168 matches
-
dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă blagoslovească cu vreo serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două, era convingerea mea că nu mi se vor trage nici un fel de neplăceri din partea conducerii școlii dacă mă apropii de Burkeviț și dacă discut cu el. Mai erau exact două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
consecință, soția, fiii și servitorii lui s-au văzut obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase, uneori găzduiți ca niște iubiți frați de sânge ai imohagilor, dar, de cele mai multe ori, izgoniți ca niște ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
destrămării unei familii frumoase cu doi copii. Această chinuitoare preocupare m-a urmărit mulți ani, ani în care am fost răstignit ca Mântuitorul Iisus Hristos, pierzând propria identitate, căci am fost catalogat de noua societate un renegat, corespondent cu un ciumat sau un purtător de virus HIV. Furtul copilăriei mi-a schimonosit sufletul inocent, care nu putea să înțeleagă cum stă treaba cu privațiunea de libertate a atâtor nevinovați ai nației, majoritatea de factură intelectuală și de rang. Programarea mea la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
au fost îngrijiți și bolnavi de ciumă. Asta îi o noutate pentru mine, părinte. Eu știam doar de „Schitul Sihăstriei deasupra Socolii în codrii Iașului” (Schitul lui Tărâță), că a fost destinat de Ioan Theodor Calimah voievod ca bolniță pentru ciumați, pus sub epitropia mănăstirii Sfântul Spiridon. Asta ar fi ca o lecție pentru tine, care te învață să citești fiecare hrisov domnesc sau zapis cu multă băgare de seamă Am să fiu mai atent, sfințite. Numai că n-am aflat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dar și pentru boierime... și pentru alți lăcuitori... din orașul Iașilor... Iaste trebuință și de geraf (chirurg)... și de spițer (farmacist)... numai trebuie să aibă și ei orânduită plata lor, leafa ce să cade”. Da’ ia adu-ți aminte, despre ciumați nu vorbește vodă? Ba bine că nu. Chiar mai mult, părinte; spune că „Ne-am încredințat că aice, la orașul... Iașilor, iaste foarte mare trebuință... a să face și un spital pentru cei... cu primejdii de boala ciumii”. Și mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chiria, și televizoru ? Stă ea, stă, da mult n-o să mai stea, s-o prinză noaptea pe drumuri, pe la ușile altora. Mai are și omu ei dreptate, ăilalți, o dată nu vezi pe unu că le calcă pragu. Ce e ei, ciumați, de nu vine unu ? Să-i vezi că vine ba cumnată-sa, ba Gelu, ba Niculaie cu matracucile lui, bietu Ilie, Dumnezeu să-l ierte, numa el ce mai venea cât a trăit. Da și el tot pe fugă... Să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și la frați le-am luat mobilă și le am trimis pachete peste pachete, putini de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri Dealu-Zorilor, ș acu nu vezi pe unu că vine... Că noi ce-avem ? E v-unu dân noi ciumat, de nimenea nu ne calcă pragu ? — Ei, ei, ce faci, ce faci acolo la cuier, madam Delcă ? Pe dracu fac, pe dracu ghem fac... Uită-te la ea, ce obraz gros, până mai adineaori nici nu s-a uitat la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Doamna Ana, să-i sărute mîna... Ziceam de Maria mea..., oftează musafirul, iar Mihai simte că-l strînge în spate, ar fi putut și ea să fie pentru mine..., dar n-a vrut; mereu s-a ținut departe, parcă eram ciumat; pornise în viață cu nasul pe sus fiica marelui profesor universitar Bujoreanu, credea că aura lu' tat'su o s-o acopere toată viața. Cînd tat'su a fost băgat de Dej la răcoare, i-a căzut nasul, a băgat cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul al XI-lea adăpostise, printre altele, reședința mai multor familii bine situate, o Închisoare, un salon de curtezane, o bibliotecă de codexuri interzise, un cartier miltar, un atelier de sculptură, un sanatoriu pentru ciumați și o mănăstire. La jumătatea veacului al XIX-lea, căzînd practic În țăndări, palatul fusese transformat Într-un muzeu de diformități și de atrocități de circ de către un antreprenor extravagant care Își spunea Laszlo de Vicherny, duce de Parma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
crede absolută și nelimitată. Și dacă ne-am gândi la cât a suferit lumea până acum, la agoniile cele mai teribile și la chinurile cele mai complicate, la morțile cele mai crunte și la cea mai dureroasă părăsire, la toți ciumații, la toți cei arși de vii sau stinși de foame, cu cât suferința noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu-l poate mângâia în agonie gândul că toți sânt muritori, precum în suferință nimeni nu va găsi o consolare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste! făcu soldatul, luminat de bucurie și începînd să se închine. Bine c-a dat Dumnezeu și Maica Precista, că alții au mai fost cîte-o săptămână, unii și mai mult, numai noi parcă suntem ciumați... Bologa zâmbi aproape răutăcios văzând fericirea omului și urmă bațjocoritor: ― Da' ce, tu crezi că ne ducem să petrecem? Ehe, mai pune-ți pofta-n cui, bădiță! Ne ducem tot la bătălie... să ne batem cu românii... ― Vai de mine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm. Apoi, Într-un final, sosise și ziua dării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sale. Aștepta să fie chemat. Dar asta nu se întâmpla și tăcerea din spatele ușii se prelungea. Nu se auzea nici un zgomot. Nici măcar tusea care îl necăjea, în ultima vreme, pe general, mai precis, de când înfruntaseră viscolul acela cumplit prin satele ciumaților. Brrr! Bine că scăparăm! Mai ales