797 matches
-
din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu un băiat cu care mai ciugulești și tu o pâine, vorba aia, pentru niște sute dă mii dă lei-tramvai acolo!" "Corect, nene!", acceptă Virgil mulțumit. Râse apoi, dezarmându-și vecinul prin sinceritatea sa: În fond, omu-i dator să încerce. Zi și mata dacă aci n-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da' părintele, uns, nene, a zâmbit așa, cu un fățeag d-ăla bun și n-a zis nici că câr, nici că mâr. La pariu că mai ciugulește el încă două, trei sutare după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iancu Zbîrnaciu, ăla grasu', dă era pretenar cu Tudorică-Trompetistu', dân galeria lu' Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el nu mânca niciodată, doar ciugulea dă la grătar, d-acolo. În rest, băutură la greu. Da' arsurile alea dă la fleici, dă la mititei, l-a dat gata. Adică nu că a murit, da' după aia trăia numa' cu sunătoare, cu coda-șoricelului și macaroane, dacă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți, dă caracter și dă viață, nu? Cân' colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la purtător. În vremurile acelea apropiate de cele din urmă, o septuagenară din Idaho s-a măritat cu bacilul Perez, declarând că niciodată nu s-a simțit atât de plină de viață decât atunci când mititelul În formă de bastonaș Îi ciugulea tandru ficatul. Au urmat, evident, decesul și un proces intentat numitului bacil de către urmașii băbuței milionare, care, ce oroare!, Îi lăsase Întreaga avere criminalului. În alte cazuri, gazda a căzut pradă propriei slăbiciuni. Un cetățean din Liverpool și-a păstrat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărei moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-un puzzle incomplet, pentru că nu-mi amintesc aproape deloc, ce ciudat, contururile feței tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic este întregit de pastorala locală cu pisică, un motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
potrivesc de minune. — Măi să fie, se miră Curistul, urmărind cum în sfîrșit Părințelul și Angelina își fac apariția țepeni printre ceilalți dansatori. — Să vezi că nici bine n-o să-nceapă melodia următoare și puișorii noștri o să se pună pe ciugulit, prevestește Roja. — Și eu care credeam că dansul înseamnă plăcere și relaxare, recunoaște Curistul, începînd să se închipuie pe sine în pielea Părințelului. — Știu la ce te gîndești, îi răspunde Roja. Depinde de la dans la dans. Ia privește-i mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei cărora de-abia le-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
teamă ca niște căprioare pe care încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a sărăciei lucii, filozofează Antoniu, cu ochii cârpiți de somn, problema este că societatea și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate da telefon sărmanul. El simte că-mi este drag. Era ea, sunt sigur, malefică, Împinsă de propriile instincte să mă terorizeze, să mă facă să uit leagănul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În registrul unei firme și totuși cuvintele pe care le scrisese el, Q.C. Savory, fostul băiat de prăvălie, aveau un efect pe care nici cea mai grea muncă pe-un scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul său sau râdeau la umorul lui În dialect, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din oraș care nu Îngrașă, spuse Lauren, ciugulind din carne. Super-micșorează-mă. —Mmm, zise Tinsley, sorbind din șampanie. Treaba e că nu vreau să te bag În ceață, Sylvie, dar ar trebui să fii paranoică. Asta nu Înseamnă că există cu adevărat ceva În legătură cu care să fii paranoică. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să-mi cînți a primăvară, pui de cuc ce-mi ești... rîde el cu toată gura și, dacă n-ar fi lăsat receptorul să cadă cu zgomot în furcă, ar fi auzit-o pe Maria Săteanu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe „Nenea“, adăugă individul, și-și vîrÎ o bucățică de pîine Între buze, astfel Încît vrăbiile Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să trimită exploratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă dacă mă găsește.“ Uneori, toate casele sunt tăcute și pustii, pe trunchiurile copacilor aleargă veverițele, coțofenele coboară să ciugulească grăunțele puse pentru ele în vase de lemn. Alergând, simt o vagă senzație de alarmă, și, chiar înainte de a capta sunetul în ureche, mintea înregistrează posibilitatea țârâitului, aproape îl cheamă, îl aspiră din propria absență, iar în acea clipă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se scoale și să-și prepare ceaiul de rooibos de dimineață. Odată gata ceaiul, știa că-i place să stea afară cam o jumătate de oră, să privească păsările de pe fâșia ei de iarbă. Erau pupeze, cu dungile lor alb-negru, ciuguleau insecte ca niște micuțe jucării mecanice, și turturelele țanțoșe, antrenate în eternul lor joc de-a iubirea. Lui Mma Ramotswe îi plăceau păsările și, poate, dacă și-ar exprima dorința, i-ar putea construi un porumbar. Ar putea crește porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că nu mai era În stare să suporte zgomotul, mulțimea, presiunile, corupția, astfel că Încetase să vrea să mai vadă amănuntele orașului; poate că din pricina asta Începuse să vadă totul În nuanțe de cenușiu. Posibilitatea asta o preocupa câteodată, când ciugulea fără pic de poftă o GUSTARE TIPICĂ DIN JAVA DE EST la restaurantul ele gant, Îmbrăcat tot În marmură neagră, al hotelului Java. Oare Margaret Bates se moleșise? Până la urmă a hotărât că orașul se schimbase, nu ea. Margaret Bates
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]