321 matches
-
de mătase neagră cu brandenburguri roșii. Îi ajungea până la călcâie și, cu gulerul ridicat, pentru a-i ascunde părul, avea ceva din efectul unei rochii de seară. Ochii ei, mari și uluiți, căpătaseră o nuanță violetă; și, cu toate că părul cărunt, ciufulit, îi dădea aerul unei bătrâne nebune, în clipa aceea de nemișcare avea prestanța unei regine. Mi-am revenit într-o secundă și m-am repezit pe scări. Când m-a văzut urcând spre ea, Hartley s-a întors și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău, persoana care a ieșit să-i deschidă, în halat și papuci, urduroasă și ciufulită, era chiar vaca de Rodica. Destinul nu e acompaniat întotdeauna doar de trompeți și de tobe, uneori ajunge și un clopoțel, ca să înțelegi că e vorba despre destin. Rodica se apropia pe aleea din mijlocul curții, clopoțelul din cerdac continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o noapte, pe la două, am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la maximum. Nenorociții aveau și un câine cât un vițel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o pereche de îndrăgostiți săraci, veniți să se iubească la Florența și nu reușește să realizeze această solidaritate umană dintre statura mică pusă la patru ace a americanului și acea siluetă de cocostîrc în blue-jeans, cu pulover albastru și părul ciufulit, pornită de la poalele Carpaților. O idilă era mai aproape de mentalitatea ei de patroană a unei pensiuni ieftine și încearcă, plină de bunăvoință, să înțeleagă. Are probabil vîrsta mea și rîsul ne-a apropiat. Mă întreabă dacă vreau să-mi comande
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
impresii concrete și prin enumerare de acțiuni. Există la ea și talentul de a sugera intensitatea sentimentului fără a-l numi, ci ascunzându-l în spatele unei perdele de notații aproape exacte, selectate pentru concretețea lor senzorială: „Ascultă. Mergeam. Deodată părul ciufulit îmi căzu pe față. Țâșnise vântul, / Crengile arse de praf se căutau între ele cu foșnet moale. Era un salcâm, era și marea. / Ne-am oprit să-mi scutur nisipul strâns în sandale. Atâta tot. / Încheieturile tale îmi erau mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
începutul ei. Presentimentul unei întîmplări cruciale (ca o vestire, a unei "veniri" în sens mistic) se manifestă în amploarea lentă a mișcărilor bolnavilor, a infirmierelor, în viziunea subtextuală a unui mare organism prăbușit, așteptînd cataclismul: "Spitalul se trezea... zguduit (...) Infirmiere ciufulite părăseau mai devreme cabinele clădite din cearșafuri la capetele saloanelor și purtau zvonuri tîrșindu-și tîrlicii somnoroși pe mozaicul obosit dintre paturi. Bolnavii înfofoliți în pături se întorceau pe o rînă unul spre altul: dacă e așa la ce să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu avea niciun moment de ezitare. Cu toții aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Roberts îndeplinește doar prima dintre condiții. În rest, Domnia sa riscă să lase impresia unei colecții de ifose. Exact ceea ce îi mai trebuia României în acest șăgalnic an electoral 2004, care, din punct de vedere doctrinar, arată exact ca un papagal ciufulit: Stolojan liberal, Vadim filosemit, Băsescu președinte al Academiei de Vals și Bune Maniere, Roman gândindu-se să-și tragă partid cu tracțiune integrală, Gigi Becali secționându-și venele în public spre a se vedea „patriotismul și naționalismul” care-i curg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mult ca sigură că acest sentiment și tot haosul din ea, erau doar în mintea ei. El nu-și dădea seama de nimic. Când se uită la el îl văzuse tot cu prosopul în mâini, ștergându-și părul blond și ciufulit. În acel moment aruncă prosopul, iar cu degetele lui destul de insensibile, vru s-o tragă pe Carlina spre el în timp ce un fulger era aproape de ei, urmat de un tunet puternic ca o explozie. Pentru o clipă Carlina se speriase atât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, Ferfenițele-i atârnă Și pe ochi, pe nara cârnă, Și se-ncurcă și descurcă, Parcă-i scos din câlți pe furcă. Are însă o ureche De pungaș fără pereche. Dă târcoale la coteț, Ciufulit și-așa lăieț, Așteptând un ceas și două O găină să se ouă, Care cântă cotcodace, Proaspăt oul când și-l face. De când e-n gospodărie Multe a-nvățat și știe, Și, pe brânci, târâș, grăbiș, Se strecoară pe furiș
