8,186 matches
-
un teatru în care fiecare actor își joacă rolul și-și primește partea. În muzică ea este oglinda în care fiecare își privește propria față. O oglindă ce reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este, într-un anume fel, întârziată din cel puțin trei motive: 1) a ține de spiritul epocii; un spirit din ce în ce mai atrofiat și mai secătuit. După serialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite tutelare
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
nu mai venim în parc". În fine, tot tacîmul. Ochelarii de soare mi-au căzut pe jos și am mai văzut doar cum îi strivește roata unei trotinete, mi-am smuls vesta, mi-am aruncat geanta în tufișuri. Comportamentul clasic. Ciudat, totuși, pentru că n-am crescut în mahala. Mă uit în jur. Dau nas în nas cu realitatea și se fac țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste creștete, afuriseli. Dintr-
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
Mihaela Mudure Oricât ar părea de ciudat, poezia, cu toată aura ei de inefabil, are nevoie și de arida de muncă a documentaristului. O cercetare privind cunoașterea unui anume gen de poezie, sau poezia de o anume limbă are nevoie de bibliografii cât mai complete posibil. O
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
acum, poze în albume. În ultimul număr al revistei locale, intitulat La belle saison, pe care-o primește fiecare pensionar din Blanc Mesnil, la rubrica Quelques lignes, am găsit rîndurile trimise de către o doamnă sub titlul C’est bizarre ( E ciudat). Merită o integrală traducere. Iat-o: Ciudate-s toate, acum... Colțul străzii mele e mai îndepărtat decît fusese înainte și au mai făcut o pantă pe care n-am remarcat-o niciodată pînă acum. A trebuit să renunț să mai
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
Maniu, de Goga care să nu fie ponegrită. Iuliu Maniu n-a avut nici un merit în realizarea Unirii, Goga, "după Eminescu cel mai de seamă poet al nostru, cântăreț al pătimirii poporului român sub Habsburgi", din care însă în mod ciudat nu pomenește decât poezia Clăcașii probabil sub influența comunistă , "a trecut culmile Carpaților în 1914" și a fost "îmbrățișat de îndată de Caragiale, Coșbuc, Delavrancea" în ceea ce-l privește pe Caragiale, la acea dată, poate doar "prin spirichismus", vorba lui
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
trebuie să înțeleagă șocul psihologic suferit de unguri care din populație dominantă s-au trezit peste noapte în situația de minoritate. Cu alte cuvinte, în Cabinetul averescan se aflau personalități care ar fi sprijinit statutul propus de Groza în mod ciudat acesta nu dă nici-un amănunt semnificativ despre proiectul său , fapt pe care memorialistul omite să-l menționeze, rezumându-se la a conchide: "ceilalți colegi l-au secondat pe Take Ionescu pe această linie de gândire șovină și neumană, implantată adânc
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
se procedează în orice țară civilizată, ci stăteau în sală la un loc cu participanții, o sală de altminteri de mici dimensiuni, astfel încât spaniola se suprapunea englezei și invers; așa se făcea că ieșea un talmeș-balmeș, o harababură de nedescris. "Ciudat", dar nu s-au pus întrebări de către cubanezi și nici nu s-au făcut comentarii. Tot noi, străinii am preluat și această sarcină. Tovarășii lui Fidel aveau mare grijă ca vorbele noastre să ajungă cât mai puțin la urechile participanților
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
o reorganizare a existenței în forme schematice, însă cu o mare capacitate de a încălca această schemă de elemente de natură reală, psihologică, încât cititorul inteligent și atent constată sub ochii săi, în cartea respectivă, o altă lume, care seamănă ciudat, fantastic cu lumea sa, însă încărcată de simboluri și de sinteză. Augustin Buzura: Sentimentul meu după ce terminam o carte era de gară părăsită, de sfârșit de lume, de viață, nu mai aveam puterea decât să mă repet, și în aceste
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
înseamnă că am luat-o pe arătură rău de tot. Dan Voiculescu spune fără să clipească " Nu am mințit niciodată" chiar în consecința directă a propoziției în care neagă orice legătură cu Securitatea, deși tocmai i se demonstrase contrarul. E ciudat cum un om care a arătat că știe cum să-și conducă barca printre ghețari mai primejdioși decât niște banale file dintr-un dosar sucombă în fața unei lamentabile amnezii. Dincolo de avere, dincolo de răul pe care-l va fi făcut altor
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
privește lumea cu o privire calmă, ușor sfidătoare, ușor suspicioasă. Cu doi înainte de moarte, o siluetă foarte dreaptă este încadrată de un pat, propriile tablouri aflate în fundal și un ceas uriaș care, lipsit de limbi, este deja în eternitate. Ciudat, pentru un artist cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
Pluralul Itacăi? Ităci, Itace? Dar dacă se scrie cu ”h” la mijloc? Se poate conjuga în mai multe limbi? Ciudat. Îmi răsar în minte amintiri nebuloase, versuri învățate la școală, precum: În lume nu-s mai multe Românii,/ ci una doar, și-aceea ne e vatră”. Au un autor cu nume predestinat stării mele de ușoară confuzie: Victor Tulbure. Sunt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
de Roswell, acolo unde se spune că un OZN s-a prăbușit în 1947. Orașul e la distanță de AREA 51 de 1500 de kilometri, una dintre cele mai secrete baze ale Armatei Americane. Tocmai de aceea acest lucru este ciudat. Mai ales că de-a lungul timpului au avut loc tot felul de evenimente ciudate în zonă. Cazul Roswell și Area 51 sunt teorii ale conspirației intens mediatizate și transpuse în nenumărate producții cinematografice, de televiziune și literare. Un fermier
