318 matches
-
mătuși fără copii...și casa ei, aflată în construcție încă...la șosea! Avea „strada ei”...și plângea, atât de nefericită...de Sf.Valentin! “Alo! Alo! Familia Daminescu? Sunt tatăl lui Max (bucureșteanul)! Aș dori să vorbesc cu d-ra Valy.” Valy, ciufulită, cu ochii umflați de plâns și somn dărâmat, se apropie tremurând de telefon. “S-a produs o gravă eroare...de înțeles. Eu sunt ofițer de carieră...și în casa noastră...la mici bârfe...mai foloseam, cu soția, expresia fată de
ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR, “PE STRADA MEA” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346727_a_348056]
-
brutărie deschisă noaptea, de lângă Foișorul de Foc. Puneam de-un ceai și ne-aprindeam o țigară, cântând apoi toată noaptea, ca bezmeticii. Țin minte că o dată, când iarăși petrecusem până la trei dimineața, ne-am întâlnit în lift cu un vecin ciufulit și nedormit. Ne-a rugat foarte politicos, dacă nu ne deranjează, să dăm noaptea radioul ceva mai încet. „Radioul” eram de fapt chiar noi și Amadeo, dar bietul vecin, care stătea la etajul patru nu știa asta. Noi locuiam la
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
ca distanța de la pământ la lună și retur. te întorci cu o ceașcă de cafea și mă săruți. eu nu. pentru că am auzit că sărutul în exces dăunează grav buzelor. muzelor. gândurilor. sau era vorba de alcool? îți aranjezi părul ciufulit. despletit. și instinctual te lipești iar de mine. îmi imobilizezi singurul punct din ultimul meu refugiu. narcotizându-mi voința de a pleca. rămân și azi, ca și ieri, ca și alaltăieri, în trăirile tale frenetice. ignorându-le pe ale mele
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > GÂNDURI CIUFULITE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Azi îmi șoșotește la ureche o poveste. E prima pe care încep s-o ascult. Nu-mi plac basmele, dar simt că - de data asta
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
dormi, să pot uita timpul, să pot visa viața. Dumnezeu ne-a dat noaptea pentru a putea trăi precum divinitățile... fără mâncare, fără apă, fără griji ( doar când visăm, nu când avem coșmaruri), fără povară trupului nostru. Referință Bibliografica: Gânduri ciufulite / Mihaela Tălpău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1542, Anul V, 22 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
spunea de fiecare dată. Dacă ei își aveau problemele lor, le aveam și eu pe ale mele, la fel de importante. Primăvara, în fiecare dimineață când mă trezeam, fugeam la fereastră, să văd dacă salcâmului înalt și bătrân, cu coroana de crengi ciufulită mai rău decât o rândunică după ploaie, îi sosiseră locatarii: o familie de berze. Toamna urmăream cu privirea cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
cu tristețe la berzele noastre, dar în mintea mea de copil refuzasem să cred că erau moarte. Mi le imaginam bătrâne, într-un loc unde era tot timpul cald, odihnindu-se la soare, obosite de atâtea zboruri și cu penele ciufulite. Acum știam că Buna nu va mai fi în coșar, ci, undeva, îngropată în fundul grădinii. Ce mă durea era că vițeaua ei nu o cunoscuse! „Cum să crești fără să-ți cunoști mama?” m-am întrebat și în aceeași clipă
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Abia târziu apărea cocoțată pe gard și săbiile între mine și Cameluța erau îngropate. Ieșea în stradă, cu rochițele ei mai lungi decât era nevoie și cu părul strâns în codițe de unde buclele prea ondulate izbucneau afară. Era tot timpul ciufulită și de câte ori își trecea mâna plină de praf prin păr, țipam la ea că o să se umple de păduchi. Și-o retrăgea repede și speriată, privea dezamăgită la codițele noastre unde nici măcar un fir nu se mișca de la locul lui
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NONSENS? Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 487 din 01 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ciufulită, obosită, cu hainele în dezordine și machiajul șters pe jumătate, cânta fals și tare ca un marinar matol, încercând să bage cheia în broască. -Ete, ai dracu' au mutat gaura cheii ! Bâjbâia, bombănind și mojmondind cheia. Îi tremura mâna. Ușa
