521 matches
-
să meargă la câmp, nu la biserică sau în fața autorităților, iar la muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-o perioadă mai îndepărtată, îmbrăcămintea lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi discuția despre originea bejenarilor luncași și dorneni]. Statutul social, fără să-i negăm importanța, nu are relevanță în manifestarea spiritului popular, a creației populare. Sigur că, statutul social de țăran clăcaș, a putut avea implicații negative asupra vieții psihice, să-i fi apăsat pe unii mai mult decât pe alții, îndeosebi atunci când nu erau primiți la sărbătorile răzeșilor, dar acest statut nu a avut urmări negative asupra manifestării plenare a spiritului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Todirești, Botoșana, Udești, Iacobeni, Dorna și Dorna Candrenilor) nu se practică. În nicio lucrare cu caracter monografică despre satele din Bucovina nu se vorbește de Vălăret, de unde putem conchide că este luat de luncași de la răzeșii din Fruntești și de la clăcașii din Slobozia - Filipeni. Vălăretul pornea a doua zi de Paști și mergea pe la toate casele unde erau fete de măritat și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de o cobză, țambal și vioară - instrumentiștii erau țigani. Se aplicau penalizări celor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
participau familia, rudele și toți cei chemați și nechemați, veniți de prin alte sate. Se tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești, Oncești, Antohești, Mărăști etc., dar nici clăcașii nu mergeau la hramul răzeșilor, ca să nu se zică că primeau de pomană. Hramul nu era zi de pomană - pentru pomeni erau zile speciale: Moșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești, Oncești, Antohești, Mărăști etc., dar nici clăcașii nu mergeau la hramul răzeșilor, ca să nu se zică că primeau de pomană. Hramul nu era zi de pomană - pentru pomeni erau zile speciale: Moșii de iarnă și Moșii de vară - era obligația morală și materială a gazdei de a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
evident, în sensă unilateral, beneficiar fiind proprietarul locului. Claca la boier se făcea când nu erau legiferate zilele de clacă (12-24, și mult mai multe!) și era nevoie de contribuția satului întreg pentru diferite munci agricole. Boierul punea la dispoziția „clăcașilor” mâncarea, băutura și distracția, altfel participarea celor care puteau munci ar fi fost îndoielnică. Și după reglementarea zilelor de muncă pe moșia boierească, răzeșească sau mănăstirească, claca (munca neplătită) a rămasă în condițiile de dinainte. Claca n-a dispărut din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni ai țării, să avem și noi o țară”, în sensul de a fi liberi și proprietari. Revoluția românilor de la 1848-1849, deși pusese în programele politice problema țărănească (eliberarea țăranilor și împroprietărirea lor) sau, măcar, „grabnica îmbunătățire a situației țăranilor clăcași” (Moldova, adunarea din 27 martie 1848, din Iași), fiind înfrântă, nu a putut rezolva niciuna dintre măsurile privind pe țărani. Nicolae Bălcescu, sufletul revoluției de la 1848, analizând „Mersul revoluției la români”, sublinia că românii mai aveau de făcut două revoluții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comunal. În mijlocul satului striga cât îl ținea gura:Cu banii ghirului, mă! Î la primărie, mă! adică să se plătească impozitul. - Cu băieșii (copiii) la hultuit, mă! adică la vaccinare. - Legași câinii că strică păpușoii, mă! Viața fostelor sate de clăcași a fost influențată decisiv de raporturile cu proprietarii moșiilor, de la care arendau, în condiții înrobitoare, suprafețe de teren necesare întreținerii. În 1872, guvernul conservator, al marilor proprietari, au dat o lege a învoielilor agricole, prin care țăranii puteau fi scoși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grădina lui Aristotel Ciută, am stat de vorbă cu câțiva bătrâni ai satului (21 august 2009), au tresărit când leam spusă că ei se trag din răzeși și nu din mazili, cum greșit le spuneau locuitorii din fostele sate de clăcași. Căsătoriile mixte care erau o raritate, sau nu erau deloc, acum au devenit ceva obișnuit. Am găsit un Ignătescu care stă lângă școala din Fruntești. XI. 4 Perioada postdecembristș. Perspective de viitor privite prin prisma patrimoniului comunei Filipeni Nu ne
