381 matches
-
fost necesar să comand de pe acum taxiul. În ultima clipă m-a cuprins chiar un soi de spaimă exaltată la gândul că era posibil să fi întârziat prea mult. M-a năpădit o reală panică. Dinții au început să-mi clănțăne, degetele tremurătoare și stângace au început să rupă plicul, să smulgă scrisoarea, s-o despăturească. După care a trebuit să alerg la fereastră, ca să am mai multă lumină. „Dragă Charles, Am fi foarte bucuroși să vii să iei ceaiul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cer, dădeau drumul unor urlete prelungi, lugubre, că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți ca niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile strânse și cum i se zbătea și zdrăngănea mărunțișul în buzunare. Pe pereții halei exista o lozincă marxistă. Din cauza tremuratului general, literele îi jucau lui Vasile B. în fața ochilor. Lozinca putea fi citită cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne-a transportat prin noapte și, ca de obicei, am trecut de la văi mai mult sau mai puțin protejate, la acele reci pampasuri peruviene, unde am fost loviți de gheața și de ploaia ce cădeau din cer cu găleata. Ne clănțăneau dinții În gură, și lui Alberto, și mie, din cauza frigului ce se instalase În noi, pentru că stăteam În aceeași poziție. Am Început să ne Întindem picioarele pentru a opri crampele, făcînd cu schimbul. Foamea noastră era asemenea unui animal ciudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
fi trebuit să fiu convinsă de ceea ce urma să fac, nu să mă oblige să acționez pe scenă într-un mod în care eu nu cred! Atunci, în spectacolul cu "Tosca", am avut și un cuțit enorm, care mai și clănțănea, se auzea în sală penibil pur și simplu. Mai ales că a fost un cuțit adus special din Italia... A.V. Probabil regizorul s-a gândit că e nevoie de un cuțit enorm și de patru lovituri, ca să exprime răutatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
gura. Exercițiul previne surditatea și întărește memoria. Apăsarea limbii pe cerul gurii. Acțiunea de apăsare blândă a limbii pe cerul gurii facilitează comunicarea între meridianul Ren și Du (meridianul Director și meridianul Guvernator) și echilibrează Yin-ul și Yang-ul Clănțănitul dinților. Clănțăniți ușor dinții de sus și dinții de jos de 36 de ori, mai întâi molarii, apoi incisivii. Exercițiul întărește dinții, disipează căldura și tratează bolile dentare. Înghițirea salivei proprii. Umflați obrajii și faceți gargară fără apă până când gura se umple
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
de ori. Introduceți în urechi arătătoarele și rotiți-le de 12 ori în sensul acelor de ceasornic, apoi scoateți-le brusc. Repetați secvența de 12 ori. Introduceți în urechi de 50 de ori degetele mici și apoi scoateți-le, în vreme ce clănțăniți din dinți tot de 50 de ori. Frecați-vă urechile cu palmele până se încălzesc. Frământați cu arătătoarele scobitura din spatele lobilor urechilor, de 36 de ori. Substanțe din farmacopeea chineză Dacă zgomotul din urechi apare rapid și seamănă cu vuietul
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
George Tutoveanu (Celor aleși nr. 1011/1923), G. Ponetti (Zi de vară, nr.67/1923), iar G. Voevidca, localnic, pentru un sportmen... publică: „Ce bine l-a-nzestrat natura: Se scaldă-n râu și-n februar'! Și nici nu-i clănțăne dantura: Șiret, o poartă-n buzunar!” Materiale literare, artă și știință sunt dozate în pagini - care au însumat 472 în 1923, 536 în 1924, 430 în 1925, 288 în 1926, 368 în 1927, 288 în 1928, 400 în 1929, 480
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea. Alexie Spre Alexi Bojî, omul lui Dumnezeu [17 martie], cînd ies juvinile* din pămînt, se ia o cățuie*, se pune jar, se pune peste el tămîie, se împrejură casa clănțănind din clește. înspre seara Sf. Alexie se leagă foarfecele cu ață, ca gurile juvinilor, adică ale șerpilor, helgilor* ș.a., să fie peste întreg anul legate, ca ele să nu se poată atinge de vite. Tot spre acest scop, se afumă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
torn apă peste ei și-i aruncă afară. Tămîie Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, cînd ies jivinile din pămînt, se ia o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămîie nefărămat, se aprinde pe rînd cît se citesc cele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu trase bine priza pe nas, că A. Chevrel strănută și, căzînd din carul cu fîn pe care-l aducea de la Pervenchères (Ornes), expiră. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. T13 [P1] Pe lacul din Annecy, înotau trei tineri. [P2] Unul, Janinetti, dispăru. [P3] Plonjonul celorlalți. [P4] Îl scoaseră la suprafață, dar mort. T4 și T11 nu conțin decît o singură frază tipografică, T9
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
din Saint-Maur îndrăzni să refuze să le mai dea de băut. Aceștia îl loviră cu un pumnal indignat. (Fénéon) T34 Pisicuțele ar cumpăra Whiskas. T12 În vîrful gării din Enghien, un zugrav a fost electrocutat. [P2] Se auzi cum îi clănțăne fălcile și se prăbuși pe marchiză. (Fénéon) Ultimul cuvînt din T33 poate fi numit heterotop datorită hipalagăi care face să alunece sentimentul de indignare al familiei Blonquet asupra instrumentului agresiunii sale asupra bietului crîșmar. Scriind "pumnal indignat", Fénéon execută o
