apoi pe al patrulea. Am avut baftă căcălău, că buchisisem un ciubăr dân Almanahu Bristol, iar cele douășpe semne dân zodiac mi se tipăriseră la fix În glagorie; da-i de ajuns să-ți spună unu să n-o Încurci, că te și apucă bâțu să n-o dai În bară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În ceva dă pă dușamea. M-am ciucit la pământ. Am atins niște păr cu mâna. Apoi un nas și niște ochi. Nu știam ce făceam, și mi-am zmuls legătura dă pă ochi. Abenhaldun zăcea pă covor, cu gura ciubăr dă bale și sânge; l-am pipăit; căldicel Încă, da d-acu iera hoit pă bune. În odaie nema. Am văzut bățu, Îmi zburase dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la șuetă cu medicii de familie, ține ședințe cu interpușii Băncii, Îi refuză obolul baronesei de Servus, care vântură amenințător sceptrul peremptoriu al Ajutorului Antievreiesc, Își bisectează capitalul În două ramuri: pe cea mai mare o hărăzește fiului legitim - un ciubăr de mălai băgat În convoaiele năvalnice ale metroului, care se va extinde Întreit Într-un singur cincinal; iar pe cea mai mică, cea care zăcea somnoroasă În frugale documente, fiului rezultat dintr-un război just, Eliseo Requena; și totul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a deschis larg În fața sa ușile cu vitralii și draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum spune Telescopel În rubricuța care o ține În Ultima oră, chiar și venitu lu Tadeo Limardo la Noul Imparțial stă sub pecete dă mister. A picat acolea la drum dă seară o dată cu Momo, ăl dă apare cocârjat dă un ciubăr dă stecluțe cu parfom și tiriboambe duhnitoare, da ie ultimu carnaval că s-au văzut. Că i-au pus țol dă lemn și s-a așezat la Quinta del Țato. Da oare ce s-a fi ales dă infanții dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bănuială era casa. Și asta din trei pricini: acolo te instalase pe tine; acolo ți-a Îngăduit să locuiești singur după incendiu; chiar Tai An Îi dăduse foc. Dar bănuiesc că omul a luat-o razna: În locul tău, don Pancho, ciubărul de probe aduse pentru a dovedi ceva care n-avea trebuință să fie dovedit pe mine m-ar fi băgat la Îndoieli. Fang She s-a ridicat și a zis cu gravitate: Spusele domniei voastre sunt adevărul gol-goluț, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]