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
19 I. Pătroiu, op.cit., p.77-80. 20 Ibidem, p.18-25 21 Ibidem, p.78-89 34 moșii (după sistemul Codului civil francez) și eliberarea țăranilor de servitutea clăcii sau “boierescului” 22.Tot ei erau de acord să se recunoască țăranilor (foști clăcași) drept de proprietate deplină asupra locurilor de casă, iar unii chiar asupra sădirilor (vii, livezi de pomi, grădini de legume etc.). Aceste opțiuni erau de fapt o variantă îmbunătățită a Așezământului lui Barbu Știrbei din 185123, reglementare susținută la vremea
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARESTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU IOAN CUZA(1) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363929_a_365258]
-
din Țara Năsăudului între emigrare și toleranță (pp.71-76) urmărește rezultatul acțiunilor de catolicizare a românilor năsăudeni prin intermediul uniației. S-a constatat o creștere a emigrărilor românești din cauze religioase, politice, precum și material (de pildă în Țara Românească și Moldova clăcașii munceau pe moșiile boierești de opt ori mai puțin bogați decât iobagii din Transilvania). În locul celor plecați autoritățile ungurești și mai târziu habsburgice au început în fiecare an și în fiecare secol să aducă coloniști, ce s-au bucurat în
PARINTELE IOAN ALEXANDRU MIZGAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367330_a_368659]
-
oștirii lui Tudor Vladimirescu au fost furnizate de moșnenii olteni. În evenimentele din 1821 se observă două nivele: cel al moșnenilor care înconjoară pe Tudor Vladimirescu, călăuziți spre București de un program politic bine articulat, în timp ce la celălalt nivel, al clăcașilor, orizontul politic nu a depășit pe cel al răfuielilor cu stăpânii moșiilor. Asemenea delimitare a forțelor sociale implicate în evenimentele din 1821 poate duce la concluzia că „Formula de < >” folosită de K. Marx pentru acțiunea lui Tudor Vladimirescu este corectă
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
a istoricului Florin Constantiniu, printr-o așezare nominativă a revoluției din 1821, nu lasă echivoc între caracterul național al acesteia și alunecările simplificatoare istoriografice adepte ale supralicitării personalității comandirului de panduri. Adaosul social al revoluției, aflat în palierul social al clăcașilor, nu diminuează cu nimic caracterul preponderent național al acesteia, exprimat prin cele mai puternice forțe sociale ale țării: boierii și moșnenii. Cauzele pentru care moșnenii s-au pregătit și s-au alăturat lui Tudor Vladimirescu au fost sesizate de istorici
PROF.UNIV.DR. DINICĂ CIOBOTEA, MOŞNENII ÎN REVOLUŢIA DIN 1821 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349542_a_350871]
-
cânta aleanul, / Că pomul vieții ne-a rămas butuc? Eu zic că țara-i plină de IOANI / Și n-a pierit blestemul de pământ./ Nu-i stinsă setea omului de bani / Și nu-i o vorbă bună-n cel cuvânt. // Clăcași-s tot aceiași, răstigniți / Pe crucea de țărână a veșniciei; / O clipă au crezut că-s izbăviți, / Că sunt stăpânii holdei și ai gliei. // Dar alți boieri, mai noi și hodiniți, / Pe bani puțini le fur' agoniseala, / Nimic nu s-
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
sprijinind acțiunea de sistematizare rurală, mutarea unor sate pe alte vetre, “alinierea” la șosea și drumuri mari, inițierea construcției de școli, biserici sau primării etc.32. În general ei au căutat să clădească un nou tip de relații cu foștii clăcași, bazate pe cointeresarea reciprocă, prin sporirea eforturilor, dar și a foloaselor din activitatea pe moșii 33. În ansamblu, prin 31 Ion Ionescu, op.cit., p.4-6; 136-143; 338-342; 567-568; Gh. Cristea, op.cit., p.154-155; 158-159. Analele Economice, an II, 1861, nr.
