128 matches
-
Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun epoleți În dosul icoanelor. Plimb o oglindă prin fața acestor răcani cu trese
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi o cheie de muzeu!... El știa că nu are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chem și tu răspunzi la apel. Ați înțeles? DRACII: Am înțeles! CODÂRLIC: Ghimizdroc Lăudărosu'. GHIMIZDROC: E-he, de când îs eu aici! Dinainte de a fi ieșit din baltă. Eu știam ce-o să se-ntâmple încă de-alaltăieri! CODÂRLIC: Tu nu mai clămpăni din plisc, răspunde scurt și exact numai la ce întreb eu. Înțeles? GHIMIZDROC: Apoi eu știu ce-ai să mă-ntrebi înainte de-ați veni ție în minte vorbele. CODÂRLIC: Ghimizdroc, băiete, vezi că te trimit la curățat cazanul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS: Chiar așa, să stăm măcar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și să te dau gâdelui să-ți taie capul cu satârul, pe butuc! LIANA: Tată... PRICINĂ: Tu nu mai ai tată. Ai avut și n-ai știut a-l prețui! (Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați a ridica întâmpinare la ce-am hotărât! Să mi se ducă în sala de ospețe jâlțul cel negru, iară celorlalte două să li se deie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mă ajuți și tu cu fapta... ILINCA: Ce tot spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bolile și ideile sale bolnave. Să-i dăm șansa. Vot de blam cu avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să spună ceva. „Știi cum urlă bunică-tu, Lavrentie, când te vede ce faci?“, întrebă de data asta, furios, crănicelul acela spânzurat de gherdan. „Uite așa face!“ Și slobozi un urlet prelung, clămpănind din fălcile-i abia ghicite. „Dar e ordin, ce să fac“, bâigui Goncea. „Lucrez și eu la convingerea oamenilor ăștia nenorociți, că partidul le vrea binele. Lucrez și pentru morți, ce necazurile mele să fac?! Parcă eu am chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trei degete arătător, trei perechi de ochi, trei minți încordate. Degeaba. Nea Costică Frizerul nu era trecut în Cartea Morții. Doar cu litere șterse: 22 aprilie, încetat din viață, necunoscut. Cei doi și-au luat sacii bombănind și au plecat clămpănindu-și tălpile bocancilor pe alee. Când m-am trezit dimineața, am văzut urme de noroi prin toată casa până la ușă. După patru luni se apropia 22 aprilie, bătu la ușă o țigancă tânără, cu sânii copți înmugurind sub bluza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete pe tăblia mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avioane de luptă europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date la casare după ce făcuseră 20 de ani de serviciu și acum clămpăneau din toate încheieturile. Acestea trebuie cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit că trebuie să le reparăm noi, cu propriile forțe, dar numai după ce le plătim mai scump, decât pe cele noi, europene. Și atunci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o vreme, pupilele de pește fiert, cufundîndu-și-le într-o ceafă năclăită de taximetrist. - Ce bodăgăneai acolo, puturosule? - Că degeaba, după ce o să te prindă că ești curist. O să te mai implori tu de ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sînteți? Ia să-mi spuneți. - Taraful lui Mitică Ciolan, de-a cântat la granguri și la fețe bogate, zise unul. Erau patru balaoacheși, căutați la dinți, cu niște ochi dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în coșul căruței, priveau abraș pe sub zagaraua pălăriei către cantonierul care își făcea de lucru cu te miri ce în jurul cantonului, numai bariera nu o ridica. Puțin mai încolo, ancestralul tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul rondului și, clămpănind din clopot, lua cale întoarsă... Ei, dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că e pregătită să moară, a atins un nivel de Împlinire spirituală suficient de avansat. Ce vroia să spună cu asta? Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În cârlig și-l dădea huța prin aer, câteva „sportive“ au Început și ele să se Învârtă cu frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a trecut în mare viteză nea Fane înjurând și ținându-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am sunat-o pe Sabina, i-am zis că într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de vinișoare roșii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele-i colțuroase. — Unde-ai întârziat atâta ? întrebă Coropciuc. El întreba rar, și nu pentru că n-ar fi cunoscut răspunsul la orice întrebare, ci pentru a ascunde asta. — M-am uitat, hârâi uriașul. Multă lume la barieră. Și poliție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe margine. Roșul lipsea de pe lozuri, ceea ce făcea ca, în jocul acesta, ceva să nu se potrivească. Îl stânjenea nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo unde culoarea roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
18. a) Regăsiți tema-titlu a acestei descrieri. b) Observați organizarea secvenței (planul textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi rupea coada; pe crupă avea o rană care îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]