197 matches
-
exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul, dar asta din curiozitate, pisica e curioasă ceva de speriat, ce să facă bătrânii cu așa o calitate, ei care au văzut totul? Apoi pisica e suplă. Altă calitate complet anapoda. Ce să facă bătrânii cu suplețea? Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din excepții se transformă (încet, încet) în regulă. Între altele, e tare plăcut să intri fără griji în scara D a blocului D 13, să nu te furișezi, să nu mergi pe vârfuri cu ochii-n patru și cu urechile ciulite, să știi că nu vine nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai puțin grăbiți, mai greoi și păreau mai istoviți decît cei ai celorlalți chiriași, chiar și cei ai lui Cyril, care era gras și avea astm, deci avea și el probleme cu urcatul. Într-o noapte eram treaz, cu urechile ciulite să aud daca vine Jerry, așa cum făceam mereu, și vorbeam cu mine Însumi, cînd am auzit ușa de la stradă deschizîndu-se și Închizîndu-se, apoi pașii familiari pe scară, urcînd primele trepte și oprindu-se pe primul palier, așa cum făceau de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat hotește. Ascultă, ascultă din nou... Se făcu ghem pe pat, de încordare; zgomotul se întrerupse, urmă o tăcere de moarte... Tăcerea groazei tesută din pândă... Încremenit aștepta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te năpădește o iederă regală, mulgi raze în șiștare de Murano, melci romantici robotesc în folosul obștei, cumpene fine urcă și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
aurit al pereților. Lacrimile i se opriseră la fel de brusc cum începuseră, inspira cu aviditate mirosul nou al trupului ei, un miros tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca să respire cât mai rar și mai ușor, cu urechea ciulită ca să le asculte... — ...știam că e legată de Ștefan într-un mod puțin nefiresc. Ai văzut și tu scenele de gelozie pe care mi le făcea de când era mică... Țin minte că odată s-a dat pe furiș, exact cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
codiță subțire, și de ce trecea timpul, d-aia se tot subția codița babii. Uite-așa, cât degetu de la mână, și la urmă cât o codiță de șoarice ajunsese codița babii. Și numa-n fotoliu o găseai, și numa cu urechile ciulite sta. Poate i s-o fi urât ore întregi singură și, dac-auzea pași pe scară, odată și învia. — Cine-i ? făcea. Cine-i acolo ? făcea, cu vocea aia a ei gâjâită. — Io sunt, îi ziceam când ajungeam sus, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o ții sub pernă ? Bine-bine, dar chiar atâta ! Ia uite, ia uite ! Și lasă-mă să trag sertarul, să vâr în el prăjiturile... Ei, uite și aici ! Ei, nu !... — Ssssst ! Vezi că te-aude ăștia ? Vezi că tot cu urechea ciulită stă, tot s-auză ei ce zicem... tot să vază ei ce facem... Și lasă hârtia acolo, las-o, cum de ce-o țiu ? O țiu s-o am când îmi trebuie ! Dacă p-ormă, când am nevoie, n-o să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puse receptorul În furcă și apoi Îl sună pe Sid Hudgens, care răspunse. — Hush-Hush, neoficial și cît se poate de secret. — SÎnt Vincennes. — Jackie! Ai ceva marfă de Nite Owl pentru dragul tău de Sid? — Nu, dar stau cu urechile ciulite. Atunci poate ceva de la Narco? Vreau să scot un număr special dedicat drogaților - cu muzicieni shvartze de jazz și staruri de film. Poate fac și o legătură ceva cu comuniștii, fiindcă povestea asta cu soții Rosenberg a pus pe jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care stropea florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta spre bar ca să umple trei pahare; le-a făcut un semn cu rnîna și ei au dispărut cu toții automat. Dar au rămas pe aproape cu urechile ciulite... Numai plîns, la Început și glasul lui Susan, darling, o, nu! darling, nu-i nimic și Juan Lucas din nou stătea jos și aștepta ca băiatul să Înceapă să vorbească... Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prea bine de ce ținea să-i vadă pe toți plecînd, de ce ardea de nerăbdare să urce la călcătorie și să se apuce de lucru știinduse singură. Se opri o clipă pe palierul scării și se trezi că ascultă cu urechea ciulită: nu se auzea nici cel mai mic zgomot, Îi văzu din nou cum pleacă, pe Celso și-l aminti afară frecînd de zor un ceainic de argint. Sus se abătu puțin din drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să stea cu noi, seara îndeosebi, să asculte cu urechile ciulite discuțiile noastre sau să privească Teleenciclopedia, unde vedea cu uimire animale ca și el. Și totuși, acest animal nevinovat, care nu făcea rău nimănui, a fost omorât de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Malgorzata. Episodul 104 GHICI CINE VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lectură Timișoara citește. Asta și facem: citim ce-am scris despre bunicii noștri. Îi ascult pe Marius Chivu, Ana Maria Sandu, Matei Florian, Gheo, Robert. Îmi place cum sună prozele lor. Îmi place cum stau toți din sală cu urechile ciulite, cum pe urmă pun întrebări, cum răspundem, cum Marius dă autografe. Îmi dau brusc seama că vorbesc pentru prima oară despre bunicile mele în public. Vineri, 14 dec. La Craiova. Doctoratul summa cum laude al Simonei Sora despre corp și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
vreau s-o aflu dacă e tristă. Dintr-odată aerul nemișcat a fost străpuns de un zgomot de sticlă spartă. Hovhannes Stamboulian a tresărit În scaun, s-a oprit din scris și s-a Întors instinctiv spre fereastră cu urechile ciulite, Înghețând. Mult timp nu a auzit nimic altceva decât urletul vântului. Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
negru și în albul ochilor, și să-l cheme din fundul pămîntului pe Cristian Vasile. Oricum ar fi fost viața în Serviciu, un chef zdravăn era sănătate curată. Numai Bîlbîie nu știa asta, trăia ca un șoricel, pîș-pîș, cranț-cranț, nevăzut, ciulit, tot atît de mare sau de mic cît umbra sa. Leonard Bîlbîie s-a strecurat neobservat de oricine altcineva pe lîngă pereții vopsiți într-un cenușiu economicos, un brîu lat cu ulei, care putea fi spălat ușor și restul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în colivia de aur pe care o merita? Sau în care continent s-a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi albastre? Va fi găsit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe la vreun ceai, și când, odată ajunși în fața porții, dacă luminile erau stinse, semn că părinții dormeau de mult, mai trăgeam un mozol cu săruturi de zece minute bucata, cu schimb de limbi, erectat ca rachetele "purshing", dar cu urechea ciulită ca nu cumva să apară cineva din curte și să ne surprindă într-un "sărutus captivus". Dacă îl trăgeam tare și brusc, "zăvorulălamare" nu făcea zgomot aproape deloc, dar riscam să nu-l pot opri înainte de inelul opritor, ceea ce ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fűr die Kaninchen! (Pentru Dumnezeu, domnule Gheorg, eu nu am hrană pentru iepuri!) din care Her Georg, cu nemțeasca lui, a reținut doar acel Futter, pe care l-a prins din zbor și Zamfira care venea din urmă, cu urechile ciulite: Ascultă cucoană! Mie iepurii dumitale mi-au păscut varza și dumitale îți arde de prostii! Nici un Futter, Frau Roza! Mie să-mi dai zurik varza, Roza! Înțelegi? Nu mai puțin de una sută de căpățâni! Pe urmă... Mamă, că bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cineva a scrijelit în perete numerele de la Pompieri, Salvare și Poliție, în caz că ne zăpăcim și nu mai suntem în stare să facem apelul. Fiecare ține pe hol o trusă de prim-ajutor și un ciomag. Dormim îmbrăcați și cu urechile ciulite. Un timp am stat împreună de veghe. Vecina din stânga a făcut cafea, eu am adus două platouri de sandviciuri. Am pălăvrăgit, am căscat și am adormit pe preșuri. Apoi am renunțat. De acum o să veghem cu rândul, noaptea nu se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o liniște mormântală, de rău augur. Și doar frunzele mesteacănului continuau să fiarbă, cuprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]