107 matches
-
el nu mai exista. Îi privi pentru întâia oară în ochi. Își primi fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea lui Harap Alb: „[...] o dihanie de om care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne [...] avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori se oprea suflarea lui, se punea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
e că poetul nu mai are barbă, ci numai o mustață tușinată, care-i acoperă în întregime buza. Lipsa bărbii descoperă obrazul scobit, cu umbre accentuate. în același timp evidențiază mai tare urechile, care, scurte dar depărtate de cap, par clăpăuge. Nici privirea nu mai e în regulă, adică simetrică: pupila ochiului drept trage spre interior, cea a ochiului stîng țintește drept înainte. în ciuda trăsăturilor maladive, expresia generală a feței e totuși de satisfacție. O diferență se remarcă și în aspectul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spun soră Călina Streinului? - Pentru că strein mi-a fost de noroc traiul De când mă știu am țesut postav pentru patronul nostru grăsun și gângav. (Ă)”. (George DAN. - Călina Streinului. În: Flacăra, nr. 4 (56) 30 ian.) * „Cu dinții vineți, buze clăpăuge mânând prin sate faetonul cu rât de porc, tot suge, suge să-i crească banița, pogonul. (Ă). Mai an pe secetă-i creșteau tot saci de grână, numai aur calicii mi-l stupeau pe șleau: ’tui dumnezeii de balaur”. (Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dă-i. Hahalera îl ascultă și spune aha, după fiecare avalanșă de nădufuri spune aha. O fi cel din colț? se frămîntă Prostul, o fi căierul? Hahalera îi pune Prostului mîna pe umăr și-și apropie gura de urechea-i clăpăugă: te mai îndoiești? nu știi cine fură? și-i sîsîie șerpește: Licheaua, i le-a și dat căierului dimineață să le ducă, din gura lui am auzit. Cum? Licheaua? se crucește Prostul și o ia mai departe, bîiguind, în sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Parish, 2009, p.95-96. 278 Revenim pentru marea paradă a pinguinilor. Mașina trece cu viteză pe șoseaua care urmează coasta abruptă, cu roci vulcanice, se aud valurile ce se sparg tumultoase de malurile zdrențuite. La lumina farurilor se văd urechile clăpăuge și ochii speriați ai cangurilor maronii, de talie mică, care Încearcă să se dosească printre ierburile din apropierea șoselei. Unii se ridică pe labele din spate și ciulesc speriați urechile sau deja o iau la fugă țopăind caraghios. Vânătoarea de canguri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge, trezit din dulcea-i amorțeală, ce latră furios de câteva ori, fără un motiv anume. Un bătrân cocoș Împintenat vântură aripile cu prestanța cuvenită unui majordom, În pregătirea programului matinal. Dăm de câteva ori cu apă rece pe obraji și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]