148 matches
-
a dus. Mă gândeam să nu se înece în Mureș. El s-a dus, sărmanul, la jidov, să mai bea un rând; și, după ce a gătat de băut, a sfărâmat în măsele și paharul, mestecând în gură până ce a făcut clăbuci de sânge. După asta, a umblat, noaptea, fără nici o țintă și s-a poticnit lângă un tău, unde a adormit. L-au adus niște creștini acasă, bolnav. Tu erai micuț și nu știai nimic pe vremea aceea. L-am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zi cu zi): pe niște scăunele de lemn, micuțe, te așezi la duș, ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe care l-ai primit de la început, la vestiar, într-un coșuleț de bambus, trup se înșiruie lângă trup, în clăbuc și abur, cele vârstnice se freacă energic, până se înroșesc, tragi cu coada ochiului, îți poți turna, dacă vrei, apă cu o găletușă rustică, deși cosmeticele pe care le poți folosi din abundență sunt de mare lux, nu te poți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
băuturii. La unsprezece ani și jumătate, m-am sprijinit pentru întâia dată cu pieptul de dosul Paraschivei. Stătea în bucătărie aplecat peste albie și freca rufele cu o pereche de brațe groase cât pulpele mele. „Fleașc-fleașc”, făceau albiturile înspumate în clăbuc, în timp ce mereu îmi plimbam mâna pe șezutul ei rotund, până la coapsele larg arcuite. „Șezi ghinișor, conașule”, râdea Paraschiva și rufele făceau „fleașc-fleașc”, în spuma galbenă a săpunului. Aveam aproape doisprezece ani, îmi surâse Rudolf, diabolic, și mă văd și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l avertiza de fiecare dată cînd se apropie primejdia, făcîndu-l să se-ntoarcă din drum sau s-o ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner erau muiate Într-un vas de oțel. Nuanța ciudată a degetelor masculine În clăbuci. Femeia În halatul alb, cu fiecare fir de păr de pe capul fără gât vopsit În același negru, fără variație, era posomorâtă, cu picioare trândave În pantofii albi, ortopedici. Cu stângăcie, se apleca cu instrumente asupra unghiilor lui, concentrându-se asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau de soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun "Cheia". Câteva pete roșiatice suprapuse întregeau patru cifre aproape indescifrabile. Constructorii și-au datat edificiul: 1954. El făcea parte din a treizeci și cincea generație; sub tălpile suprapuse, câteva mii de tălpi; Dumnezeu, dacă ar fi fost proiectant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a spurcăciune. Olteancă nespălată, uite unde-și ascunde scursurile! Taci, fă, poate-i face de legătură apevistului ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fir? Știe ei ce e aia permutare? Predare, cu inventarul complet? A înțeles careva ce mare taină e acolo, la chestia aia, Replace all? N-a înțeles, dar se bagă toți la fantezie și frecare de talente, cu muci și clăbuci, adică vezi bine, noi facem dreptate și căutăm adevărul până-n pânzele albe!“ Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului?! Le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care etalam vise frumoase, în speranța că, la un moment dat, cineva se va opri să culeagă unul din ele? Plătind cu visuri-bani, sau făcând troc cu un alt vis... Rând pe rând, visele mele s-au spart, ca niște clăbuci de săpun. Ultimul a fost cel de a scrie. M-a părăsit până și dorința de a scrie frumos. Nu a mai rămas nimic. Am facut, în nebunia mea, un pariu cu Dumnezeu. Am început să scriu la o carte
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate, te izbești În goană de pereții cu geamuri lucioase, fumurii, Întunecate. Ești Într-un tgv, Într-un marfar, Într-un intercity și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit dintr-un tren Într-altul, te-ai ascuns sub banchete, În trenuri păzite de soldații cu arma, ai venit până aici În pijama, desculț, cu obrazul plin de clăbuc, ras doar pe jumătate! Ca dintr-o altă viață, ca dintr-un vis Îți amintești tot ce ai pătimit pe acest drum nesfârșit, și ea nici măcar să nu te Întrebe: Ești tu, dragul meu? Să strige: E el! El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea și cu ceilalți. Nu i-am fost niciodată un fiu bun și nici ea o mamă adevărată. La duș apa se încăpățâna să se încălzească iar eu stăteam sub acel jet rece frecându-mă cu un săpun care nici clăbuc nu mai făcea. În cele din urmă am ajuns și în club. De cum m-a zărit, mama s-a ridicat în picioare de pe scaun și a venit direct la mine. M-a strâns în brațe apoi luându-mă de umeri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se dintr-o apă rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, împușcături înfundate, câtă vreme în depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile încetară, însă, focurile dispărură și ele, peste toate lăsându-se, din nou, întunericul. Curând, sosi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de cicatrice explorau materialul ros al banchetei, desenând din spermă o diagramă misterioasă: un semn astrologic sau poate o intersecție rutieră. Când am ieșit din spălătorie, rulourile continuau să se scurgă tăcute în întuneric. În jurul mașinii, o baltă imensă de clăbuci albi se făcea una cu cimentul ud. Capitolul 18 Pe autostradă nu era trafic. Pentru întâia oară de la externarea mea, străzile erau goale, ca și când epuizantele acte sexuale dintre Vaughan și Catherine ar fi izgonit pentru totdeauna vehiculele. În vreme ce conduceam mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sânul omenirii prin spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
era acuma larg, șerpuind ca urcușul să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de bolovani, din apa unui râu fierbinte. Amândouă râurile ocoleau trunchiul muntelui puternic și se depărtau unul de altul, îmbogățindu-și apele, ca să se apropie apoi iarăși în fața Marelui Oraș, înainte de a se vărsa în mare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aterizarea Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari, vizitiu, să se spargă într-o ploaie colorată de clăbuci de săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și ale gîtlejelor lor de angarale dichisite: - Pasagerii Cursei Otopeni-București sânt rugați să se grăbească spre locurile lor de îmbarcare! Ca o maimuțărire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste frunzarele duzilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am cârpit. Mi-a demonstrat chiar atunci, în stolul de argint ridicat deasupra clăbucului berii, că descoperitorul poeziei perfecte va avea fix numărul și seria mea de buletin... - Arasel! Aici trebuia să-l cârpești... "Pentru ce, scafarogule, să nu aibă seria și numărul meu de pașaport? Păi, ce, sîntem în Romînia?! Nu drojdim bere
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o privire. - Ai cacarisit-o, urîtanie. Ești și urât și schilod... Să văd îndrăzneală pe tine cu ce bani de jucărie o să-mi plătești!... Scămoșatule, l-ai câștigat pe pariu... Dar Ho diábolos nu murmură. Cu privirile lipite pe geamlâcul de clăbuc, deschise pe pipăite Cartea Sfântă. I-o trecu, pe locul mortului, din față, Spectrului. Îi bătu, cu vârful degetului, indicîndu-i un paragraf. - Eclesiastul... Capitolul 9.Verset 5... Și următoarele, probabil... citi, cu docilitate duhul demonic, deghizat în Spectru. "Cei vii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]