284 matches
-
primească sprijinul unei priviri de simulată empatie din partea doamnei Silsburn. Aceasta din urmă și cu mine eram acum cu totul răsuciți, supersociabil, pe strapontinele noastre. — Vorbesc serios, a întărit doamna de onoare. În viață nu-i posibil să calci cu ciubotele, rănind sentimentele oamenilor, ori de câte ori îți vine cheful. — Mi-e teamă că știu foarte puține lucruri despre tânărul acela, a intervenit doamna Silsburn. De fapt, nici nu l-am văzut vreodată. Am auzit că Muriel s-a logodit numai cândă — Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
l-am Întrebat: „E adevărat, Fedea, că dumneata produci spirt din anvelopele uzate și-l distribui În piață?“. Iar el răspunde: „Păi, unde să-l distribui În altă parte!?“. Și adaugă șugubăț: „Ei, am avut și eu o pereche de ciubote și, fiindcă erau sparte, ce mi-am zis: hai să scot alcool din ele, că dacă e să umblu pe trei cărări, pot să umblu și fără cizme... După astfel de vorbe, aruncate cu atâta meșteșug În dorul lelii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mormăi el... am să mă duc să întreb și pe Faliboga... Pe urmă dacă nu i-oi spune ș-a afla, se holbează urât la mine...“ Neamțul se gândea la ceva, și murmura neînțeles pe lângă ciubuc; se duse târându-și ciubotele grele. Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește... Ah! La bună vedere!... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și când umbla călare prin lanuri și pe la mori, întruna își vâra degetele în barba-i neagră și zbârlită și mormăia cu ciudă. Firelepe care și le smulgea din măturoi le risipea repede în vânt; după aceea smulgea din tureatca ciubotei harapnicul și-ncepea să bată în buiestrașul cel alb, pe care de zece ani își făcea slujba. Îl întorcea cu capul spre curte și-l suduia: — Hai, boală, acasă, mânca-te-ar lupul cel bătrân! Asta era vorba lui; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și am Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga În dreptul strîmtorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
urechi de lup. - Acest imberb refuză să scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
patriarhul, dădeau iama în averile mănăstirilor închinate, iar ai noștri, adică ctitorii de mănăstiri, nu lăsau măcar să se usuce tencuiala de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile pocalului din care s-au adăpat cu asupra de măsură străinii... -Dacă nu e suficient ce am spus, atunci ia seama
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu respect...Merg încet, cu atenția trează. După cele pe care le văd mi se pare că sunt într-o altă lume...La ușa unei prăvălii se leagănă o legătură de opinci nou-nouțe, atârnate de nojițe alături de o pereche de ciubote. Din dugheană se aud lovituri surde de ciocan. Cred că e o ciubotărie...Larma uliței crește pe măsură ce timpul trece. Lumea a început să viermuiască. Unii se grăbesc în susul uliței, alții în josul ei. Fiecare cu treaba lui...La prima răscruce, mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că îți dai seama că sfinția sa Paisîie, egumenul Gălății, știa ce face. Asta se vede chiar din cele spuse în zapis: locul era „pustii de atîta samă de vreme” și apoi mai avea și sfinția sa nevoie de o pereche de ciubote acolo...Pentru întărirea acestei pilde, află, părinte că s-a dumirit și sfinția sa „Anastasă egumenul de la Danco”, care la 26 decembrie 1727 (7236) spune: „făcut-am zapisul mieu la mîna lui Dumitru cizmariul precum avînd mănăstire locu de dughene în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
făcut dugheană cu cheltuiala sa” și „să de cîte un bezmăn de ceară la mănăstire”. Se vede de la o poștă că suntem pe Ulița Cizmăriei. Și asta nu numai că la fiecare dugheană deasupra ușii atârnă câte o pereche de ciubote, ci și pentru că cei care cumpără locuri sau dughene sunt cizmari. Uite și la suretul (rezumat) după un zapis din 22 august 1734 (7242) în care se spune: „Șerban postelnicul...am vîndut o pivniță de piatră și cu două locuri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în Cizmărie...au vîndut-o lui Gavril Puiul cizmar”. Dar când îi să n-ai noroc, n-ai și pace. Așa i s-a întâmplat și bietului Gavril Puiul, care n-a prea apucat să atârne măcar o pereche - două de ciubote deasupra ușii dughenilor sale. A venit Toader Palade vel vistiernic care „încăpînd a o răscumpăra, fiind giupîneasa dumisale neam (cu Șerban postelnicul)...au întorsu banii lui Gavril Puiul și „ au răscumpărat. Toată această întorsătură este întărită la 1 mai 1735
