284 matches
-
Droit et de la Jurisprudence, E. J. A., Paris, 1992; C. E. Zamșa, Teoria impreviziunii. Studiu de doctrină și jurisprudență, Editura Hamangiu, București, 2006. 174 S. Angheni, Clauza penală, Editura Oscar Print, București, 2000. 175 D. Al. Sitaru, op. cit., p. 753; C. Ciubotă, "Clauzele abuzive în contractele comerciale", în Revista română de drept al afacerilor, nr. 2/2004, pp. 17 și urm. 176 I. Deleanu, S. Deleanu, "Considerații cu privire la clauza penală", în Pandectele române nr. 1/2003 Supliment, pp. 113, 135; A. Man
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
puteau fi ucise muștele, mama care "era în stare să toarcă în furcă și să învăț mai departe", tatăl având o altă atitudine față de învățătură: "dac-ar fi să iasă toți învățați... n-ar mai ave cine să ne tragă ciubotele"; prima ruptură de sat, în urma plecării copilului la școala din Broșteni, râia căprească, distrugerea casei Irinucăi, fuga înapoi acasă, cu pluta pe Bistrița. Partea a II-a începe pe un ton nostalgic, evocă amintirile din copilărie, chipul mamei care "știa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își orientează copilul în acest sens, spre deosebire de soțul ei, Ștefan a Petrii, om harnic, cu dragoste de familie, care se joacă cu copiii, dar disprețuiește învățătura, deoarece, dacă toți ar învăța carte, "n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele". Mama lui Nică este o mater genitrix a universului mitic al copilăriei (Mircea Tomșa). Prin calitățile ei, Smaranda face legătura dintre existența fenomenală (spațiul familial) și infinitul cosmic, știind să facă tot felul de minunății. Ea este păstrătoarea unor credințe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
s-a bucurat de succes. Portretul fizic: Todiriță Cătană era "întru adevăr om nalt și voinic subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele "sângerate sub mustăți" . Pentru Costea Căruntu eroul este "un rău și-un mișel", "un ticălos", pe care-l bate peste fălci "cum se cuvine". Răzeșul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
împiedicat să iasă din casă. În următoarea noapte, copiii se rătăcesc și intră în peștera căpcăunului. În aceeași noapte, căpcăunul își mănîncă propriii copii din greșeală. A doua zi, Tom Degețel și frații săi se întorc acasă cu bine, cu ciubotele de șapte poște, care le vor garanta un venit fix datorită căruia fabula nu se va repeta în viitor. Durata acestei fabule formează un întreg continuu, poate cu excepția primei nopți, care poate fi privită ca un preludiu la fabula propriu-zisă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
memorabile, și care se situează În linia - unitară - urmată pînă În acest moment de scrisul poetului. E reactualizată În asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele de șapte poști Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atîtor distanțe stînd alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele Închise
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Ierburile atîtor distanțe stînd alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele Închise ca păsări În odaie? C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent Îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar În altă parte, nu În alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori de „poemele ca niște vase comunicante” (O fantomă de mîine). Că autorul lui Petre Schlemihl e mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o Înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc În privirea noastră”, - iar În Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecînd În același timp prin toate punctele cardinale”, În vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atîtor distanțe stînd alături”. În fine, un pasaj din Patmos trimite spre o similară cuprindere panoramică: „Și poiana
