126 matches
-
trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plecau primii. Știa funcționarul ce știa. Dar nici eu nu mă născusem ieri. Conversația trebuia limitată, se pierdea timp și efort gramatical. Așa că am extras din buzunar legitimația mea teribilă, tăiată parcă dintr-o copertă de catalog, și i-am clămpănit-o prin față: „Lector Doctor Robe Alexandru. Aici lucrez.“ Suna frumos „lector doctor“, cuvintele rimau, inspirând cadență și autoritate, ca atunci când te-oprește un polițist. Eram țara cu cei mai mulți doctori pe cap de locuitor; poate doar Italia să ne depășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime. Îi însoțeau cântăreții de mandolină, contrabas sau balalaică (după dexteritate și zona geografică de proveniență), alaiuri strălucitoare sau soliști nerecunoscuți, improvizând la cerere. Toată Curtea asta a Miracolelor emigrată în centrul Europei și îngrămădită pe trei sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făcea câte doi-trei pași, se oprea, se întorcea, zvârlea ginerelui câte o înjurătură, iar se urnea și iar se oprea...când însă Vasile o văzu apropiindu-se, își îndreptă toată mânia asupra ei și, amenințând-o cu amândoi pumnii, strigă clămpănind din dinți ca o fiară...”. Puternică este și privirea tatălui: ” Când deschise poarta, văzu pe Ana care venea de la gârlă cu coșul încărcat de rufe limpezite. Cum o zări, Vasile simți o tresărire aprigă. Într-o clipă mintea i se
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
plecat spre casă cu coadațntre picioare și cu frământarea în suflet. Dacă totuși Ionică cel deștept are dreptate? Dar dacă nțare? Să scriu cum zice el, direct din congelator, asezonat cu zeflemea? Spre seară mțam așezat la computer și am clămpănit pentru „Supliment“ patru fraze în doi peri despre cum au ascultat mii de oameni valsuri și operetă întrțun parc de pe Bega și despre cum, după doar câteva zile, alte sute sțau zguduit pe 10 Prăjini, Elvis Romano sau Shukar Collective
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cu fălcile căscate, ca s-o sperie, vii să scoatem limba unul la altul, ne vede de pe culoar, nu poți mototoli paharul de plastic, mi-l vărsai pe banchetă dacă avea apă, ia vin la tata, George! prind direcția nouă, clămpănesc capacele la cutiile de gunoi, s-au temut țiganii că rămîn pe drumuri, au plătit la asociație! George, vin' la tata că pleacă trenul! Georgiana! Georgiana, vino-ncoa' la tata, pleacă trenul, vezi că o iei la fălci imediat, pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar Micul lui Ciobanu era Vasilache. Am tocmit trei țigani - vioară, țambal și acordeon - , care locuiau pe marginea drumului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în tărâmul sublunar, al fantomelor aurite din Dorobanți, cu numărul său de magie cu Rolls. Cum scotea de sub mantie Rolls Royce-ul, ciopor de dizeuze famelice, junici corp ansamblu, parașute cu sclipici sau supermanechine pentru tanga veneau, bâzâind din gene și clămpănind din silicoane, hipnotizate, tremurânde, cu mâinile întinse către chintesența puterii și frumuseții lui Muc: buzunarul. Ay! Zavalito! Ce timpuri, ce show-uri, ce de-a escorte glamour și starlete basarabence roiau în juru-i! "Înjur de dimineață, băga-mi-aș!" își
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă..." Poetul visează totuși o zi a marii eliberări de moarte, când demonul cumplit al stingerii va fi învins: „Și atunci/ pasărea cu clonț de rubin/ ne va privi clămpănind furioasă,/ ghearele ei se vor crispa pe o cracă roșie,/ aripile ei se vor chirci/ va fi apucată de convulsii/ și noi o vom privi zvârcolindu-se,/ și vom râde de ea,/ și vom putea socoti/ abia atunci/ că am
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
n-ar fi avut despre ce voi fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o milă. El s-a dus înainte cu aceiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi făcut și voi fi făcând). Bine, i-am răspuns El m-a privit mulțămit. M-am uitat și eu la el zâmbind convențional; era ofilit și avea o dantură falsă care parcă clămpănea. He-he! și eu sunt bine, a clămpănit el. Eu cred că avem să mai trăim vreo douăzeci de ani. Ce zici? Știu eu? am zis eu cu același zâmbet și fără nici o milă. El s-a dus înainte cu aceiași credință a biruinții, pe care a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vreme. Dar cînd proprietarul de drept a plecat, ceva i-a luat locul. Poponarii sînt marionetele unui ventriloc, care s-au mutat Înăuntru și au preluat controlul asupra ventrilocului. Marioneta stă Într-un bar de pederaști, sorbindu-și berea și clămpănind necontrolat, cu chipul rigid, de păpușă. CÎnd și cînd, În barurile de pederaști găsești și personalități intacte, dar poponarii dau tonul cîrciumilor ăstora și Întotdeauna mă deprimă să merg Într-un bar din ăsta. Deprimarea se adună. După prima săptămînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist care la goane ieșea totdeauna din linia pușcașilor, ca să-i vie lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-a doua zi, care ieșeau de multe ori pe dos; Cățeaua clămpănea 62 în dreapta și în stânga, încolțănd când pe Lochman, când pe Vadana; Rosetti, profitând de limbuția celorlalți, curățea merindele de pe masă cu o poftă de vrednic vânător; iar colonelul Sturdza asculta, tăcea și ochea cel mai bun pat de dormit, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