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARE ASTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUIALEXANDRU IOAN CUZA(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365348_a_366677]
-
a Olteniei 665. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, și mai ales după introducerea regulamentului organic, se semnalează o creștee a interesului tuturor pentru stăpânirea viilor și livezilor. În general în această perioadă viile aparțineau în mare parte clăcașilor sau moșnenilor, deși în multe cazuri pământul pe care se afla plantația nu era al lor. Alături de viile țărănești proprietarii, arendașii și unii negustori dispuneau la rândul lor de însemnate suprafețe viticole 666. Unele documente demonstrează convingător că erau cazuri
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
moșnenilor, deși în multe cazuri pământul pe care se afla plantația nu era al lor. Alături de viile țărănești proprietarii, arendașii și unii negustori dispuneau la rândul lor de însemnate suprafețe viticole 666. Unele documente demonstrează convingător că erau cazuri când clăcașii apreciau moșia pe care erau așezați, după viile și pomii ce existau sau puteau fi sădiți acolo. Mai mult, țăranii precum cei de la Rocșoreni, cereau în anul 1834, ca suprafața vetrei de sat, ogrăzile, viile și livezile să nu fie
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
în anul 1834, ca suprafața vetrei de sat, ogrăzile, viile și livezile să nu fie incluse în suprafața la care ei aveau dreptul după regulament 667. Moșiile pe care se putea sădi pomi și vii exercitau o puternică atracție asupra clăcașilor care nu de puține ori fugeau de pe cele pe care se aflau așezați pe acestea din urmă. În acest sens este semnificativ un raport din aprilie 1834 al Suptocârmuirii plășii din județul Mehedinți, în care se arăta că din mai
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
se aflau așezați pe acestea din urmă. În acest sens este semnificativ un raport din aprilie 1834 al Suptocârmuirii plășii din județul Mehedinți, în care se arăta că din mai multe sate (Obârșia, Izimșa, Salcia etc.), fugiseră numeroase familii de clăcași pe moșia Ascunsa din aceiași zonă, moșie care deși nu era siliște avea vii, apă și câmp roditor din belșug 668. În aceiași perioadă clăcașii din satul Gârla de Sus se plângeau că fuseseră strămutați cu forța de pe moșia unde
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
se arăta că din mai multe sate (Obârșia, Izimșa, Salcia etc.), fugiseră numeroase familii de clăcași pe moșia Ascunsa din aceiași zonă, moșie care deși nu era siliște avea vii, apă și câmp roditor din belșug 668. În aceiași perioadă clăcașii din satul Gârla de Sus se plângeau că fuseseră strămutați cu forța de pe moșia unde-și aveau locurile de muncă și izlaz, viile și alte sădiri pe o altă moșie 669. Sunt și cazuri când în urma hotărniciei lor, livezi sau
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
adică tot atâția câți căzuseră în urma alegerii hotarelor pe partea lor de moșie, iar până la intrarea acestora pe rod ar urma să stăpânească prunii bătrâni dându-le celorlalți frați dijmă 670. Un alt fenomen semnalat în această perioadă, este fuga clăcașilor așezați la linie la conace și locuri cu vii și pomi. Astfel în anul 1834 din satele Scăpău și Obârșia fugiseră locuitorii refuzând să-și plătească datoriile proprietății. Împotriva lor proprietarii și arendașii cereau sprijinul autorităților cu care spărgeau conacele
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
bani (2 lei vadra de vin)678 însă există cazuri când se da și în natură 679. Veniturile mari obținute de proprietari și arendași de pe urma viilor și livezilor cu pruni, îndemnau la sporirea continuă a pretențiilor. Unii proprietari insistau ca clăcașii să plătească otaștină și pentru viile sau livezile sădite pe alte moșii (cazul satului Salcia)680 și mai ales pretindeau mai mult decât se luase până atunci. Din această cauză țăranii adresează numeroase plângeri autorităților cerând să se revină la
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
stăpânirea boierilor și mănăstirilor (în timpul ocupației austriece și în posesia fiscului imperial), în timp ce țăranii apar cu mai puține vii, în secolul al XIX-lea și mai ales în perioada Regulamentului organic, ponderea principală trece pe seama acestora din urmă (moșneni sau clăcași), care dețin acum cele mai mari suprafețe. În privința dărilor și altor venituri provenite de la aceștia, constatăm că dacă în secolul al XVIII-lea nu se depășise nivelul tradițional după introducerea Regulamentului organic pretențiile proprietarilor de moșii și mai ales ale
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]