Furtună STRANIE deasupra zonei ultrasecrete AREA 51 [Corola-blog/BlogPost/94302_a_95594]
-
timp de 20 de ani, a văzut perindându-se prin diferite funcții publice figuri nu întotdeauna demne, uneori chiar dominate de servilism exacerbat, pentru care interesul privat și goana după putere erau sinonime cu interesul și funcția publică. Oricât de ciudat ar părea, trebuie să spun că politica românească de după 1990 n-a reușit să aducă de prea multe ori în funcții publice oameni la fel de profesioniști și dedicați interesului public precum cei din perioada interbelică sau chiar cea comunistă. Acesta este
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Emil Brumaru Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău, Ci doar la ochi, la gură și la frunte, La umerii rotunzi, la amănunte Știute doar de bunul Dumnezeu: Cum îți lucesc și buzele și dinții Dacă surîzi, mîncînd o portocală, Cum faci
Ciudat, nu m-am uitat la șoldul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4397_a_5722]
-
Stoian G. Bogdan Mi-e dor de tine într-un fel ciudat mi-e dor de tine cu adevărat mi-e dor de tine oriunde aș fi mi-e dor de tine ca și când te-aș iubi și nu te iubesc, te ador și nici măcar nu te cunosc, ste dar dacă te-aș
i-auzi ce zice la Radio TU by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/4890_a_6215]
-
de gelatină verzuie prin care zumzetul conversației în franceză abia pătrunde până la urechile ei. uneori aude vocea de călugăriță a lui sisi. când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de panică îi produce hiperventilație așa că respiră precipitat în pungă. cum stă în capul oaselor pieptul îngust se ridică și coboară cu precizie de metronom. lumina tăioasă cade peste sisi ocolindu-le pe irma și pe julie. die seltsame
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te ia cu amețeală. cum iese pe poartă uca simte un gust ciudat în gură de parcă ar fi mestecat stofă. asfaltul se face dintr-o dată un covor pe sub care alunecă bile vălurindu-l. oameni de cârpă fără fețe coboară și ei strada în pantă până la podul de peste apa îndiguită din centrul orașului. „nu cad
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
clipită a unui flash îndreptat spre locul unde probabil s-ar afla Dumnezeu. TAINICA SEMIOTIC? Ca în amnioticul uterin pruncii înoată de-a valma în agheasma în care sunt botezați întru comuniune cosmică sau pur și simplu ritualică părându-se ciudat poate chiar monstruos doar că pe spate și pe burtici pruncii din crsitelnița lumii au semne punctiforme de zaruri.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
protest sau de nemulțumire din partea siluetelor acelea eterice. Eu - scormonind acum prin această anamneză, (care mă obsedează tot mai mult de un timp) - îmi dau seama că n-am înțeles nimic, atunci, din jocul acela, totuși, atât de grav și ciudat și așteptam stingherit un îndemn, o chemare, care veni, de parcă mi-aș fi exprimat cu glas tare dorința - semn că cineva mă sesizase acolo și-atât mi-a fost transmis (telepatic, se pare): „Să pleci înapoi!" Nu prea am înțeles
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
iarbă verde, tunsă și fragedă, de parcă era într-o primăvară timpurie sau într-o toamnă târzie și lungă, cu câțiva arbori în preajmă și niște pietre înfipte în pământ -acestea cu unghiuri netezite de vreme și de licheni galbeni-verzui. Dar - ciudat - pe câmpul acela atât de viu colorat, cu zări însorite, deschise până departe -eu nu zăream nici un soare! M-am așezat pe covorul acela de iarbă, cu spatele rezemat de o piatră călduță și, în calmul acelui loc pământesc, în
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
Nu, n-a trecut vremea poemului înalt, amețitor. Vremea lui abia vine. O simfonie scrisă de un începător. Am trăit aproape jumătate de secol, am trecut de vîrsta fatală: am încasat cîte ceva de la oameni și încă mi se pare ciudat că exist? Încă n-am privit cu adevărat realitatea în față, în fața ei grasă de femeie de casă? încă nu m-am obișnuit cu sexul, cu moartea, cu uniforma de carne? Îmi privesc trupul gol, cutia asta cu sîni și
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc strîmt cum o cămară pustie (proviziile se află-n altă parte) și tu intri acolo zăbovești pîndind lumina să cadă sub un anume unghi ca să simți golul și stînjeneala lui de-a fi un gol atît de
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
ordine, inclusiv Securitatea, instituiseră ceva foarte asemănător stării marțiale. Ca de obicei, ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul se între-pă-trundeau în acele zile. Și mai puteai vedea și auzi pe Calea Victoriei, pe Dionisie Lupu, în Mântuleasa ceva ciudat, neașteptat, ceva tulburător care apare negreșit la marile nenorociri în fața cărora ființa umană e neputincioasă: misticii de toate nuanțele, iluminații, oratorii stradali anunțând vehement parusia, sfârșitul lumii, necesitatea pocăinței. Bucureștenii mai aveau totuși o salvare: autohtonul, nedezmințitul haz de necaz
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
în trei. N. acuză o indispoziție - e vorba, zice el, de aclimatizare. Și rămâne la hotel. De altfel a fost absent și toată dimineața, n-a pus o singură întrebare, de vreo două ori nici n-a coborât pentru dezmorțire. Ciudat comportament... Îmi iau inima în dinți și lângă un ficus(?) uriaș cu mii de rădăcini aeriene, pe fondul căruia încerc să mă imortalizez, îl întreb direct pe Enrique ce e cu mirosul ăsta îngrozitor. Lipsa de canalizare, vreun iz specific
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]