1,020 matches
-
de vânzătoarele și coafezele care vor să treacă drept intelectuale și citesc ca să-și omoare timpul. Deschise ușa și o închise la loc, nu era pregătit să dea ochii cu nimeni. Fruntea sa sprijinea ușa, iar mâna îi rămase pe clanță, așteptând să îi treacă starea asta și să-i poată înfrunta pe ceilalți. Dacă își punea în gând să rămână așa ar fi putut sta nemișcat zile în șir fără să simtă nevoia să clipească sau, de ce nu, să respire
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și pe moldoveancă în cârcă". Zâmbește pe jumătate amar, pe jumătate malițios: Da... Că Matilda e ruptă-n două de atâta muncă. Numai ea știe cât stă cu ochii în calculator la Solitaire și bilele alea, plus cât dă din clanță la bârfă și la alte prostii. Halal servici'! Și nu obosește din gura aia nici când ajunge acasă... Ehe!", oftează el. Apoi se ridică și, cu ochii pe geam, privind în zare, deși la nici cinci metri în față se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
semnalul începerii bătăliei. Două coloane compacte, înarmate cu sfori, se îndreptară în două direcții bine precizate. Una mergea spre locul unde era depozitat insecticidul, iar cealaltă spre ostenitul domn Petrică. Din prima țâșniră câțiva gândaci care se aburcau rapid spre clanța ușii de la micul depozit. Legară o sfoară de ea, iar restul trupei se opinti să o deschidă. Reușiră destul de rapid. Alți gândaci începură să dea ocol bidoanelor, înfășurându-le pe fiecare în câte un laț, la bază. Masa trupei începu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea în pivniță și în fosta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și cu frigul din bazin, pe care-l simțeam mai ales la spate, cu toate că aveam o vestă destul de groasă. Avantajul meu era că picioarele le aveam blindate cu cizme de cauciuc îmblănite. Se aude din nou portița. Cineva încearcă mânerul clanței de mai multe ori și mai apoi stigă la nesfârșit: “Alo, doamna! Alo, doamna! Alo, doamna!” și bate în poartă. Sincer să fiu n-aș fi vrut să fiu atunci în locul porumbeilor din fundul șopronului. Cine știe cine-o mai fi... zice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum stau lucrurile. Numai să nu povestești la nimeni ce-i cu Vasile. Lasă să se aleagă o vreme - cum se spune - și pe urmă om vedea noi ce-i de făcut. Cu aceste vorbe, Cotman a pus mâna pe clanța ușii, gata să plece. Ioane, i-a căciula asta, că după cum ai spus o rămas fără căciulă bietul de el. Stai să caut și niște mănuși și colțuni de lână, că îi iarnă grea nu șagă... Cu trăistuța dată de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedea ce face Hliboceanu! Hai, Ioane! Tocmai atunci a ieșit și Costache din crâșmă. Ce face Hliboceanu, Costache? Apoi l-am făcut flăcău și vă așteaptă cu nerăbdare. Atunci hai să-l vedem cum mai arată - a pus mâna pe clanța ușii Cotman. La vederea celor doi, Hliboceanu a vrut să se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
veioză, ceva mai Încolo, un altul, costumat În bebeluș, Îi făcea curte doicii sale; eu Însă rămâneam credincios obsesiei mele, care din când În când Îmi oferea din depărtare străfulgerări de-o clipă. La capătul unui lung coridor, atârnat de clanța ultimei uși, am găsit un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit grijuliu pe la bordură. Nu departe, se afla poarta masivă, din lemn, a clădirii. Am apăsat pe clanță și am deschis-o. Înăuntru, În ciuda tuturor dovezilor pe care bunul-simț mi le fluturase zile În șir În fața ochilor, nu se afla o scară interioară, un lift sau un coridor. Nici vorbă de cutii poștale, de lambriuri, de ghivece cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța ușii. După dumneavoastră, face și Părințelul pe amabilul, rămînînd deocamdată țeapăn în aceeași poziție. Măi să fie, se gîndește Roja, cine i-o fi învățat pe ăștia bunele maniere? își mai verifică încă o dată ținuta ca unul care ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Fără să-și dea seama se trezi în fața ușii și, ținîndu-și răsuflarea, vîrî cheia în broască. O răsuci cu repeziciune de două ori pentru ca țăcăniturile mecanismului să fie cît mai scurte, și exact în același timp cu cealaltă palmă apăsă clanța. Scoți cheia cu grijă, pășești tiptil înăuntru, atent să nu faci nici un zgomot, ești cu ochii în patru să nu dai peste ceva aruncat pe jos, să te împiedici și să cazi în nas, începu să recapituleze. Apropie ușa cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care era afișat orarul, lipită cu bandă adezivă la colțuri direct pe tocul ușii. Ce-o mai fi și cu gluma asta proastă? Unde s-a mai pomenit orar la non stop? Se enervă și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plăcuța gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu-l înăuntru. — Intrarea persoanelor străine strict interzisă, citește Roja cu voce tare, asta zic și eu schimbare, nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe undeva pe-aproape, zice Roja, aruncîndu-i lui Dendé o privire cu coada ochiului. Am așteptat însă să ne-o spui cu gura ta. — înseamnă că e destul de limpede, spuse Curistul făcînd doi pași în direcția ușii, punînd mîna pe clanță, rămînînd o clipă în cumpănă. Să știți că nu e de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un catarg semeț din pântecul unui vas, sumum-ul acestei mizerii: un bloc de patru etaje, relicvă sinistră a unei epoci și mai sinistre: era comunistă. Blocul În sine, Împărțit În așa zise garsoniere, mai are foarte puține uși, ferestre, balamale, clanțe, geamuri Întregi, conducte de apă, dușumele...Totul a fost smuls, călcat În picioare cu furie, dezmembrat, ars, murdărit, găurit, spart, pângărit, trădat, aflat Într-o degradare cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prezența ei toate ungherele și cotloanele. Dar în această seară, care avea deja ceva neobișnuit în ea, Antonia rămase în prag, temându-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era îmbrăcată cu aceeași bluză de mătase în dungi și cu fusta de culoarea scorțișoarei pe care le purtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu Încetul, nerăbdarea se acumula. Ce-i lua atât de mult? Oare vizitatorul avea de gând să stea o veșnicie? Parcă Dora mi-ar fi citit gândurile; nici n-am apucat să-mi Întind bine degetele picioarelor, că am auzit clanța și ușa dormitorului deschizându-se. În sfârșit, rămăsesem singuri. Am reușit să disting un fel de sunet Înfundat, ca și când cineva ar fi târșâit ceva, urmat de câțiva pași vioi. Ciudat, suna de parcă ar fi târât ceva. Trecu apoi Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deja imprevizibil, era grandilocvent, vorbea din ce În ce mai exaltat. — Pentru Dumnezeu, Sascha, trebuie să minți mai cu talent. Ai putea și tu să zici că trebuia să vă Întâlniți, dar când ai bătut, n-a răspuns nimeni. Apoi, când ai apăsat pe clanță, ai observat că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și de la ce nume se trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară... Mulțumesc, nu sunt fumător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se ridică și zâmbi. La fel și eu. Wickert Își luă servieta și se duse spre ușă: mi-am luat și eu cana și l-am urmat. — Trebuie să aflăm ce-a făcut această femeie cu adevărat, spuse Wickert Împingând clanța și ieșind pe coridor. E timpul să facem ceva cu molima asta care se răspândește În oraș. N-am zis nimic și am rămas pe loc. Wickert Își privi la mâna, apoi adăugă amabil: Abia aștept dezvăluirile dumneavoastră. — Abia așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]