399 matches
-
cele cu aburi sau cu motor pe benzină.45 Doar în partea de nord a Mehedințiului s-au păstrat cele de apă-făcăile- numite acum mori cu ciutută după dispozitivul de dirijare a debitului apei, asemănătoare cu o ciutură-cu aripi,ciutură încastrată într-o mâtcă- ansamblu tehnic descris încă din 1866 de către Ion Ionescu de la Brad46și confirmat în amintirile lui Vasile Dobromirescu din Băsești care reconstituia în 1975 construcția morii din Lunca Gârdanului de la Băsești-Mehedinți înfăptuită de tatăl său în 191447
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
a. (Tudor Rățoi, Camera de Industrie și Agricultură Mehedinți, Editura Prier, Drobeta Tr Severin, 2000, p.75.) 46. Ion Ionescu, op., cit.p.43-44. 47. O prezentare amplă a modului de construcție și de funcționare a morilor cu făcaie sau ciutură, întemeiată pe descrierile a doi moșneni, buni cunoscători ai tradiției, Vasile Dobromirescu din Băsești și Ion Burcu din Cireșu avem de la Pavel Ciobanu, Plaiul Cloșani , vol. II, Drobeta Tr Severin, 1977, p.33-40. Această relatare de martor ocular, comparată cu
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRȘITE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Se frâng în mine doruri nesfârșite, Mi-e lacrima izvorul din fântână În ochiuri de lumină, răvășite Văd cumpăna cu ciutura-i bătrână Cum dintre pietre dăruiește viață Și limpezimi așterne peste gânduri... Desculță-n zori aprinși, de dimineață Pășesc îngândurată printre grinduri. Lumini adun cu brațele-mi liane Și împletesc din flori de portocal Cununi de vis, speranțe diafane, Tăceri
SE FRÂNG ÎN MINE DORURI NESFÂRŞITE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367105_a_368434]
-
Tamâș o cruce nouă - câinele groparului tot mai așteaptă... Mențiune - Victoria Chitoveanu Un corn de luna tremurând printre frunze - în rest doar noapte Etapă 77 - 11 V 2009 Locul I - Petru Ioan Gardă Fântână-n deșert - cumpănă leagănă-n vânt ciutura spartă Locul ÎI - Oana Bold Lacrimi de copil- picăturile de ploaie șterg șotronul Locul III - Ioan Marinescu-Puiu Iubire târzie - în toamna sufletului ultima floare Locul III - Valeria Tamâș Ascult în tăcere cum picura albastrul - în lanul de în Mențiune - Corneliu
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
vremurile. Este vorba de acele fântâni denumite odinioară de Odobescu „puț cu furcă”, adică fântâni cu cumpănă, semne neschimbate în schimbătoarele peisaje. Aceiași furcă seculară, aceiași cumpănă înălțată spre cer, de la care cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cere îndurare și...apă pentru izvoare, ca să umple ciuturile goale. Nu cerșesc apă pentru ele, ci pentru însetații Bărăganului. Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
Dar, mai întâi, pentru pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii...Rare, chiar foarte rare sunt fântânile cu apă vie, bună de băut. Din această cauză, oamenii locului
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
cu durere, că suferința cea mai mare a Bărăganului este suferința apei. Și pentru pământ și pentru vietăți și pentru oameni.Și de aceea fântânile Bărăganului se roagă: Primește, Doamne, ruga fântânilor! Tot mai puține, tot mai bătrâne...unele fără ciuturi...altele fără cumpene...rupte, putrezite...altele cu izvoarele secate, ori astupate... Și dă-i, Doamne, Bărăganului însetat, apa vie cea de toate zilele! Altfel...altfel, va plânge amarnic, cu lacrimi de nisip... bântuit de fantomele „codurilor” roșii și portocalii. Din
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
altă pasere” și nu-și mai dădeau seama că beau pișoarcă. Nea Gheorghe zicea că le face un bine că să nu se turlăcească prea din cale afară. În fața casei lui nea Gheorghe era un puț cu cumpănă cu o ciutură de lemn și un jgheab lung de lemn, dintr-un trunchi de copac, plin totdeauna cu apă de unde-și adăpau țăranii boii sau caii. Altă dată, când era nea Gheorghe în toane bune mi-a spus fălos: - Bă, puțul ăla
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
întruna, // Răsar din versuri sau apun, // Fărămițat și-ntotdeauna, // Doar din tăceri mă recompun, // Ca din tipsii de aur, luna” // Idealul creatorului de artă este superior: „Semănăm printre ierburi câte-un vis sau două // ca măcar o dată să sorbim din ciuturi // Apa cristalină care nu se plouă” (Panegiric) Poeziile Din taine, Arpegii și Salut pun în lumină ipotetica și nedorita efemeritate a creatorului, dar și dorința secretă de asigurare a perenității creației sale. Îndoielile, reținerile, temerile privitoare la glorie se concentrează
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
nostalgic - sfârșit de toamnă Sur la blouse fleurie repose un papillon nostalgique - fin d’automne 4. Lăstari de stejar dorm în poala pădurii - maternitate De jeunes chênes dorment dans l’orée de la forêt - maternité Un pumn de apă - și-n ciutura fântânii răsar stelele Un poing d’eau- et dans le seau de la fontaine se lèvent leș étoiles Nuntă de aur - patul nu mai scârțâie căsnicia da Le mariage d’or- le lit ne grince plus le mariage oui Se coc
HAIKU 4 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350004_a_351333]
-
în focul său Descriind o vâlvătaie Către cerul panaceu! Noaptea albă, de mătase, Dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă Toată vraja inimii! Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge mister prin crengi când ciutura-nflorită coboar-adânc în suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
