151 matches
-
37F la bărbați. După plasarea acesteia în bronșia principală stângă se trece la verificarea pe criterii clinice a plasării corecte a acesteia. Se auscultă murmurul vezicular mai întâi pe ambii plămâni, și apoi separat, după umflarea celor două balonașe și clamparea succesivă a celor două căi traheală și bronșică. Înainte de a umfla balonașul distal, bronșic, cu 2-3 cm de aer, trebuie să se permită mici pierderi aeriene, o sondă prea fixată în peretele bronșic putând produce leziuni traumatice. Se urmăresc presiunile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
mai corect poziționată și mai greu de mișcat din poziția corectă [22]. SLD de dreapta pot bloca ventilația lobarei superioare drepte care are frecvent variații anatomice (la 1 din 250 pacienți pleacă direct din trahee!). În cazul pneumonectomiilor stângi, înainte de clamparea bronșiei primitive se trage SLD de stânga în trahee și se ventilează ca o sondă obișnuită doar cu balonașul traheal umflat. Dacă acesta este la nivelul glotei se umflă doar balonașul bronșic și se ventilează tot ca o sondă IOT
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
de mai mulți factori, unii dintre ei nefiind încă pe deplin explicați: 1. Masa de insule injectate nu atinge nivelul optim necesar 2. Durată prelungită de ischemie între momentul recoltării și cel al injectării, depășind 16 ore. Inițial, din momentul clampării până la începerea procesării celulelor, insulele pancreatice suferă un proces de ischemie rece, ce nu trebuie să depășească 8 ore (14). 3. Epuizarea masei celulare injectate. 4. Rejetul celulelor injectate. 5. Recurența autoimună a afecțiunii diabetice, prin afectarea celulelor grefate. Prevenirea
Tratat de diabet Paulescu by Eduard Catrina, Iulian Brezean, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92219_a_92714]
-
mitrală în majoritatea cazurilor. Înlocuirea valvei aortice poate fi singura modificare care poate reduce Im în prezența stenozei aortice severe. Majoritatea procedeelor chirurgicale de revascularizare sau de reprotezare necesită CEC. Protecția miocardică este esențială la pacienții cu IC care necesită clampare îndelungată a aortei datorită gradului de complexitate a tehnicilor chirurgicale. Pacienții care prezintă un perete subțire, anevrismal, al aortei ascendente și ateroscleroză aortică severă și calcificări, au un risc crescut de disecție de aortă și embolizare. Plăcile ateromatoase trebuie evaluate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
perete subțire, anevrismal, al aortei ascendente și ateroscleroză aortică severă și calcificări, au un risc crescut de disecție de aortă și embolizare. Plăcile ateromatoase trebuie evaluate atent deoarece pot constitui surse de embolizare cerebrală și periferică în timpul canulării arteriale, decanulării, clampării aortei și manevrelor de declampare. În cazul plăcilor ateromatoase semnificative pe aorta ascendentă, influxul de canulare se aplică direct pe artera axilară, cu risc < 1% (12). Pacienții cu SA severă și HVS au risc crescut de ischemie miocardică în timpul CEC
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel, Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91945_a_92440]
-
rareori izolate. Aortopatia asociată bicuspidiei valvulare inte reseazăîn 75% din cazuri arcul aortic și impune protezarea acestuia în urgență (5) (caseta 36.2). Tratamentul chirurgical al arcului aortic implică riscuri crescute de embolizare cerebrală la pacienții vârstnici ca urmare a clampării unei aorte cu importante modificări aterosclerotice. În rezecția arcului aortic și protezare se practică oprirea circulatorie totală în hipotermie profundă la 18 0C pentru protecția funcției cerebrale. Pentru înlocuirea arcului aortic se folosesc două tipuri de proteze: proteză tubulară în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
se pot rezolva prin toracotomie stângă fără bypass cardiopulmonar. Anevrismele aortei descendente toracice Dacă sunt izolate, anevrismele aortei descendente toracice se pot opera în absența CEC, iar dacă interesează toată lungimea aortei descendente sub CEC, pentru protecția medulară pe perioada clampării aortice și pentru decomprimarea cordului. Anevrismele aortei descendente toracice se rezolvă prin rezecția segmentului respectiv și refacerea aortei cu proteză de Dacron suturată termino-terminal. În caz de anevrisme extensive, grefarea aortei afectate se face cu reimplantarea vaselor intercostale la nivelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
metode precum protecția hipotermică, reimplantarea arterelor intercostale posterioare permeabile. Bypass-ul cordului stâng este util în scăderea incidenței paraplegiei din chirurgia anevrismelor toraco-abdominale. În vederea obținerii protecției distale se poate practica bypass femuro-femural, tehnică ce conferă protecție viscerală și spinală. În timpul clampării aortei este necesară monitorizarea presiunilor proximale și distale prin linii arteriale in serate în arterele radiale dreaptă și femurală. În anumite centre, din cauza riscului inerent de clampare a aortei descendente, este populară plasarea endovas-culară a unei proteze, ca alternativă viabilă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
