144 matches
-
Cînd îți petreci ani de zile în incinta unei biserici de care ești legat prin meseria pe care o practici - organist și dirijor al corului bisericesc - nu se poate să nu te încarci cu starea ei de spirit. Îi împrumuți clar-obscurul serilor și penumbra dimineților friguroase, îi împărtășești solemnitatea înfiorată a vecerniei sau gustul de taină al euharistiei. Ceva din atmosfera ei trece în tine și, printr-o subtilă asimilare sufletească, îi devii intim. Iar dacă în plus ai o sensibilitate
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
creștin, trebuie să te ferești de tonul militant. E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
lasă în lume cu mult prea puțină cumpănire, memorialistica din Printre scriitori și artiști e de citit pentru tablouri, pentru studiile după natură, cu lume literară încleștată pe viață și pe moarte de o miză, în definitiv, mică, și cu clar-obscur de boemă a cărei inconsecvență, orice ar zice Simion Stolnicu, te cam obligă la revizuri... Cu toate corecțiile aduse, post-factum, atmosferei din Câmpineanu, comparația cu eternul rival Dragomirescu dă la iveală un avantaj, spus frumos: "Lovinescu avînd - să spunem așa
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
fi intitulat, originar, romanul, rămas la stadiul de note - sau „dosare de existență”, cum le-ar fi spus, mutatis mutandis, Camil Petrescu - și să sfârșească, aidoma unui număr bun de magie, printr-o dispariție miraculoasă. Protagonistul, Cezar Fecioru, mânuit în clar-obscur, pare un Mesia nerecunoscut și ratat. În Ceață pe Tamisa, Nicolae Stan se arată - inclusiv prin finalul cu incitantă frază neîncheiată - drept un prozator consistent, de o inventivitate bine temperată de autoironie.
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
autorului), informație istorică, exegeză artistică, analiză psihologică și socială, dogmatică creștină, reflecții și multă, multă ficțiune. Caravaggio (29 septembrie 1571-18 iulie 1610) a revoluționat pictura, înlocuind cultul frumuseții specific cumintelui, decorativului manierism, cu un realism brutal, introducând o tehnică nouă, clar-obscurul, și deschizând calea barocului. Naturalismul extrem al tablourilor lui cu subiecte inspirate de Biblie în care accentul cădea pe cruzime, violență și urâțenie nefardată, o viață de scandal în marginea legii și chiar mult în afara ei, dat fiind că homosexualitatea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
38 de ani, vârsta la care au murit Pascal, Van Gogh, Rimbaud. Același foc ne mistuie." Sunt cuvinte puse în gura lui Caravaggio, ca și „Nimeni înaintea mea n-a folosit lumina ca personaj principal al unui tablou. Tocmai inventasem clar-obscurul. Această invenție n-a avut doar consecințe imense pentru pictură: ea m-a ajutat și să eludez gelozia lui Mario." Chiaroscuro-ul introdus de Caravaggio a fost numit și tenebrism (unii i-au spus chiar caravaggism). El a înnoit de fapt
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii noastre, specificul nostru romanic, așa cum scria, cu dreptate, Bazil Munteanu. Și oricît de anti-slavi am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii noastre a existat ceea ce N. Cartojan numea "suflet românesc în limbă slavă"! Contactele noastre cu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
E drept, credeam c-o să-l termin în august, or fișele pe care le-am făcut s-au dovedit inutilizabile și în afara chestiunii. Despre naștere ar trebui scris într-un stil oracular, încercînd să nu explici nimic, să rămîi în clar-obscur, în echivoc, așa cum facem cînd scriem despre un subiect pe care nu l-am descălecat bine, așa cum fac contemporanii mei". Ideea că trebuie să scrie, totuși, articolul îl obseda. De aceea, cînd și cînd, meditațiile sale despre subiect revin: "Orice
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
instanța auctorială transferă unui personaj relativ autonom competența narativă; este potențată astfel, printr-o detașare strategică a perspectivei, imaginea încărcată de mister a eroinei centrale. În concordanță cu privilegiatul moment crepuscular, Sephora se proiectează pe un ecran imaginar, într-un clar-obscur ce punctează complementaritatea masculin-feminin, căci Myriam, personajul-reflector are știința alternării celor două planuri ontice. Printr-un inspirat amestec de reflecție lucidă și de reverie ludică, magia cu promisiuni de voluptate a Sephorei se propagă inefabil, astfel încît sugestia virtualităților senzuale
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
frumosului de adevărat artist. Cu asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe fundalul clar-obscur hașurat de jerbele de scântei țâșnite din loviturile ciocanului pe fierul înroșit, Biscornet părea un vrăjitor, care preface în chip miraculos bucățile de metal inert, lipsite de expresivitate, în obiecte strălucitoare, aproape însuflețite. Dorința de a progresa în meseria lui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
