143 matches
-
altostratus difuz, compact, cirus vag, consistența soarelui de noapte al galaxiei, Marele Tren mutat în sistemul de referințe, viraje de evitare într-o împărăție atît de nouă, nu c-ar putea să cadă de pe cer, dar să alunece! hipertrofia de clar-obscur baroc, detaliul pe muchie al norului-vîltoare, ciob de lumină obiectul zburător, îi revine lucirea scăpat în golf de senin provizoriu, ușa zidită pe jos cu boltă de roșeață, ce-a fost mai aprins s-a înfundat vînăt, un singur fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a spațiilor de cazare pelerini, pe care presa oficială ortodoxă a publicat-o înainte de începerea sărbătorii. Am intrat în interior, nimic deosebit în afară de câțiva trecători ca și mine și câțiva cerșetori „de-ai casei”, foarte activi și în timpul pelerinajului, liniște, clar-obscur, o zi ca oricare alta. Femeia de la pangar îmi confirmă faptul că „și aici la noi este cazare pentru pelerini, am ținut biserica deschisă toată noaptea, un călugăr s-a ocupat. Dar să știți că nu a venit mai nimeni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îmbată spiritul în consonanțele melancolice ale celui de pe urmă dans. Tema preludiului, cu aspectul său dublu al țesăturii sonore, desfășoară în cea de-a doua secțiune a sa arabescul unei linii melodice expuse la unison. Pornind de la aceeași concepție a clar-obscurului, Debussy alternează imagini sonore contrastante prin juxtapunerea efectului difuz al armoniilor de început cu limpezimea și transparența scriiturii la unison. Desenul melodic sinuos al arabescului este corespondența sonoră ce proiectează cu sensibilitatea și acuitatea percepției, acea cădere legănată a frunzelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fapte, natura unor obiecte sau persoane. Eram încă, altfel spus, prea implicați în grupul de copii, deși eram deja legați printr-o latură a personalității noastre, însă într-o foarte mică măsură, de lumea adulților. De aici anumite efecte de clar-obscur: și pe noi ne impresionează ceea ce-l interesează pe un adult, dar adesea pentru simplul motiv că simțim că adulții sînt interesați de acel lucru, care rămîne în memoria noastră ca o enigmă sau o problemă 60 pe care n-
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cel de-al doilea; pe scurt, nu se știa dacă limbajul era un cadru colectiv sau un cadru social. Memoria colectivă caută o soluție într-o ierarhie în care colectivul domină socialul, apoi într-una în care se petrece contrariul. Clar-obscurul și călătoria: pluralitatea timpurilor sociale între progres rațional și relativism În Cadrele sociale se ridica, sub numeroase forme, problema pluralității memoriilor colective: în afară de cele trei exemple-tip de memorii colective (familială, religioasă și de clasă), se făcea aluzie și la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în capitolul doi este folosită noțiunea leibniziană de "clar-obscur"; clar-obscurul amintirii din copilărie se va găsi în întîlnirea fortuită și originală a memoriei infantile cu cea adultă. Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondel, care spunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu apă este o memorie individuală
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
puse în valoare două forme ale progresului: un progres al identității individuale și un progres în constanța valorilor alese de individ. Prima formă de progres individual depinde de pluralitatea memoriilor colective: în capitolul doi este folosită noțiunea leibniziană de "clar-obscur"; clar-obscurul amintirii din copilărie se va găsi în întîlnirea fortuită și originală a memoriei infantile cu cea adultă. Halbwachs îi răspunde astfel lui Blondel, care spunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu apă este o memorie individuală care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și lu-mea în general, a părinților aflați în legătură cu restul adulților. În Memoria, el generalizează opoziția copil/adult: în raport cu eul copilăriei, odată cu experiența se revelează o multiplicitate de memorii colective. Schimbarea de valoare a memoriilor adulte este exprimată prin noțiunea de clar-obscur: această ierarhie a memoriilor se raportează la eu; eul copilăriei este partea clară; obscură este, urmînd metafora folosită în Memoria colectivă, umbra aruncată de adulți. Halbwachs dă o serie de exemple pentru a arăta că, întotdeauna, copilul este (de la mediile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