tăcerea ei a fost un fel de plată ce-mi datora, findcă o lăsasem cu viață. ...Așa e omul făcut, își apără pielea cum poate mai bine; ce putea să mai facă, nu ea mă-ndemnase ca să-l ascundem în ciutură? Când m-am întors din prizonierat, nimeni nu mă mai lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
tăcerea ei a fost un fel de plată ce-mi datora, findcă o lăsasem cu viață. ...Așa e omul făcut, își apără pielea cum poate mai bine; ce putea să mai facă, nu ea mă-ndemnase ca să-l ascundem în ciutură? Când m-am întors din prizonierat, nimeni nu mă mai lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare fiecare oră! Clepsidra lacomă îmi soarbe Trecut și mâine prinse-n horă, Halucinante iele oarbe. Șuvoi cerșind eliberarea E răul care vrei să-l scuturi, Zăgazul este neuitarea Ca stropi răzleți picând din ciuturi. Dinspre nadiruri năruire Vaginul clepsidrian tresare, Siliciul, aspră dăruire, La insolita penetrare. *** Referință Bibliografică: Mă doare fiecare oră / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
MĂ DOARE FIECARE ORĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365604_a_366933]
-
abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor la rădăcină iar din flori să faci cunună și cufund-o în fântână să-mi găsesc norocu-n ea ars de foc cu steaua mea *** dor de verde așterne-mă peste frunziș iubirii
DOINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365651_a_366980]
-
Încă din prima poezie, poetul se simte” ca o fântână de aer din care/din când în când mai scot cu respirația/ câte o suflare de poezie/ cu acest coș învechit al pieptului/ care-și pierde printre coaste/ ca o ciutură spartă/ versurile cele mai frumoase”. Și, da, versurile din acest volum sunt încărcate de frumusețea cuvântului, de sensibilitate, de iubire, ce își strigă durerea ce nu doare pentru că ele s-au născut în „intimitatea genetică a cromozomilor” unde „îngerii și-
POEZIA BIOGENETICĂ A POETULUI DAN TIPURIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366149_a_367478]
-
în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Așa ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Tiu minte exact parcă ar fi fost ieri, fântână era cu ghizduri joase din uluci de lemn, și apa se scotea cu ajutorul unui bat ce avea la unul din capete un cârlig în care se agață găleată. Fântână nu avea ciutura și apa era foarte aproape de suprafață, cred că la nici doi metri. Fugeam cât mă țineau picioarele căci mă gâdeam și la chelfăneala ce ma aștepta, cad mă aud strigat de Vichentie, Vidușa! Vidușa!... stoi Vidușa! Vichentie fugea și cu
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
prin ora aspră de cenușă, ca s-ascultați cum rod în vreme viermii. l-ați ascultat pe Einstein cum vorbește, să nu-l cătați vreodată printre sfinți, pe Buddha, pe Rimbaud sau pe Shakespeare, ce rătăcite-au fost aceste minți! ciutura stelelor se revarsă în noi, din ceruri în zori clepsidra dispare pios, umbra noastră e mister pe pământ, nu vom deveni decât țărână și os. eu sunt proprietarul pe pustiuri, n-am cum să mai întorc acum reversul, văd arhetipuri
PROPRIETARUL DE PUSTIURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352397_a_353726]
-
clepsidra sfărâma în măsele pietrele roșii zidite în mine și-mpovărată de dangăt sihastru se arcuia în vetuste ruine. Gem bolți uriașe în tulburi ispite și umbra clepsidrei inundă pereții, când semne nebune cu ochi de-odaliscă mi-atârnă sălbatec în ciutura vieții. Leonid IACOB Referință Bibliografică: noapte de-aiurea / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1017, Anul III, 13 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NOAPTE DE-AIUREA de LEONID IACOB în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352436_a_353765]
-
era uscat, recolta compromisă, iar bieții oameni făceau stoguri (frunzare) din crengi de stejar, gorun, gârniță, ceran... ca să le dea la vite, iarna. Noi mergeam kilometri întregi, colindam din vâlcea în vâlcea ca să aducem apă în ulcioare. Ne coboram în ciuturi pe lumânarea care ținea găleata, și cu o cănuță de pământ așteptam la firicelul de apă să luăm argintul dătător de viață. C U M P Ă N A (scriitorului Petre Crăciun) Cumpăna se-nclină, când dreptate-aduce Unuia ce speră
CUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346608_a_347937]
-
Al viselor meleag care te-mbată De-n brațe-ți tremur, poate-am amețit Mă iartă-n palma lunii preacurată. Strivindu-mă-n decor înnămețit În alb de nea și-o stea nevinovată Ne cântă clipa valsul nesfârșit Pe-o ciutură de vremuri înghețată. Lăsa-vom nopții vraja de argint Când umbrele pădurii se-nfioară Din cer ne curgă-n taină dulce-alint Doi îngeri triști și-o strună de vioară. De gerui-va crivățul prin noi Cu limbi de foc îi risipim
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
șapte volume - Sume finite, Sume infinite, Sume algebrice, Lacrima din punct, Poemele tăcerilor prea pline, Arlechinul din suspin, Bună seara, Domnule Mallarme!, între 1996-2011; proză, nouă romane: Amintiri la capăt de vis, trei volume - Fântâni în arhetipuri, Cumpene pe iris, Ciutura de cristal; Livada de oțetari, Lunga vamă a tăcerii, Casa fără ferestre, Lunga vamă a tăcerii, Lumină cât să vezi, Războiul lui Puf, între 1999-2011; critică literară, două cărți: Revelația și relevanța textului literar, critică analitică, Ion Barbu - categorii abisale
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]