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat ușor sub atingerea vântului și-au început să se îmbrace cu muguri proaspeți. Doar păsările uimite își scuturau penele ciufulite, neștiind dacă ar trebui să înceapă să cânte ... Am auzit și eu șoapta primăverii și am ieșit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat ușor sub atingerea vântului și-au început să se îmbrace cu muguri proaspeți. Doar păsările uimite își scuturau penele ciufulite, neștiind dacă ar trebui să înceapă să cânte ... Am auzit și eu șoapta primăverii și am ieșit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
cu mirare covoarele de viorele și brândușe, lalele și zambile, frezii care se așterneau peste pământul rece. Copacii s-au legănat ușor sub atingerea vântului și-au început să se îmbrace cu muguri proaspeți. Doar păsările uimite își scuturau penele ciufulite, neștiind dacă ar trebui să înceapă să cânte ... Am auzit și eu șoapta primăverii și am ieșit în curte s-o întâmpin! Totul în jurul meu se trezea la viață, fără zgomot, fără grabă! Natura învia, pregătindu-se să sărbătorească împreună cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344714_a_346043]
-
ceremonial al singurătății, dincolo de tot ce este efemer, supus unei mari valori eterne, nepieritoare . În anul 1932, la data de 5 aprilie într-un sat numit Gradiștea, din marginea județului Brăila, sat parcă uitat de Dumnezeu, precum ciulinii uscați și ciufuliți, bătuți de arșiță sau de seceta cumplită, pe o uliță plină de colb argintiu și pământ oxidat parcă din epoca fierului, culoarea nămolului atât de cromatic al ploilor din timpul primăverii sau toamnei, într-o casă a unei familii de
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
a sărit și a dezbrăcat întâi, cum de s-a ajuns în poziție verticală, orizontală sau oblică sau Dumnezeu mai știe cum. Amândoi sunt transpirați de parcă au alergat concomitent la cursa de o sută de metri garduri, amândoi au părul ciufulit de parcă ar fi fost băgați cu degetele într-o priză de două sute douăzeci de volți, amândoi sunt precipitați și speriați. Dar nu. „Nu e ceea ce crezi!” Este o plăsmuire, este himeră, este fata morgană. Pe când încercam s-o potolesc pe
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
Nu am nimic împotrivă. Dumneavoastră sunteți șeful. - Ce zici, cel puțin cât suntem singuri, nu poți să-mi spui simplu - Viorel? - Atât îmi trebuie, să mă obișnuiesc cu acest apelativ și să mă audă șefa. Cred că aș ieși puțin ciufulită. Nu crezi? - Nu este așa supărăcioasă. Este o femeie destul de inteligentă și rațională Doar nu are motiv să se supere pe tine. Ai făcut ceva rău care să o deranjeze? Ce dacă îi ești subordonată? Ești la fel de tânără ca și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
duduit de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în nici un fel iritarea. Vorbisem ceva cu Radu, da' văz c-a uitat ... - Vorbește mai încet, Neculae, că să scoală ăștia micii! Îl îndemnă femeia cu voce scăzută. - Da' ăia marii
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
cafea ... pentru mine. Așa suntem și noi ... avem multe plăceri / idei comune, dar și particularități / scopuri / idealuri diferite. E un bărbat frumos, înalt, delicat, care se mișcă cu grația unui balerin. Are ochii mărunți, ca o veveriță zglobie, freza mereu ciufulită...și o colecție de halate matinale. Azi poartă un halat de culoarea alunei, cu un guler de mătase, o nuanță mai închisă. Deși stă la bloc, a păstrat eleganța unui moșier scăpătat... Niciodată n-am înțeles pasiunea lui pentru...o
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
