195 matches
-
tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în veșnicie, un iatac. Pe spate să-mi adormi, în iarba crudă, Urechea ta-ntre umeri, ciulită stă s-audă, Cum bate timpul, bate rece peste noi, Cum a bătut ieri piatra colțuroasă-n văi. Și să tresari, și să alergi precum un cal, Ce-și scapără copitele deal după deal, Să îți alerge mintea mai iute
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
orientarea pe timpul nopții pe front. Steaua Polară...” Acum Carul Mare lucea dincolo de fluviu. Era plăcut. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. 6. Da, e cam târziu, Rex. M-am uitat la Steaua Polară. Nu mă aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe pervaz, fredonând o melodie din vremea tinereții ei, în admirația exclusivă a lui Rex care, sprijinit pe labele dindărăt, iar cu cele din față drepte, luminându-i pieptul înălțat, o privea ținându-și capul într-o parte și urechile ciulite, se întâmpla rar ca proprietăreasa să aibă asemenea manifestări exuberante, el îi rămăsese singurul auditor, căci soțul plecase în oraș pentru plimbarea obișnuită de dimineață, mai ales acum duminica. Copacii începuseră să înverzească. Mi-adusei aminte că altădată, demult, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, îi mângâiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui în voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, începând cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminând (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acelei zile de primăvară, își reluă, în surdină însă, melodiile preferate - două, trei - iar când încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam în fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă întind pe canapeaua de alături; nu mi se închideau ochii. Domnul Pavel, în schimb, adormise de mult; în somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre miazăzi. Vântul câteodată izbea greu în clădirea șubredă, șuierând cu mânie și bătând din grele aripi nevăzute. —Bădică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rugam, Te rog, Aidan, te rog, Aidan, te rog să fi lăsat un mesaj, te rog, Aidan, te rog. Am tresărit când mi-am auzit propria voce la început, dar apoi nu s-a mai auzit nimic. Stăteam cu urechile ciulite să aud ceva, orice. Dar tot ce se auzea era foșnetul tăcerii. Deodată un țipăt ascuțit a țâșnit de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care l-a invitat să-i dea raportul cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăsai imaginația să zburde, puteai observa tot soiul de ființe și de obiecte. — I-ai văzut pe djinnii care se agită? — Da, am răspuns eu, evident. Aș fi spus da oricare ar fi fost întrebarea, dar mama era cu urechile ciulite. Pentru scopul pe care și-l propusese, pentru prețul pe care-l plătea, nu voia să fie dezamăgită. Când Um-Bassar mi-a poruncit, m-am întors la locul meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înfășură În pături și, deschizând larg ușa, o aruncă, de-a dura, pe scări... Stând În prag, masterandul ascultă cum trupul femeii-sicriu se rostogolește, săltând din treaptă-n treaptă, gata-gata să se facă praf și pulbere. Oliver așteptă cu urechile ciulite să audă vaiete și țipete, fiind gata să-i dea victimei, În semn de compasiune, primul ajutor, eventual să sune medicul de gardă sau portarul, asumându-și toată vina pentru accident, numai că așteptarea sa fu zadarnică; pe măsură ce se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane apar oameni-urechi și oameni-pleoape. Cu ce ochi Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zile și mă duc la lucru. Discuția se Încheie brusc chiar aici pentru că părintele se urcă În mașină, o Întoarce și pleacă În direcția din care a venit În timp ce babele și cele două femei tinere șușotesc Între ele sub urechile ciulite ale fetițelor, iar bărbatul de lângă tine spune tare, ca pentru el (dar trebuie să Înțelegi că ți se adresează și te ia părtaș la observația lui): — A venit cu mașina că puie un plic! Are benzină, răspunzi tu. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spre casă. Purta pușca în mână. Voia s-o simtă cât mai bine... Nici nu-și mai amintea de câte ori i-a verificat toate măruntaiele. „Să fiu sigur!” Când a ajuns la han, a rămas o vreme la fântână, cu urechea ciulită. Nici o mișcare. Tiptil, s-a dus până sub fereastra bucătăriei, unde avea patul hangița. Liniște deplină. A deschis ușa cu cea mai mare grijă, dar... țipenie! „Unde-i?” - i s-a înfipt întrebarea în creier, ca un cuțit! „Poate îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ulița Chervăsăriei. Așa că hai s-o luăm la drum! Nici n-a terminat ce a avut de spus că s-a întors și pâș - pâș a pornit spre locul amintit. Nu am altă cale decât să-l urmez, cu urechea ciulită și ochii larg deschiși, pentru a nu scăpa nimic din ce îmi spune și arată. Hai să intrăm și în ograda Chervăsăriei, dacă pot spune așa. Numai să fii cu băgare de seamă, să nu te calce vreo haraba. Aici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de val, dar cred că Tom și-a găsit nașul. Dacă e să iasă ceva de-aici, asta e altă poveste, pe care o vor spune timpul și misterioasele înclinații ale trupului. Eu, unul, îmi propun să stau cu urechile ciulite, așteptând să văd ce urmează. A doua zi dimineață, devreme, îl sun pe Al junior la benzinărie, care însă nu a rezolvat ghicitoarea mașinii. — La ea lucrez chiar acum, îmi spune el. Cum am un răspuns, vă caut. Mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar ca s-o folosească mai bine Împotriva ta. De atunci Înainte, manuscrisul avea să-și petreacă nopțile În odaia lui Vartan. La cel mai mic zgomot, fostul ofițer e În picioare, cu sabia Învârtindu-se deasupra capului, cu urechile ciulite; cercetează fiecare Încăpere din casă, apoi iese să facă un rond prin grădină. La Întoarcere, nu reușește Întotdeauna să adoarmă la loc, și atunci aprinde o lampă de pe masă, citește un catren pe care-l Învață pe dinafară, apoi Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse un nou bubuit, urmat imediat de un al treilea. De această dată, m-a cuprins neliniștea; un singur tun nu putea să tragă Într-o astfel de cadență, trebuia să fie două sau chiar mai multe. Două obuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Barney fericit. E semn rău! — Ce? îl întreabă sec Vijay. Despre ce e vorba? Am încheiat un contract cu IBM? —Veniți cu toții aici, ne roagă Barney. Am niște vești minunate. Ne aflăm în bucătăria neîncăpătoare, cu paharele pline și urechile ciulite. Singurul absent este Finn, care-și caută de treabă în capătul mesei de biliard și în mod clar intenționează să păstreze o oarecare distanță între el și fratele său. — Așteptați un minut! zice Barney, uitându-se la ceas. Cineva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o luase în cap cu Reforma. Au făcut legea și atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a treia oară, se pare că avea probleme chiar el însuși. Toți pasagerii erau cu urechile ciulite - li se pregătea din nou ceva. Trebuia să se baricadeze un timp în case, fabrici, magazine. Ciulitul diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a treia oară, se pare că avea probleme chiar el însuși. Toți pasagerii erau cu urechile ciulite - li se pregătea din nou ceva. Trebuia să se baricadeze un timp în case, fabrici, magazine. Ciulitul diminuase atenția. O femeie începu să țipe ca din gură de șarpe: mi-a dispărut portofelu’! aoleu, portofelu’ meu! Chiar la spatele ei stătea un individ în costum; în loc de cap avea o minge de tenis, pe care cineva desenase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El Elyon! El Olam! El Ganna! O-o-o-o...! Mâine...! Mâine...! Mâine se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513, cunosc, concede Poetul. Stai ușor! Acolo am văzut scris 1640! Imposibil! Fugi de-aici! O fi fost vreo greșală de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Muzica intercomului trecu precum un înger printre fețele stupefiate. ― Ce se întâmplă, Ash? ― Veniți să-l vedeți pe Kane, imediat! Cererea era formulată pe un ton de urgență, dublat de o curioasă ezitare. Dallas se îndreptă pe scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aurit al pereților. Lacrimile i se opriseră la fel de brusc cum începuseră, inspira cu aviditate mirosul nou al trupului ei, un miros tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca să respire cât mai rar și mai ușor, cu urechea ciulită ca să le asculte... — ...știam că e legată de Ștefan într-un mod puțin nefiresc. Ai văzut și tu scenele de gelozie pe care mi le făcea de când era mică... Țin minte că odată s-a dat pe furiș, exact cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]