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ne rezervăm timp să ne uităm pe poze, cel mai mult zăbovim când este vorba de cele instantanee, își amintea fiică-mea. Vă aduceți minte de cum erați îmbrăcate pe-acasă, cu o șosetă sus, cu una jos, sau cu părul ciufulit. Ori plângând sau râzând prostește. Dacă v-ați fi fotografiat mereu aranjate, dicihisite n- ați fi avut parte de asemnea amintiri frumoase care vă arată cum ați fost voi de fapt. Sper să iasă bine fotografia ca să-i trimitem și
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care erau părinți, elevi și cei doi învățători. Toți, au făcut haz când am apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: „Vrau să fiu domn” (domn însemna învățător). Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tratamentul optim pentru salvarea vieții celui în pericol?! Iar conștiința... Conștiința e în primul rînd gîndul curat cu care pui în slujba societății întreaga ta forță creatoare. Și poate că atunci cînd băiețelul însănătoșit, îmbrăcat în hăinuțele sale, știrb și ciufulit, ca un desen de Walt Disney, așteptînd cu emoție să mai treacă cele cîteva zile pînă la prima zi de școală din viața lui, a întins mîna zicînd: "Mulțumesc, nenea doctoru'!...", poate că atunci mi-a părut rău că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrisori de acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
n-am stat să cronometrez la fix. Butonul albastru - nu am pomenit de el până acum - și gata excursia prin trecut. Când ți-e lumea mai dragă, ești scos din scenariu și din decor și ajungi în lumea ta, prăfuit, ciufulit, te trezești sprijinit de un copac, cu șevaletul alături, în cazul meu, iar pe pânză se vede Golgota și n-ai cum să le spui celor care trec pe lângă tine că a fost cutremur mare după răstignire și că Matei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atacurile furibunde ale fremenilor impetuoși, conduși de Paul Atreides, viitorul Mesia... Dimineața îl surprinse prin baia de lumină încălzită de un soare decis să trimită toate furtunile lumii în uitare. Mirosea a verde proaspăt atunci când ieși din cort, cu părul ciufulit și ochii încercănați, iar crengile smulse de vântul turbat erau singurele care mai transmiteau ceva despre nebunia atmosferică care cuprinsese muntele cu doar câteva ore în urmă. Visase că personajul din best-seller-ul lăudat contra cost de ziare cu tiraje impresionante
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Nadejda Petrovna, Maria Ivanovna și Babușca, si ne luau de ureche și de pér, și spuneau: treci În rînd! treci În rînd!, si ne trégeau vreo doué palme peste ceafé. Noi ne mai chicoteam, uitîndu-ne unul la altul, roșii și ciufuliți. Pe urmé Nadejda Petrovna ne mai trégea o daté tare de pér, de la perciuni, de lîngé ureche și Începeau sé ne curgé lacrimi, si féceam: ai! ai!, si stéteam cu capetele plecate, si scînceam. Dar de ce ne-o fi chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sufletul să-l uite și să treacă pe lângă el cu indiferență. În această stare de spirit a intrat la seminarul de Arta regiei de film. 30. - Eu nu cred în rețeta lui Lars Von Trier din Dogville, spunea un student ciufulit, mi se pare artificială cu ostentație. - Acolo era vorba doar despre mesaj, nu era un film de divertisment, adăugase Giulia, dintr-o atitudine gravă și cam pretențioasă. Bun. Am stabilit că există diferențe nete între filmul de artă și filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părut tocmai modul în care a pus în evidență ideea de convenție. Postmodernismul literar a exagerat poate cu acest aspect, dar în arta cinematografică, solidaritatea autorului cu spectatorul se află încă la început și... - Dă-mi voie, iubito, se aruncase ciufulitul, e grețos tot circul ăsta, în care autorul se maimuțărește, vorbind cu voce subțirică: stați așa, fraierilor, că eu știu că totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se face legătura cu reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are o știre ce va zgudui lumea, dacă nu va zdruncina
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]