privilegiate și chiar în cazul lui însuși) confruntat, mai devreme sau mai tîrziu, cu lumea adulților, măcar prin faptul că este atras de emoțiile acestora. Această confruntare o vom regăsi și în capitolul despre " Memoria colectivă și memoria istorică". Acest clar-obscur este așadar polul individual al progresului. Ideea este simplă: pe măsură ce creștem, iar conștiința noastră se dezvoltă, dăm un sens obscurului și extindem dimensiunea clarului sentimentul autenticei memorii de sine evoluează. Noul progres adus de Memoria este deci libertatea individuală prin
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care asistă la un concert, dacă se plasează la intersecția a două memorii colective (cea a grijilor profesionale sau familiale și cea a memoriei muzicale a concertului care începe), se va putea elibera de preocupările sale. Din această abordare prin clar-obscur a memoriei individuale rezultă ideea că pluralitatea memoriilor colective nu justifică doar memoria infantilă, ci și posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
posibilitatea sentimentului de progres afectiv și chiar moral, a sentimentului de eliberare a sinelui, deschizînd calea pentru progresul rațional al cunoașterii prin memorie. Confruntarea dintre obscur și experiență antrenează progresul continuu al memoriei clare. Începînd din capitolul 2, ideea de clar-obscur, care stă la baza pluralității de abordări necesare pentru înțelegerea unui personaj sau a unei situații, îl va pregăti pe cititor pentru ideea progresului indefinit și, implicit, pentru cea a timpului infinit al memoriei. În ceea ce privește imaginea tatălui mort de curînd
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
memorii colective asupra acestei persoane. Acest pro-gres este, într-un fel, nedefinit; el se prelungește deoarece, după moartea tatălui, memoria colectivă privitoare la el a altor grupuri îi asigură, pentru un timp mai lung sau mai scurt, supraviețuirea. Dincolo de problema clar-obscurului, pluralitatea memoriilor colective se va transforma, în capitolul despre timp, în cea a infinității timpurilor sociale. Mijlocul prin care Halbwachs trece de la una la alta este conștientizarea faptului că nu există doar o pluralitate empirică de memorii (cum arătase deja
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pe care îl citează), să se divizeze în grupuri mai mici, la infinit. Trimiterea la Leibniz implică acceptarea, ca punct de plecare, a posibilei infinități a memoriilor colective: acceptînd acest dat ireversibil, Halbwachs trebuie să găsească un analog simetric al clar-obscurului individual în zona memoriilor colective, lucru pe care-l va reuși în ca-pitolul despre timp. Totuși, înainte de acest capitol, există o experiență descrisă de două ori cel puțin în Memoria colectivă, foarte importantă prin combinația dintre pluralitatea memoriilor colective și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
solitarului din Londra. Realitatea călătoriei este una pe care o putem privi din exterior. Este impresia împărtășită de mine și de ceilalți pasageri, dar această realitate poate fi trăită și interior; călătorul este atunci împărțit, într-o altă variantă de clar-obscur, între preocupările grupului din care provine și un oarecare dezinteres față de partenerii de drum. Aparența călătoriei este la fel de iluzorie ca și cea a mărturiei: ceilalți vor spune că am văzut aceleași lucruri ca și ei, că-mi amintesc de această
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
comunica, avântul spre viitor, împreună cu propensiunea spre trecut, conferind, în felul acesta, substanțialitate schimbării. Acest lucru presupune efort, de aceea se realizează la intervale apreciabile de timp și numai în anumite persoane. Altminteri, între două acțiuni, amintirile zac, inconștiente, în clar-obscurul distribuit dramatic, ca într-o pânză rembrandtiană, al profunzimilor eului personal; imateriale, impotente, impasibile chiar, ele nu mai suportă acțiunea timpului, sunt quasi-eterne, cunoștințe pure (=distincția subiect / obiect al cunoașterii este inoperanta, în acest caz), așteptând scânteia conștiinței care să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a ființării poetale la rostitul actual al ființei poetice. Imaginea poetală nu e una de primă instanță, nu se impune ca prezență evidentă la suprafața textului, nu intră în orizontul de vizibilitate al ființei textuale. Inaparența ei este un fond clar-obscur, intermediul translucid al ivirii semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în complexul semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acesta zeul? Deodată se opri stingher și mare,/ Atât de singur că părea un zeu". Nu suntem oare martorii epifaniei, ai luminii care aduce în lume chipul nevăzut al sacrului?28 Dar imaginea apariției diafanului nu e limpede; este chiar clar-obscurul ce joacă în privire și îi dejoacă perspectiva. Nici nor, nici zeu, sau poate ambele, în imaginea dublă a unei tainice intricări, în țesătura căreia norul pare un zeu iar zeul apare în chip de nor29. Nu mai suntem obișnuiți