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cărți, și al cărei agent transformator rămîne, În ultimă analiză, „slova” poetică, magia cuvîntului care - ni se spune În Petre Schlemihl, XIV - departe de a fi „un lanț de-ncete schimburi”, se caracterizează tocmai prin energia ei unificatoare („poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic”, „C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri”). La modul ideal, eul poetic se definește, așadar, la Ilarie Voronca, drept un homo festus prin excelență: cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acestei lumi ce Învestește aproape totul În productivitatea imaginației și abundența festivă a „produselor” ei, de la vitrină, panoplie, garderobă la atlas, catalog, jurnal sau sală de bal, arenă de circ etc. etc. Un du-te-vino necontenit Între ființe și lucruri, cu „ciubotele de șapte poști” ale poemului, face ca „lanțul de-ncete schimburi” al poeziei tradiționale să fie Înlocuit cu succesiunea și interferența mult accelerate ale „asociațiilor-fulgere”, Într-o intenție de Îmbrățișare unanimistă, simultaneistă, a unor realități aflate adesea la antipozi. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Mesia... boii i-au făcut loc în iesle, unde să-l culce pe băiat. Într-un târziu, iată-l și pe Crăciun, întors de la moară pe la crâșmă. Fiind beat, Crăciuneasa i-a dat bărbatului de mâncare, l-a descălțat de ciubote, l-a dezbrăcat și l-a culcat ca pe-un copil. Crezând că doarme, Crăciuneasa a pus cazanul de fiert rufe, la foc. Doar se născuse domnul Christos și trebuia scăldat pruncul. - Femeie, sări deodată Crăciun, de ce fierbi noaptea rufe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Cu țâțele boureie Cu buzele subțirele, Cu tulpanul vișiniu Nu ne-o mai spuneți, c-o știu! Strâmtă-n șale, largă-n sâni Dragalașă la ciobani. La ciobani face cu mâna La flăcăi stinge lumina, Alde noi, umplem grădina. Cu ciubote se-ncalța La-mparatul c-alerga. Împăratul de-o videa De departe mi-o-ntreba: Ce-i Aniță, crâșmăriță La ce vii așa-nfocată Cum n-ai venit niciodată? Înălțate împărate Ieri când soarele-apunea Au intrat în crâșma mea Trei voinici
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că acuși trebuie să pleci! Fără să mai protesteze, bărbatul Își trase repede cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse cojocul pe spate, se duse la grajd să dea de mâncare la boi. A nins ceva azi-noapte, constată el după ce păși de pe prispă În omătul ce se așternuse de aseară
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
brumării Înclinate pe o ureche, mergeau la biserică, neîncăpătoare În această perioadă a Sfintelor Sărbători. Acasă rămâneau doar bătrânii care Îngrijeau de animale și primeau colindătorii. Toți purtau straie noi și aveau obrajii Îmbujorați de ger. Puțini din ei purtau ciubote sau ghete. Cei mai mulți erau Încălțați cu opinci, cu obiele de pănură albă legate până peste glezne cu sfori negre Împletite cu păr din coada calului. Cei care aveau sănii și cai făceau cu acestea drumul până la biserică. Sunetele zurgălăilor de la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
să nu strice și au trecut înainte fără să’mi facă nimic”. N-a apucat bietul cizmar să-și frece mâinile de bucurie deoarece, „...mai pe urmă s’a întors înapoi, mi’au stricat geamurile și mi’au furat câteva ciubote și ciuboțele și câteva piei”. Cunoscându-i pe atacatori, sărmanul Șloim i-a încondeiat imediat anchetatorilor: „Ghiță Potcoavă, Ghiță Hodorcă, Mihai și Vasile Hodorcă, D. Stratan, C. a Andrioaei, N. Strâmbu, V. Strâmbu, N. Lungu, Ion Crăciun și alții ale
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
bunuri agricole deoarece la nivelul fiecărei organizații județene a partidului comunist fusese înființată la secțiunea „aprovizionare” o rubricuță care se numea „grija față de cadre”. Această „grijă” față de papagalii neobosiți ai pcr se materializa sub forma unor alimente ce purtau frumoase ciubote roșii pe piața liberă dar care se vindeau, totuși, pe ici, pe acolo, la prețuri de speculă uriașe! Pe timpul foametei, activiștii acestui partid ipocrit și mincinos primeau tainuri consistente constând în carne, pâine, ulei, făină de grâu sau de porumb
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
vegetale, prețul osânzei și slăninii era de 280 de lei/kg. Prețul laptelui urcase de la 25 la 30 de lei/kg. iar oul se ieftinise cu un leu ajungând la 14 lei/buc. Untul își păstrase caracterul de marfă cu ciubote roșii (500 de lei/kg.) iar curcanii se ieftiniseră cu 200 de lei costând „numai” 1000 de lei/buc. (20 mil. lei vechi!). o. Animale tot mai puține... Desigur, zicala „De unde nu e nici Dumnezeu nu-ți cere” își găsise