se poate practica bypass femuro-femural, tehnică ce conferă protecție viscerală și spinală. În timpul clampării aortei este necesară monitorizarea presiunilor proximale și distale prin linii arteriale in serate în arterele radiale dreaptă și femurală. În anumite centre, din cauza riscului inerent de clampare a aortei descendente, este populară plasarea endovas-culară a unei proteze, ca alternativă viabilă la chirurgia deschisă, metodă ce reduce riscul de complicații postoperatorii și deces, inclusiv de paraplegie, leziuni renale acute, hemoragie, pneumonie și morbiditate cardiacă. La pacienții simptomatici cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
la chirurgia dificilă, cu mortalitate și morbiditate crescute. Refacerea endovasculară a anevrismelor toracice sau stentarea se indică actualmente în toate sindroamele de aortă toracică cu excepția anevrismelor ascendente și toraco-abdominale extensive, oferind beneficiul excluderii anevrismului, fără complicațiile fiziologice secundare toracotomiei și clampării aortei. Stentarea permite tratamentul anevrismului la pacienții considerați cu risc operator crescut, în caz de chirurgie deschisă și prognostic nefavorabil pe termen scurt, asociindu-se cu complicații mai reduse cardiace, respiratorii și hemoragice, și scăderea timpului de spitalizare (12,13
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
Au început să apară din ce în ce mai multe publicații privind apariția leziunilor miocardice după folosirea soluțiilor conținând potasiu, astfel că Shumway, din California, a început să utilizeze hipotermia locală, prin circularea unei soluții saline reci în sacul pericardic, în același timp cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
cu clamparea aortei [10]. Această tehnică de răcire a sacului pericardic s-a dovedit atât de eficientă încât este folosită și în prezent. Din 1966 și până în 1972, Cooley și colab. [11], în Houston, au experimentat oprirea cardiacă doar prin clamparea aortei în normotermie, declarând apariția contracturii ischemice a inimii („inima de piatră”), subliniind dezavantajele acestei tehnici. Cooley semnalează că majoritatea pacienților care au dezvoltat contractură ischemică aveau o hipertrofie severă a ventriculului stâng, ceea ce demonstra insuficiența protecției miocardice, mai ales
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
pacienții care au primit adenozină în preoperator au obținut o scădere a eliberării CPK-MB și un index cardiac postoperator îmbunătățit. Yellon și colab. [131] au raportat conservarea rezervelor miocardice de ATP la pacienții cu by-pass aorto-coronarian după precondiționarea cordului prin clamparea intermitentă a aortei. O variantă mai atractivă și mai puțin traumatică ar fi aditivarea în soluția cardioplegică a unui agent farmacologic care să asigure efectele precondiționării. Przylenk și colab. [132] au identificat posibilitatea existenței unui astfel de mediator (adenozina), care
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
diverși constituenți soluției cardioplegice. Soluțiile cardioplegice reci s-au dovedit cu siguranță mai avantajoase și cu un grad crescut de protecție miocardică, atât prin temperatură cât și prin constituenții adăugați. Această soluție cardioplegică este injectată în rădăcina aortei imediat după clamparea acesteia, fiind distribuită pe căile anatomice normale, determinând oprirea cardiacă omogenă. Cererile miocardice de energie, datoria de oxigen și acumularea metaboliților care inhibă anaerobioza, împreună cu starea de instabilitate hemodinamică rezultată prin scăderea contractilității miocardice și prin scăderea complianței, sunt reduse
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
parametri, tubulatură calibrată care să asigure debitul și presiunea dorite. Diametrul diferit al celor două tuburi asigură raportul constant de 4/1 sânge-soluție cristaloidă indiferent de rata fluxului [106]. Cardioplegia standard 1. Inducția caldă. Reducerea fluxului în circulația extracorporeală și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
extracorporeală și clamparea aortei. Se administrează soluția cardioplegică rece (8-12°C) anterograd și retrograd timp de 2 minute fiecare, până la oprirea cardiacă totală (debit 200 ml/min, mărit la 300 ml/min la cordurile hipertrofice) . 2. Readministrarea cardioplegiei reci. În timpul clampării aortei, se administrează doze multiple de cardioplegie la fiecare 20 minute pentru menținerea opririi cardiace și a hipotermiei miocardice. Cardioplegia cu sânge rece se administrează retrograd și anterograd. 3. Reperfuzia caldă controlată („hot shot”). Cardioplegia normotermică cu sânge îmbogățit cu
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
de perfuzie de maximum 50 mmHg timp de 20 minute [80]. Cardioplegia cu sânge și filtrare leucocitară Ischemia miocardică și reperfuzia sunt asociate cu activarea neutrofilelor și expresia moleculelelor de adeziune pe suprafața endoteliului miocitar. În situația unui timp de clampare crescut, a IMA sau în cazul transplantului cardiac, activarea leucocitară în sângele cardioplegic poate duce la leziuni miocardice severe. Studiile clinice au demonstrat beneficul filtrării leucocitare la pacienții coronarieni operați în urgență, cu un timp de clampare crescut sau la