Valentine's Day, 1 Martie, 8 Martie ... “Luați-le niște cuvinte, măi, băieți...că nu costă nimic!...și v-ați făcut datoria!” - îmi venea să le strig petrecăreților. Surâd și-l prind pragmatic pe L. de urechiușele ascunse-n freza ciufulită și-l sărut cu foc! Ia să mai lăsăm cuvintele...” Oradea, 09.02.2014 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Rostul cuvintelor / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1136, Anul IV, 09 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
ROSTUL CUVINTELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341218_a_342547]
-
vreme de șapte ani a avut viața deținuților politici în mâna sa, se încheia definitiv, încet, acolo, pe trotuarul fierbinte din mijlocul Capitalei. Astăzi, la ultimul termen al procesului său de la Curtea Supremă, Vișinescu a fost alt om. Cu părul ciufulit, cu gura întredeschisă, s-a ridicat în finalul ședinței, în ciuda insistențelor judecătorului de a rămâne așezat pe scaun, pentru „ultimul cuvânt al inculpatului”. A cerut să nu fie degradat militar și să i se acorde clemență. Încet, așa, ca un
Ultimul cuvânt al inculpatului. Vișinescu, în lacrimi, către judecători () [Corola-blog/BlogPost/337946_a_339275]
-
claie peste grămadă în pat, copii plimbându-se pentru prima oară în viață pe bulevard, copii traversând stepa, privind fulgerele vii, murdărindu-și costumul deșcoală, purtând turtă dulce în buzunar, copii privind cum alți copii își ițesc de sub pături căpșoarele ciufulite, copii cu bubă la cot, mâncând, așteptând, scâncind după mama, fugind, ajungând în cimitirul cu cruci albe dinspatele spitalului, și iarăși fugind, adormind pe trepte luminate de lună, copii scriind acasă, implorând bunelul să îi ia de aici, copii, copii
Copiii lui Cehov [Corola-blog/BlogPost/100015_a_101307]
-
aici e ultimul gard făcut din puf și pene pe care nu ușor dar îl poți străbate zborul de la stânga la dreapta e la tine imediat după ce te vei pheonixa degrabă cu acte în regulă că ești aceeași tu și ciufulită tot pasăre ești serioasă c-un zâmbet de probă aduci cu tine soarele cățărat pe ploaie călare pe vânt uragan faci din frumusețe cu o ispită mai mult vezi dacă ești pe-aici între arici și pisici parcă mai fusesem
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Dora se hotărî să se oprească din nebunia jocului. - Cheia! Cheia mea! - Ai pierdut-o? Dănuț apăru imediat ce țipetele ei se zdrobiră în ecou de pereții laterali ai blocurilor, cu tricoul lui galben pătat de iarbă și pământ, cu părul ciufulit și răsuflând greoi de atâta alergătură. Ți-am spus, ți-am spus eu! Toată lumea își pierde cheia! - Eu nu o pierd! Am scos-o și am pus-o ... undeva. - Unde? - Am uitat unde. - Ți-ai pierdut cheia! Primul lucru pe
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
meu genealogic De pildă azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc Marea Neagră Pe valurile căreia am și scris ultimul poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu rești-constanța și retur Finis coronat hopus Bădiță
EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373649_a_374978]
-
gingășiei care o făcea să plutească în alte lumi. Buzele mele explorau fiecare porțiune din frumosul său trup, nu lăsam niciun centimetru pătrat de piele nesărutat, coboram din ce în ce mai aproape de scobitura dintre pulpe, în timp ce degetele ei fremătau nerăbdătoare prin frizura mea ciufulită. Suzana, cu capul lăsat pe spate, cu gura larg deschisă, ajunsese aproape de agonie și, cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
de mari, la nivel statal, ca la o banală operațiune de transfer electronic a pensiei pe contul de card? Dacă așa stau lucrurile, poate nu e tocmai cutremurător, dar tot îmi vine să exclam „Măi, să fie!” când văd politicieni ciufuliți și cu cearcăne la ochi, secondați de secretare cu fuste strâmbe și cu cămașa șifonată, încercând să ne convingă că ”situația e sub control”. Unde au dispărut strategii calmi, demni, asortați la patru ace, ca pe vremea lui Titulescu? Cei
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]