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Enciu și, mai ales, reproducând pasaje din discursul către săteni, cu nuanțe demagogice, al acestuia. Acolo, l-am auzit povestind, cu mult haz, pe moș Vasile Lungu, cum a stat ascuns câteva zile prin Valea Oanei cu ștampila primăriei în ciubotă ca să nu-l schimbe din funcția de primar. Apoi, alte povestiri, cântece, cimilituri etc., au completat programul ad hoc al serbării. A povestit și Victor Ion Popa, a cântat și odată cu el, toți cei peste 300 de săteni, cântece patriotice
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
ca o continuitate, elementele, cărora le voi pune majusculă și adjectivul filosofice și le voi enumera: Apa, Pământul, Focul, Aerul, Eterul. Primul e Apa, iar mitologia noastră o face Început și sfârșit al lumii. Apa nu e bună nici În ciubote, spune hâtrul Creangă. De banală ce e. Și e banală pentru că se implică peste tot. A evidenția asta Înseamnă a rescrie aproape toată chimia, biologia, ecologia, dar și altele pe care viața le integrează. Căci viața se manifestă, lăsând deoparte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu de altele, dar dacă s’o porni și conu’ Petrone... Da, suntem o secțiune de aur, adică un triunghi perfect. Iar apa, cel puțin ca structură moleculară, e tot un triunghi. Cam prea colțuros pentru a fi tolerat În ciubote... Dar tolerată În vin. Doar că, atenție! La țară, acolo unde ciutura coboară În aceeași fântână spre care se Îndreaptă și rădăcinile viței, nu prea e bai. Om și plantă ajung la aceeași apă; și apă din vin, ori din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În pahar Întregind un șpriț... teamă nejustificată, căci pot ajunge cel mult ceai, spre deznădejdea amicului Cristi, nevoit să caute alt Neculai de firitisit, căci și el crede, ca și același Nică, cum că apa nu-i bună nici În ciubote... Și așa, rămân Între băuturi, spre a da În vileag niște taine ale noastre, ale lichidelor care conțin apă. Chestia cu memoria nu e o vorbă deșartă, iar amicul Cristi a ciulit urechea la „șoaptele“ apei - aceeași - culese din fântână
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plecat spre Lăpușna (jud. Mureș), unde regele deținea un castel de vânătoare (35 camere), în mijlocul unui parc de 4,5 ha. După masă, au încercat noile arme, dar fără rezultate prea bune: Carol, Mihai și invitații „au tras ca niște ciubote”. Seara, au fost prezenți la prohodul slujit de părintele Nae Popescu în frumoasa bisericuță din lemn. Un comunicat al Casei M. S. Regelui anunță că monarhul și-a stabilit reședința la Castelul de vânătoare Lăpușna, începând din 26 aprilie 1940
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul „Caprei” și În Moldova : „Jidanul Bercu Îi Îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Își vâră niscaiva bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe [...]. Pe față poartă un obrăzar făcut din meșină, punându-i de o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și negru” <endnote id="(43, p. 205)"/>. „Condurii de marochin roșu ori galben” erau Într-adevăr Încălțările preferate ale turcilor din Țările Române <endnote id="(366, p. 126)"/>. Evident, boierii români preluaseră moda, purtând și ei - cum povestește Radu Rosetti - „ciubote de piele fină, roșie sau galbănă” <endnote id="(680, p. 55)"/>. „Este probabil - scria Elias Schwarzfeld În 1891 - că, la un moment dat, această poprire [care Îi viza pe evrei] să fi fost practicată și În Moldova” <endnote id="(322
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
știu lumea așa de când m-am născut. Uite, se pare că el știe mai mult, a cunoscut și o altă față a lucrurilor. Are simțul destinului, Întrezărește o cale de ieșire. Dom’le, tipul devine interesant! Își scutură cu năduf ciubotele pe asfaltul șoselei și continuă: O vom scoate noi la capăt. Bunica-mea, Dumnezeu s-o ierte, avea o vorbă: nu aduce anul ce-aduce ceasul. Ceasul istoriei o poate lua mai repede sau mai Încet, după cum vrem și noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]