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
unui timp de clampare crescut, a IMA sau în cazul transplantului cardiac, activarea leucocitară în sângele cardioplegic poate duce la leziuni miocardice severe. Studiile clinice au demonstrat beneficul filtrării leucocitare la pacienții coronarieni operați în urgență, cu un timp de clampare crescut sau la cei cu disfuncție severă de VS și în transplantul cardiac [81,82]. Cardioplegia cu sânge în transplantarea cardiacă Se utilizează sânge filtrat leucocitar și prima administrare se practică retrograd, timp de 3 min, după scoaterea cordului din
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
filtrat leucocitar și la primele contracții miocardice, cordul este declampat. Pe lângă tehnica standard de administrare a cardioplegiei, se mai utilizează variante modificate în diferite centre. Cardioplegia continuă cu sânge cald Are rolul de a preveni orice ischemie miocardică din timpul clampării aortei, prin administrarea continuă retrogradă de sânge normotermic [83]. Majoritatea chirurgilor întrerup administrarea pe timpul efectuării anastomozelor distale. Cardioplegia intermitentă anterogradă cu sânge cald A fost publicată prima dată de Calafiore în 1995 și are rolul de a elimina problema sângelui
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
consumul miocardic de oxigen, doar a redus eliberarea acidului lactic. Actualele strategii de protecție miocardică au redus spectaculos morbiditatea și mortalitatea post-chirurgie cardiacă. Recomandări pentru o protecție miocardică eficientă sunt reprezentate de: - Hipotermia ca factor important de protecție miocardică pe parcursul clampării aortei, datorită reducerii importante a necesarului de oxigen. Protecția obținută la temperaturi sub 22°C, nu este semnificativă clinic. Din punct de vedere teoretic, hipotermia ar trebui să reprezinte baza pe care se construiește managementul ulterior al protecției miocardice eficiente
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
cronică, necesită reconsiderarea atentă a protecției miocardice. STRATEGII CLINICE DE PROTECȚIE MIOCARDICĂ A CORDULUI LA NOU-NĂSCUȚI Hipotermia rămâne esențială în realizarea protecției miocardice atât la adult cât și la copil [101]. Menținerea unei temperaturi miocardice de 10 grade pe perioada clampării aortice este necesară pentru reducerea optimă a necesarului de oxigen. Utilizarea topică locală a soluției saline reci este folosită ca metodă suplimentară pentru menținerea hipotermiei necesare, chiar dacă aceasta are și unele dezavantaje, precum distribuția neuniformă sau lezarea nervului frenic. Administrarea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
toate miocitele (arterele coronare fiind patente și valva aortică competentă) și o mai bună menținere a hipotermiei. Deși majoritatea chirurgilor folosesc cardioplegia cu sânge, se poate folosi și cardioplegia cristaloidă pentru operațiile care necesită mai puțin de o oră de clampare a aortei [102]. Din ce în ce mai multe studii demonstrează superioritatea cardioplegiei cu sânge îmbogățit cu substrat de aminoacizi în protecția miocardică a nou-născuților. Anumite studii experimentale arată o mai bună protecție a cordului după adăugarea în soluția cardioplegică a verapamilului și a
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
singură doză de cardioplegie împreună cu o administrare de cardioplegie caldă imediat înaintea declampării aortei, necesară pentru asigurarea suportului nutritiv. În anumite situații, când se operează pe ventriculul drept, cu septul atrial intact, porțiunea intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale, este obligatorie clamparea aortei. Dacă se administrează cardioplegia în mai multe doze, este necesară evacuarea aerului de la nivelul rădăcinii aortei înaintea fiecărei noi administrări [105]. De asemenea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
asigurarea suportului nutritiv. În anumite situații, când se operează pe ventriculul drept, cu septul atrial intact, porțiunea intracardiacă a defectului poate fi reparată fără clamparea aortei. Datorită posibilității de embolizare aerogenă în circulația sistemică, în celelalte intervenții congenitale, este obligatorie clamparea aortei. Dacă se administrează cardioplegia în mai multe doze, este necesară evacuarea aerului de la nivelul rădăcinii aortei înaintea fiecărei noi administrări [105]. De asemenea, evacuarea aerului din fiecare cavitate cardiacă înaintea declampării aortei este esențială. Toate măsurile enumerate mai sus
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
concomitent cu resuscitarea volemică se efectuează de urgență examenul CT pentru diagnostic și orientarea planului terapeutic. Pacientul este transportat de urgență în sala de operație, principalul scop terapeutic în primă instanță fiind de oprirea hemoragiei, stoparea pierderilor de sânge prin clamparea proximal de ruptură a aortei. TEHNICA OPERATORIE Poziționarea pacientului este în decubit dorsal pe masa de operație cu un suport sub regiunea lombară în vederea expunerii avantajoase a aortei abdominale, în special la pacienții obezi. Laparotomia uzual este longitudinală, dar în funcție de
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]