simtă o fierbințeală neplăcută. Imaginea sinistră a lui fray Emilio Bocanegra Îi traversă din nou memoria ca un spectru. Își petrecuse noaptea văzând-o desenându-se pe tavanul Întunecat al camerei de serviciu, pe umbrele copacilor de dincolo de geam, pe clar-obscurul vestibulului; iar lumina zilei nu era suficientă ca s-o facă să dispară. Cuvintele lui Guadalmedina o materializau iar, ca pe o prevestire funestă. — Oricine ar fi ei, continua contele, scopul lor este limpede: să Împiedice nunta, să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau/ în grațiosul dans pe geana amintirii (...) Ah, aceste ape înecate-n sargase/ focile de antracit ale viselor/ plutind pe banchize de clar-obscur// Ra-Ra-Rasputine,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ cînd ai coborît în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmîntat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
mare, țărănească, zeci de corpuri goale de muieri și flăcăi se-mpleteau într-o dantelă obscenă. A treia era atât de stranie! Un băiețel într-o sală de baie întunecată. Stă în cadă, într-o apă violetă, luminat doar, stins, clar-obscur, de flăcăruia de gaz a cazanului. Copilul, pe ale cărui tâmple curg șiroaie de sudoare, își privește mirat o mânuță. A patra felie era ca un tablou olandez: zeci de patinatori în straie colorate lunecând pe gheața verde a unor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce împingeau cu putere. Pentru câteva momente, privirea sa se opri și asupra oamenilor adunați în încăpere: zeci de bărbați și femei, pe care lumina a două candelabre de perete îi lumina cu greu, cu crude și neliniștitoare efecte de clar-obscur. Cu copiii lor și legăturile cu cele câteva lucruri strânse în cea mai mare grabă, se strângeau unii într-alții dintr-un instinct animalic și fiecare bufnitură ce venea dinspre poartă părea să facă să vibreze în minte și până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
omenești, dar în special a sentimentelor de dragoste, de amor-propriu și a sentimentului morții, această colecție e remarcabilă și unică prin stilul personal, aprig și sarcastic. Se amestecă mereu amărăciunea cu aspirația ideală. Notările făcute pe viu, descoperirile profunde în clar-obscurul sufletului omenesc amintesc direct de cele mai bune metode franceze. Aici nici urmă de spirit de sistemă. Cel care le-a scris e cu totul alt om ca autorul Spiritului critic. Totul e numai nuanță, finețe caracteristică. Mihai RALEA, G.
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sub un anumit aspect, opera sa critică, atât de contestabilă în general. Adela contrazice mai întîi ideologia poporanistului Ibrăileanu, cu care nu are nimic comun. Roman de analiză, vizând prin nuanțe și subtilizări psihologice cazul unei iubiri nedeclarate, în care clar-obscurul situației erotice se întrece cu transparența scriiturii urbane și intelectuale, nimic mai străin de "romînitatea" ca "oglindă a vieții unui popor" decât Adela. Nici urmă de simpatie pentru țărani, aici, nici vorbă de năzuință educativă! nici poezie populară, nici opoziție
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a fi în timp, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ciubernea, finul primarului Simirad. 8 - Noul director face pierdut, sau distruge dosarul de vindere-cumpărare a spațiilor din imobilul situat pe Aleea Grigore Ghica Vodă nr. 43 pe numele Tăcu Alexandru. (VII) - Pe strada Smârdan nr. 5, caracatiță „mitologica” cuantifica În clar-obscur avantajele oferite de mediul tranziției criptocomuniste. Muscăria scatologica știe că banii nu au miros. Corupția flutură nostalgia trandafirie a „grădinilor Simiramide”. Nasul e puternic și imun la corigentele morale. Pe placă turnanta a instituției ciraclierii lui Simirad modelează arbitrat, decizii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu noblețe despre Tanacu, la polul opus față de „neuitatele aprecieri moderne” care au adus un alt fel de faimă localității. Fire sensibilă la tot ceea ce este frumos și pozitiv se apleacă, din când în când, asupra datului lumii, nuanțările de clar-obscur, dar și irizările izvoarelor, pădurilor și plaiurilor însorite. Viața de familie, componentele acesteia, viața socială și religioasă conferă poetului o multitudine de aspecte față de care acesta ia atitudine cu mijloacele sale specifice. Formele și valoarea poetică se înșiră pe o
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-un colț, părând că-i așteaptă. Pe partea de sus a lăzii fusese imprimată o inscripție, cu litere înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spere să acționeze cu viteza extremă, indispensabilă planurilor sale și situației fundamentale de război galactic. Problema era următoarea: Cu ce viteză era bine să opereze? Gosseyn se duse la fereastră. Acum, era aproape noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde poveștile așteaptă". Dacă la Eminescu necuprinsul, care dă universalitatea stărilor afective și lucrurilor se menține în sfera "gândului etern", în sfera luminii absolute, la Blaga nimbul cosmic este clar-obscur. Limita lucrurilor se estompează, se pierde într-un halo de luminescență viorie prin care are loc absorbția în existența mitică. Rezumând, Eminescu conferă stării poetice sens peren făcându-ne să participăm la fiorul cosmic cu deschidere până la zborul fulminant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era miezul nopții când fluturarea morții s-a simțit dintr-odată ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spere să acționeze cu viteza extremă, indispensabilă planurilor sale și situației fundamentale de război galactic. Problema era următoarea: Cu ce viteză era bine să opereze? Gosseyn se duse la fereastră. Acum, era aproape noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]