generalu’! Ce s-ar mai fi ales de ei, de toți soldații, de tot puhoiul armatei, dacă Înălțimea Sa și-ar fi pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar vrea să-l numere în tabăra lor. De aceea-i recomandabil să fie plecat din țară sau să nu se întoarcă repede acasă. Cui a folosit (și cui mai folosește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu avionul.” I-am răspuns: pravilna. Tot drumul, cei trei - mongolii și ungurul - nu vorbiră cu mine, nu-mi zâmbiră, nu existam pentru ei care, oricum, se înțelegeau într-o rusă împiedicată. Pentru că nu invadasem Cehoslovacia, eram pentru ei românul ciumat, eram Iliescu din filmul cu Odessa, eram Ceaușescu, eram Maurer. După atâtea zile cu proiecții dezgustătoare, antipatice sau stupide, mi se păreau toți trei, plus șoferul Goskino, filmul cel mai amuzant, dându-mi o bună dispoziție și un sentiment patriotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sud, dinspre India, pătrunde în Afganistan o vastă coloană engleză - drumul din trecătoarea Khyber o duce direct către elaborata capcană pregătită de afgani. Seducătorul metis alege să devină un straniu și atipic cavaler al imperiului din care fugise, ca un ciumat. Curajul seducătorului schimbat la față este glasul eredității reprimate. În pielea englezului din Lahore se ascunde un mânuitor temut de cuțit, cu vână de războinic. În Marele Joc, sacrificiul casierului renegat își are logica lui. Avertizând pe englezii ce înaintează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine curioasă, ca la o creatură ciudată. Cei mai mulți mă socoteau un original, dacă nu chiar țicnit, nu ocoleau însă. Acum eram ca un ciumat. Se făcuse un gol în jurul meu și mergeam pe stradă cu acest gol după mine. E normal, mi-am zis. Un om înțelept preferă să n-aibă încurcături. Dacă aude pe cineva țipând, nu se amestecă. Preferă să tacă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
creștea industria ca din apă: escavatoare, macarale, basculante. Cimitir de cărămidă sub muntele Cibinului. Deasupra mormintelor, hale de beton, oțel, sticlă, fabrici de textile, covoare, ceramică. Pietrele nu mai miroseau a copite de cai, brazii își lingeau bubele rășinoase precum ciumații izgoniți din cetate, fântânile respirau ca niște canalizări înfundate, felinarele duhneau a seu rânced de înger comunist. Cisnădie. Cântau plozii în maternități internaționala socialistă, pulbere de stea roșie în sticla de lapte. Vitrinele desenate aminteau de etanșeitatea vieții în borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la această oră, mai curând bâzâitor decât zgomotos, în fine, fericit, dacă este posibil să fii în același timp fericit și posomorit. Și o liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline de cei care trăgeau să moară tăcuți, ocnașii din Marsilia îngrămădind în gropi trupurile ce se descărnau, construirea, în Provence, a marelui zid care trebuia să oprească vântul furios al ciumei, Jaffa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
general, ei erau cei mai exilați, căci dacă timpul stârnea în ei, ca și în noi toți, neliniștea acută care îi e proprie, ei erau legați și de spațiu și se izbeau fără încetare de pereții care despărțeau adăpostul lor ciumat de patria lor pierdută. Fără îndoială, ei erau cei pe care îi vedeai rătăcind la orice oră din zi în orașul prăfuit, chemând în tăcere seri și dimineți ale țării lor pe care numai ei singuri le cunoșteau. Ei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
autoritățile ecleziastice ale orașului nostru hotărâseră să lupte împotriva ciumei prin propriile lor mijloace, organizând o săptămână de rugăciuni colective. Aceste manifestări ale pietății publice urmau să se încheie duminică printr-o slujbă solemnă ținută sub protecția Sfântului Roch, sfântul ciumat. Cu această ocazie i se ceruse părintelui Paneloux să ia cuvântul și de vreo cincisprezece zile el se smulsese de la scrierile sale despre Sfântul Augustin și Biserica africană, cu care își cucerise un loc aparte în ordinul lui. Având o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a muri în mod sigur. Fără îndoială, această furie a mântuirii nu este recomandabilă. Ea arată o grabă regretabilă, foarte apropiată de orgoliu. Nu trebuie să fii mai grăbit decât Dumnezeu și orice încercare de a accelera ordinea imuabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
interlocutorului său: spera să moară foarte bătrân. "E oare un sfânt ?" se întreba Tarrou. Și răspundea: Da, dacă sfințenia este o sumă de deprinderi". Dar, în același timp, Tarrou se așternea pe descrierea destul de minuțioasă a unei zile în orașul ciumat și dădea astfel o idee exactă despre ocupațiile și viata concetățenilor noștri pe timpul acestei veri. "Nu râd decât bețivii, spunea Tarrou, iar aceștia râd prea mult." Apoi își începea descrierea: În zori, adieri ușoare străbat orașul încă pustiu. La această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-adevăr unei munci de asistență preventivă în cartierele suprapopulate. Încercau să introducă acolo igiena necesară, țineau evidența podurilor și pivnițelor prin care dezinfectarea nu trecuse. O altă parte a echipelor însoțea medicii în vizitele la domiciliul bolnavilor, asigura transportul ciumaților și mai târziu, în lipsa personalului de calitate, deveniseră șoferi ai mașinilor cu bolnavi și cu morți. Toate acestea cereau o muncă de înregistrare și de statistică pe care Grand a acceptat s-o facă. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, NARATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]