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al vizibilului. Pustia nu are față, nu arată decât ștergerea din vedere, adâncul coborâtor în noaptea ființei, reflux al categoriilor ființării, până la absorbția în neființă. Iar ultima noapte nu e cu adevărat pragul premergător al marii Zile a opta, limbul clar-obscur între părăsire și accedere, întunecare și iluminare?64 A fi în Ultimul - ca și cum n-ai fi - înseamnă deja întrezărire a Primului, primultimitatea unei prezențe de absență: un aproape-deja-și-nu- încă. De aceea, ajungerea până în adâncul sinelui implică premergerea 65, atingerea unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te-ai fi aplecat să ridici/ un obiect abia zărit pe covor", "ca și cum nici nu l-ai fi văzut" (Perplexitate, vol. Alte versuri, VE, p. 314). Devianța este însă aici refracție, schimbarea de sens a luminii care străbate un filtru clar-obscur, proiectând - în trecere - o imagine transparentă, interfața acestui pasaj. 8 Derealizare ca efect al devianței reprezentării și referinței, căci ceea ce este spus și văzut trimite spre ființarea posibilului pur, apriorică oricărei instanțe de discurs, "înainte de a se deschide lumina/ albă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voi s-ar surpa subit! Luc se arătă interesat: − Și cum ne-ai scuzat tu că ne zgârcim la perdele, aș vrea s-aud? − Ce era să zic? Din lipsă de inspirație, m-am lansat într-o perorație savantă despre clar-obscurul rembrandtian. Am încercat să eman mister septentrional prin toți porii, mai cu seamă că ea e din St. Petersburg. Trebuie să înțeleagă ceva din logica negurilor, care proclamă umanitatea profundă a erorii. − Sunt impresionat! Strategie de maestru: să banalizăm abaterea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
alte aparențe, cu care coabitează, antrenate imprevizibil de un șuvoi domolit, căci flexionat în toate direcțiile până aproape de stagnare, al clarității. Superioritatea reflecției metafizice din nord în raport cu cea meridională are mult de-a face cu efortul sporit impus ei de clar-obscur. Nordul e o deltă a luminii, o limită a puterilor ei de-a se distinge de mediul pe care-l străbate; adumbriri sedimentare provenind din amonte machiază abundent aparența. În labirintul septentrional, lumina pătrunde dezbărată de furoarea ei eroică mediteraneană
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Isărescu, dl Băsescu nu suflă o vorbă despre alți membri ai „guvernărilor anterioare” - dnii Meleșcanu, Quintus, Vasile, Tăriceanu, Berceanu, Frunzăverde și, „cu voia dvs., ultimii pe listă”, Stolojan și longevivul Băsescu. Cât privește „linia a doua” care a operat în clar-obscurul orbitorului sistem comunist, lucrurile rămân încă extrem de confuze. O confruntare electorală între dnii George Pădure și Traian Băsescu sfârșea apoteotic, cei doi acuzându-se reciproc de a fi colaborat cu „organele”. Ce au înțeles telespectatorii a fost că preopinenții se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Ciubernea, finul primarului Simirad. 8 - Noul director face pierdut, sau distruge dosarul de vindere-cumpărare a spațiilor din imobilul situat pe Aleea Grigore Ghica Vodă nr. 43 pe numele Tăcu Alexandru. (VII) - Pe strada Smârdan nr. 5, caracatiță „mitologica” cuantifica În clar-obscur avantajele oferite de mediul tranziției criptocomuniste. Muscăria scatologica știe că banii nu au miros. Corupția flutură nostalgia trandafirie a „grădinilor Simiramide”. Nasul e puternic și imun la corigentele morale. Pe placă turnanta a instituției ciraclierii lui Simirad modelează arbitrat, decizii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Velicikovski, se realizează pe traseul biserică-familie-școală având ca linii de forță structurante ale întregului univers al copilăriei, tonalitatea majoră, luminoasă a sacralității, intermediate de preoții din familie, iar pe de altă parte, componenta descendentă, minoră, umbra necesară realizării imaginii în clar-obscur, moartea, care intervine periodic în existența copilului, răpindu-i mai întâi tatăl, apoi pe fratele mai mic și colegul de școală, Theodor. Moartea nu este numită ca atare, ci este evocată cu denominantul de „trecere” în cazul tatălui și de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]