433 matches
-
în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
nu ne-a spus: opriți mașinile și controlați-le! Cine și unde le-a controlat? --Nu știu, șefu’! Noi am executat misiunea. Flagrantu’ a fost al celor de la județ. Treaba lor. Dacă ne punea pe noi să oprim camioanele ne ciuruia interlopii, sau trecea peste noi. --Bă, deșteptule! Nu-ți dai seama ce-am pierdut, dacă erau încărcate cu țigări sau băuturi? Închipuiește-ți niște sticle cu coniac franțuzesc. D-ăla...Napoleon. Ai băut vreodată? --Nu, șefu’! --Am ratat ocazia, băi, Bârneață
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
târziu. Edificiul inaugurat în 1924 n-avea însă terminată sala mare de spectacole. Cum nu mai primea sprijin de nicăieri, Costescu a apelat la ultima soluție salvatoare: și-a scos la mezat propria avere pentru interesul obștesc. Acoperișul teatrului era ciuruit din vremea războiului, iar tabla plumbuită nu se găsea. Costescu n-a stat pe gânduri: și-a decopertat dependințele sale, care aveau acoperișul dintr-o astfel de tablă, și a oferit tabla gratuit teatrului. Văzând că existența tinerei instituții de
Palatul Culturii “Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin a fost inaugurat cu fast [Corola-blog/BlogPost/92481_a_93773]
-
-mi un kalașnikov cu tambur. Cu tambur nu am avut când am făcut eu armata, i-am spus, de unde este? Captură de la ruși, mi-a spus. Au tras dintr-o mașină în noi din dreptul statuii lui Lenin, i-am ciuruit și unul a aruncat arma. Mi-a dat-o fără nici o hârtie, pe încredere și nici nu mi-a spus să i-o aduc înapoi. I-am adus-o totuși a doua zi, după ce am păzit redacția peste noapte împreună cu
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii,visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
recunosc că, odată sfârșit romanul, am simțit aceeași satisfacție pe care am încercat-o când am terminat cartea mea cea mai dragă. Sper ca și cititorul să simtă acest lucru. Alberto Vázquez-Figueroa Ziua în care inmouchar-ul Gacel Sayah a murit ciuruit de gloanțele bodyguardului președintelui Abdul-el-Kebir, a intrat în istorie pentru tristul fapt că, din vina lui, democrația nu reușise să se instaureze definitiv în țară, dar a intrat, de asemenea, în legenda poporului Kel-Talgimus - „Poporul Vălului“ -, pentru că dovedise în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
picioare. Eu eram singurul copil în toată casa. La cele două etaje mai locuiau treizeci și trei de familii de bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind în vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau să neg progresul social pe față. Dar am și eu întrebări. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart a orbit, orașul a fost ciuruit de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă nimeni, dar unii dintre noi s-au înșelat. E deja totuna. Așadar, fratele meu a părăsit-o pe Edit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin care se îndepărta pleava, apoi se ciuruia pentru a se îndepărta resturile de pământ și tot ce însemna „corp străin”. După instalarea regimului comunist, țăranii au fost obligați să adune grâul, orzul, ovăzul la aria organizată special: se treiera cu batoza purtată de un tractor, de la arie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască, precum copiii pe plajă castele supraetajate de nisip, din elemente simple, ca de pildă: „geanta burdușită cu vise interzise copiilor”, dintr-un flacon cu parfum preferat, din lucruri
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
29 iulie, între orele 20:30 și 22:30 în Piața Universității, când vom sărbători, un an de la alungarea ilegitimului. Sunt tot mai multe semne că nici la ultimele alegeri prezidențiale, jucătorul nu a fost ales tocmai legal! Ne-a ciuruit cu calculatorul, cu hoțul din Paris + serviciile. Toți independenți!... Mai ales, calculatorul! Declanșează vreun procuror o anchetă? Se autosesizează Parchetul, Parlamentul...? Toți tac mâlc. Între timp, Demisul oficial își face numerele arhicunoscute! Dă, periodic, cu bățul prin gard. Poate, poate
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