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nelămurire, părinte. Am băgat eu de seamă că ai făcut ochii mari. Ia s-o auzim! Pe ulița asta nu sunt numai meseriași, ci și crâșmari destui. Și de ce n-ar fi? Păi când omul își ia o pereche de ciubote noi nu trebuie să le ude? Trebuie.Și unde să facă o trebușoară ca asta dacă nu la o crâșmă? Uite că tocmai mi-am adus aminte de un suret (copie) din 31 august 1787, făcut după „Daniia hătmănesăi Safta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am miluit pe rugătorii noștri,... de la sfânta mănăstire Galata, cu toate gloabele și deșugubinele și cu morțile de oameni, câte se vor face prin toate satele sfintei mănăstiri... ca să aibă ei a-și lua toate gloabele, să le fie de ciubote”. Din câte îmi amintesc eu, părinte, am mai vorbit despre satul Vorovești. La 23 septembrie 1666 (7175) Iliaș Alexandru voievod ne reamintește de acest sat: „Scriem domniia mea la toate slugile noastre... dacă veți vedea cartea domniei mele... să aveți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfintele mănăstiri și s-au jeluit... că au avut țigani de danie și miluire de la alți sfântrăposați domni... și n-au putut să-i stăpânească pentru că tot umblă slugile hătmănești și juzii de țigani și iau de la ei gloabe și ciubote în fiecare an”. Până aici e limpede, dar nu ai pomenit despre mănăstirea despre care vorbim de dimineață. Apoi și vodă vorbește despre ea la sfârșitul înscrisului: „Pentru aceea, am dat și am întărit sfintei mănăstiri numite Sfântul Sava,... ca să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul, nepot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să știe că acel ceva pe care a dat banul merită cumpărat... Sigur: o nenorocită de bibliotecă școlară dintr-un cătun pârlit din Înapoiata Basarabie - dar erau cărți, domnule! Era bibliotecă! Și, uite, năvălesc, cu șleapca pe cap și cu ciubote, golanii! Analfabeții! Tâlharii! Măcar de ți le-ar fura... cinstit, cum se fură, adică să ți le ieie și să se folosească de ele numai ei. Dar ei ți le ard, În curte! E ca și cum ți-ar scoate calul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi-a răspuns; poate că nu - fiindcă știam: „sunetul” ar fi putut sparge sticla ochiurilor. Uite-l pe Moș Iacob! A ieșit În ograda lor, În stânga mea. Îmbrăcat cu pantalonii lui negri, de duminică (vezi? ce-ți spuneam?), Încălțat cu ciubotele lui negre, lucioase, cu carâmb Înalt, mult evazat sub genunchi și cu tocuri suse. Pălărie pe cap, dar bust gol - nu va fi apucat să-și tragă și cămașa, ori și-a dezbrăcat-o-n prag, pentru ca, În ogradă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are alt glas, dacă nu l-aș cunoaște bine, aș zice că-i al unui „cetățean” de adineauri. Așadar, Moș Iacob Împușcă chemarea: - Măi fimeì’! Domnică, un’e eș’? Ian vină, de-mi trage ciubotele din picioare! Și dă-mi o coșâlcă, ceva, ori două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bastonul ista nu mă pot mișca așa ușor. Eu zic să te mai hodinești, să se poată prinde rana ceea, că nu te scoate nimeni din casă. Ce știi tu, Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că nu poți să faci măcar un pas fără să urli de durere. Oare de ce o dat nenorocirea tocmai peste tine? Alții n-au fost și ei în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ocnă... Până am ajuns acolo însă m-au schingiuit ca pe Hristos!!! Lasă de la tine, că Dumnezeu multe iartă. Uită și tu. lerte-i Dumnezeu dacă poate. De uitat nici nu poate fi vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu a supraviețuit datorită dezinteresului călugărilor greci care o administrau”. Astăzi aș mai adăuga faptul că temelia pe care a fost zidită actuala bisericuță era mult mai largă. Aspectul te duce la gândul hazliu că un copil chisnovat a încălțat ciubotele tătâne-su. ― Hai să vedem ce e scris în suretul după hrisovul lui Ieremia Moghila voievod din 1606 luna mai 25: ― În acel suret găsim: “Facem cunoscut cu această carte a noastră... că au venit înaintea noastră și înaintea întregului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
imaginat el ceea ce ar fi urmat după moartea lui. Cât privește averea, mie mi-a sărit în ochi dăruirea unei trăsuri cu doi cai și butea de vin. ― Apoi, sfințiile lor - egumenul și suita - nu suportau să-și colbăiască rasa și ciubotele pe ulițelor Iașilor... Cu trăsura, altcum stai de vorbă, mai ales după ce ai dat cep la butea cu vin ... ― S-ar părea că ai dreptate, dragule. Dar hai să vedem ce scrie la 5 iunie 1600 cel care se intitula
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru treaba lucurlui Curții domniei mele.” Știi ce cred eu, părinte? „Dacă ai să-mi spui, negreșit am să știu.” Apoi eu cred că acest cizmar nu era unul oarecare, ci el lucra condurii doamnei și domnițelor de la curte, precum și ciubotele lui vodă. Altfel nu știu de ce ar spune vodă: „Așijdere și voi cizmari, la nimică cu breasla voastră să nu-l amestecați, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]