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nu este rezervată numai literaturii și poeziei. T12 prezintă o relație suficientă de semne anaforice care să-i garanteze coeziunea semantică: un zugrav > maxilarele. Din punctul de vedere al cunoașterii despre lume, reacțiile fizice ale zugravului la electrocutare (maxilare care clănțăne și cădere) sînt conforme cu o înlănțuire previzibilă. Cadrul spațial al evenimentului este de asemenea coerent, asocierea anaforică a lexemelor marchiză și gară nu pune probleme de interpretare. Totuși, așa cum spune Greimas, în Du sens II: Orice discurs, din moment ce vine
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
M-am îndreptat spre ultima. Cu totul despuiată era trista Pauvreté, (la noi e cunoscută drept Lucia-Sărăcia), că haină nu puteai numi acele zdrențe desprinse dintr-un sac. N-am apucat să stau la vorbă cu ea căci dinții-i clănțăneau de parc'ar fi fost gerul Bobotezii, deși în crânguri mierlele cântau. Când gura-i s-a deschis să-mi spună un cuvânt, din somnul cel adânc m-am smuls deodată (era un zgomot neobișnuit prin preajmă) și astfel nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
grad, sau întîrziat în studii. Îl aborda: Uf, ce cald îmi este. Uite, am transpirat... Julieta trăgea bluza, ca omul să vadă că transpiră în... sîn. Cum nu avea sutien, omul vedea clar că... transpiră și dinții începeau să-i clănțănească de emoție. Efectul era devastator. N-ai o țigară? Omul avea două pachete, unul cu Carpați, altul pentru ocazii, cu Kent. Fata întindea mîna și lua pachetul: Te superi, dacă îl păstrez? Vai de mine, domnișoară, vă rog... Ești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
produsul finit. Ungeți-vă pâinea cu ulei și mâncați. Nu uitați de cățelandru. ...După nouă zile și nouă nopți de chin, după un calvar îngrozitor, hrăniți la limita subzistenței cu boabele de porumb "dintele calului" coapte pe plită de ne clănțăneau și ni se spărgeau dinții în gură de atâta ronțăială și ni s-au veștejit și s-au subțiat mațele încât era cât pe ce să dăm ortu' popii, toți cei șase copii laolaltă cu mama deodată suntem îmbiați să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ordinul era semnat de însuși tovarășul Boromir, numărul unu la regiune, superiorul tovarășului Cameniță, care tocmai se întorsese de la Moscova și fusese numit secretar cu organizatoricul, adică numărul doi. Gârmoci, slab de înger cum era, a început să tremure, îi clănțăneau dinții de frică. Bă, ce frig e aici, a mârâit el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știam cum să mă apăr de himerele ce-mi ocupau imaginarul cu întruchipări cât mai terifiante. Decăzusem la acea vârstă fragilă când nu făceam deosebirea între închipuire și realitate. Mă forțam să-mi revin din coșmar, dar nu reușeam. Îmi clănțăneau dinții, lovindu-se zgomotos unii de alții, întrucât eu vedeam mereu acel întuneric din care creștea un pericol iminent pe care nu știam cum să-l înlătur. Am sărit din pat și-am început să umblu prin cameră, pipăind sfios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
altul cu o frânghie pentru a evita vreun accident în timpul escapadei pe râu. Hainele destul de voluminoase și grele fuseseră introduse de fiecare în câte o sacoșă din plastic care trebuia trecută în dinți până dincolo pe teritoriul străin. Dinții le clănțăneau ca un burghiu în plină funcțiune, riscând ca la un moment dat să-și piardă hainele. Acele ghețarilor de pe râu le furnicau tot corpul, aducându-i aproape de inconștiență, blocându-le aproape toate simțurile. Unul dintre ei, sleit vizibil de putere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de speteaza unui scaun. Șuierul vântului, freamătul pădurii, tună... Ești bolnav, sângerat... îl căinează bătrânul cu blândețe și îl ia de mână, grijuliu, așezându-l pe laviță, lângă vatră. Te doftoricesc eu! Oamenii mă cercetează nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimeni nu-i plânge... Și tinerel mai e, Doamne!... Vai de el! Te pomeni c-o fi chiar vreun pui de românaș turcit de haraciu' sângelui... Tăcere... Fulguiește... Calul bezmetic trece înapoi, tot nechezând, tot căutându-și stăpânul... Gheorghe dârdâie, clănțăne mărunt-mărunt: S-o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un tâlc în nebunia lui... În veacu' nost' hain, trebuie să fii nebun sau să faci pe nebunu' ca să poți striga un adevăr fără să-ți pierzi capu'. Mă ia cu amețeală, bădiță, mi-i că mă pierd, îngână Gheorghiță clănțănind mărunt, înfrigurat, chircit de durere. Șăzi ghinișor Gheorghiță, îl încurajează Toader. Iaca, pe mine mă ia cu fierbințeală... Nu ni se trage nouă din atâtica.... Vină să te-ncălzesc... Îl strânge în brațe ca pe un copil. Toader prinde a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
S-o urnească din vorbă în faptă! Cată să pătrunzi tâlcul gândurilor ascunse după prea frumoase vorbe. Vreau să știu câtă crezare... cât pot să mă bizui pe cuvântul lor. Las' pe mine! De nu l-oi spăimânta să-i clănțăne dinții Sfântului în gură... La întoarcere, te oprești cu colindul și la Veneția, la Marele Consiliu, și la Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de război! Să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai furat ochii aiștea albaștri ca cerul, fătuco? De la frumosul de taica, desigur... Păcat de el, frumos, viteaz și... și vândut turcilor. Păcat! Împreună, am fi făcut lucruri mari la Dunăre! Împreună!"... Chiar așa ai spus! Și ce-ți mai clănțăneau dințișorii de frică... De ură, nu de frică, protestează Voichița. Eram furioasă-furioasă... Și Măria ta râdeai: "Nu-ți fie teamă, fătucă, n-am să te mănânc!" Așa ți-am spus? Apoi, te-ai înclinat înaintea maică-mi ce plângea înăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]