dușmanul regimului.” Cară-te !, îi spune lui Viñas, umilindu-l și făcându-l să bea paharul cu otravă până la fund. Nimic nu se compară cu ura neîmpăcată și setea de răzbunare a unui bărbat umilit... Și (în film) l-au ciuruit. ------------------------------------------------------------ *Din volumul ,,Lideri în film: curs opțional de jurnalism și psihosociologie politică” Editura Fundației ,,Paul Polidor,, București-2014 (ISBN:978-973-8919-64-8) ------------------------------------------------------------- NOTE (1)Jan Palmovski, Dicționar Oxford de istorie universală contemporană. De la 1900 până azi, Vol.2 K-Z, Traducere de Simona Ceaușu
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
din viața mea și-a fiecăruia dintre noi - copilăria - și amintindu-mi spusele lui Pearl, iau ușurel de mână copilul din mine lăsând deoparte cotidianul și problemele lui, frământările și temerile, furtunile de vise, zidurile sparte și craterele de suflet ciuruite de neîmpliniri - și fermecată de magia întâiului de iunie 2011 mă alătur milioanelor de suflete curate de pe întreg pământul, trăind bucuria de a fi din nou, măcar pentru o zi, copil! E ziua lor - „Ziua copiilor” din lumea toată, a
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați, cu mitraliere. „Mori, cerșetoare împuțita”, a zbierat unul dintre ei, apoi au ciuruit-o, efectiv, cu automatele, lăsând-o inerta într-o baltă de sânge. „Nuuuu!!”, am răcnit, alergând către ea cu disperare, desi știam că e prea târziu. M-am apropiat și i-am atins cu delicatețe tenul însângerat. „Nuuuu!”. „Ce i-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
mai tare. „Hai, că nu e greu... Pe cine reprezinți?”. „N-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbești. Dă-mi drumul său îmi chem fie tovărășii, fie poliția”. „Poliția? Ha, ha, ha, asta e tare rău... După ce ați ciuruit-o pe fata cu vioară, crezi că ai vrea într-adevăr să chemi poliția?”. „Amice, hai că încep să vin de acasă. Ești sisi... dingo... Bălăceanca, înțelegi ce vreau sa spun? Care fata? Care crimă?”. L-am privit cu atenție
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
foarte confuză...”. „După ce mi-ai dat ID-ul, ți-am mulțumit și m-am îndepărtat. O mașină a frânat brusc la intersecție și au coborât trei mascați. Unul dintre ei a strigat către tine «Mori, cerșetor împuțit!», apoi te-au ciuruit cu mitralierele, lăsându-te inert pe asfalt, într-o baltă de sânge. Am fost foarte șocată... Dar, iată, văd că trăiești...”. „Da, cred că te înțeleg... Pare greu de crezut, dar un prieten de-al meu a trait o experiență
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
de el. Stă de foarte mult timp aici”. „Dar la cine a venit?”. „Față aceea... țiganca care cântă din vioară. A iubit-o foarte mult”. „Aha, da... Dar de ce a murit?”. „Niște nenorociți au coborât dintr-o mașină și au ciuruit-o cu mitralieră... În Capitală, la 12 ziua... Îți dai seama?”. „În ce lume am ajuns să trăim... Îngrozitor...”. Scenă e acum pustie, dar poate, într-o zi, vor veni alți actori... alți spectatori... * După ce m-am trezit dintr-un
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ales, după ce tot teatrul tragi-comic Caramitru-dinescian - prin acel celebru mod imperativ: „prefă-te că lucrezi, se uită o țară de fraieri la noi !” - s-a terminat, iar fiecare dintre inițiatorii „loviluției” s-a liniștit după ce a văzut fostul cuplu prezidențial ciuruit în fața unui zid dintr-o banală unitate militară din cetatea Târgoviștei. Până și ei au fost nemulțumiți de faptul că cei doi „dictandus-dictatorius” (termeni inventați, nu căutați prin dicționare !) au fost găuriți o singură dată, ce dracu’! , nu puteau și
AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350011_a_351340]
-
Când plânsul stăpânire a pus pe firea mea, Când deznădejdea cruntă pe brânci m-a-ngenunchiat, Tu ai întors spre mine, zâmbind privirea ta Și sufletele noastre în taină s-au legat. În fața morții crunte, tu pururi ai zâmbit, Și mâna-ți ciuruită de răni mi-a dat putere, Cu dragostea-ți de viață tu, Moartea ai robit, Și-n jur n-a mai fost plâns, și n-a mai fost durere. Din liniștea adâncă în care ai trăit, Spre mine ai trimis
COPILUL MEU, O LECȚIE DE VIAȚĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350240_a_351569]