putea refuza. În adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
putea refuza. în adâncul pădurii, pe poteca pe care bâjbâiam în întuneric, am auzit un zgomot de metal care părea a fi mersul unui cal ce venea spre noi, cu un lanț legat de picior sau cu o potcoavă care clămpănea lovită și de copita calului și de pământ după cum mergea calul. Ne-am oprit. Am strigat „Stai”. Zgomotul se auzea ritmic și tot mai aproape de noi. Când am socotit că dă peste noi, am tras și eu și locotenetul, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de subiecți au optat pentru cheltuiește, 18, pentru cheltuie și 18 subiecți ar folosi ambele forme; este de remarcat preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
și 18 subiecți ar folosi ambele forme; este de remarcat preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă numai forma s-ar complăcea: 32 de vorbitori au
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
preferința mai accentuată a vorbitorilor "nespecialiști" (care, probabil, nu sunt influențați de vechea normă) pentru forma fără sufix; ● el clămpăne/el clămpănește 3 − ambele ediții ale DOOM-ului înregistrează forma clămpănește: 36 de subiecți au ales forma clămpăne, 8, varianta clămpănește și 2 subiecți ar folosi ambele forme; ● el s-ar complace/el s-ar complăcea − atât DOOM1, cât și DOOM2 recomandă numai forma s-ar complăcea: 32 de vorbitori au optat pentru complăcea, 19 pentru s-ar complace și 5
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
a fi neconformă cu uzul; ● acceptarea ca variantă liberă a formei îi cășună, mult mai frecventă în uz decât unica variantă acceptată până acum, îi cășunează; ● acceptarea ca variantă liberă a formei clămpăne, mult mai frecventă în uz decât forma clămpănește, singura recomandată în edițiile de până acum ale DOOM-ului; ● acceptarea variantelor de infinitiv complace și displace, foarte frecvente mai ales în uzul celor care nu sunt influențați în mod direct de norma lingvistică, forme care reflectă o tendință veche
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
stricat relația cu scrierile sale. Nu-mi va fi ușor să-i uit blasfemiile. Și nici nu m-aș strădui, dacă n-aș avea nevoie, bibliografic, de volumul său despre Baudelaire, pentru unul din subiectele mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
stradă, sau această casă". Dau exemplul lui Andrei Pippidi, cu articolele sale săptămânale excelente tocmai din "Dilema". A.P. Să știți că mă tem că articolele nu au avut nici un efect concret. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că oricât am clămpăni noi prin reviste, prin ziare, la televiziune despre subiectul ăsta, și oricât ne-am declara nefericirea, cei care decid ori nici nu ne aud, ori, dacă ne aud, ne trec în zona bombănitorilor nesemnificativi. Intelectualii, în general, nu sunt respectați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
casă, începe o luptă pe viață și pe moarte... Un rege de nisip are o lungime de cca. 1 cm (cam cât o unghie de lungă). Are șase picioare și șase ochi dispuși de jur-împrejurul trupului. Un sistem complicat de mandibule clămpănesc vizibil. Două antene fine și lungi descriu traiectorii diverse prin aer. Au culoarea neagră, dar platoșa este portocalie, albă, neagră sau roșie. Exoscheletul chitinos este lepădat la maturizare, dar într-un bazin de 2 metri pătrați nu se întâmplă așa ceva
Regii nisipurilor () [Corola-website/Science/321721_a_323050]
-
Ciconiidae") cu o talie foarte mare, de culoare negră cu partea inferioară albă, răspândita în pădurile de foioase și rășinoase aflate lângă marginea apelor din zonele temperate ale Europei și Asiei. Are ciocul, gâtul și picioarele lungi; nu are glas, clămpănește prin deschiderea și închiderea ritmică a ciocului; cuibărește în arbori, mai rar pe stânci abrupte și se hrănește cu vertebrate (mai ales cu pești, dar și cu broaște, tritoni) și nevertebrate (insecte mari). Cuibărește rar în România și pleacă în
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]