116 matches
-
stilistice, a viziunilor asupra rosturilor muzicii, a locului acesteia în contextul actual al mijloacelor de comunicare artistică, reprezintă o realitate incontestabilă. în debut de secol XXI am ajuns să întrebăm - iarăși și iarăși! - dacă "Vă place Brahms?". E posibil. Minunatul clarinetist, minunatul muzician Aurelian Octav Popa, colegele sale, pianistele Verona Maier și Valentina Sandu-Dediu, ne răspund răspicat, afirmativ. Constat cu bucurie că opțiunea lor merge atât spre Brahms cât și spre Octavian Nemescu. O altă întrebare, "Quo vadis liedul?", ne-o
Un moment edificator by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8362_a_9687]
-
cu toții elevi ai claselor finale ale liceului. Au mai fost prezenți în cadrul finalei naționale pianiștii Ionuț Hergane, elev al Liceului de Muzică "Sigismund Toduță" din Cluj și Andrei Părău de la Colegiul Național de Artă "Ion Vidu" din Timișoara, de asemenea clarinetistul Dorinel Puia, elev al Liceului de Artă din Târgu Mureș și chitaristul Nicolae Leață, elev al Liceului de Artă "Dinu Lipatti" din Pitești. Transmisă în direct de canalul TVR Cultural, marea finală națională a beneficiat de susținerea Orchestrei "Universitaria" a
Tinerii muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8711_a_10036]
-
lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele de sîrmă. Mai sus cu un etaj, erau patru bufete bine aprovizionate și la ultimul etaj se aflau multe scăunele și măsuțe libere și cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se Întoarce În cutia lui de catifea. Sputnikul Își fugărește dâra de fum până când intră la loc În rampa de lansare, iar poliomielita Începe să bântuie. Apare o secvență scurtă cu tatăl meu la douăzeci de ani, În rol de clarinetist, cântând o piesă de Artie Shaw În receptorul unui telefon, apoi, dintr-o dată, iată-l Într-o biserică, la opt ani, scandalizat de prețul lumânărilor, și apoi bunicul meu Își dezlipește prima bancnotă de un dolar de pe o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea să se trezească la timp ca s-o evite.) Ne plimbam pe Middlesex: gentlemanul tăcut, bătrân, străin, și nepoata lui slăbănoagă, o fetiță care vorbea cât două la un loc și trăncănea atât de fluent, Încât tatăl ei, fost clarinetist, glumea că fata știe tehnici de respirație circulară. Începusem să mă obișnuiesc cu Grosse Pointe, cu mamele elegante cu basmale de șifon și cu imobilul Întunecat, Înconjurat de chiparoși, unde locuia singura familie de evrei din zonă (care plătise, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stagiunea, anul acesta la cea de a 63-a ediție, cu Ma Vlast, capodopera lui Bedrich Smetana. Și tot ca de obicei, deschiderea a fost precedată de Concursul Internațional asociat, anul acesta a 60-a ediție, adunând concurenți oboiști și clarinetiști din întreaga lume. Întreaga lume nu include, și o spun cu regret, România. Ca și cum școala de instrumentiști suflători români nu ar mai exista din 1959 sau 1974, când laureații erau Aurelian Octavian Popa, respectiv Radu Chișu. Pentru comparație, Cehia are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lume nu include, și o spun cu regret, România. Ca și cum școala de instrumentiști suflători români nu ar mai exista din 1959 sau 1974, când laureații erau Aurelian Octavian Popa, respectiv Radu Chișu. Pentru comparație, Cehia are în concurs 21 de clarinetiști, iar Franța 15 oboiști! Duse sunt și timpurile la care la Festival apăreau un Constantin Silvestri, un Sergiu Celibidache, un Mândru Katz... De câțiva ani buni, școala muzicală românească nu mai este reprezentată la acest festival, etalon pentru muzica clasică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
colinde de-ale lor. O comunitate. La noi a fost o adunare, plăcută, e drept. Cristina continuă să fie inițiatoarea acestor reuniuni de young Romanians. Erau toți graduates, de la Clarinet la Computer Sciences. Nici unul nu vrea să se mai întoarcă. Clarinetistul fiindcă ce artă să facă, mediciniștii că nu sunt copii de șefi de clinici, ca să ajungă la practică, pacienți, prestigiu și bani, computeriștii fiindcă asta e... specialistul în literatură medievală franceză că unde să facă el asta în România și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care nu privea ordinul ca pe o corvoadă, ba chiar asta și aștepta, ca un veritabil artist invitat la un concert sau la o expoziție, cu o morga ce Încerca să-l imite pe Costică Bârțac, cel mai de seamă clarinetist din Valea Mare, se trase mai aproape de auditoriu pentru ca efectul și comunicarea cu sala să fie optime, făcu un semn din ochi lu tac’su, acesta a cerut „lingurili” și numai după aceia Ionel a Început „Sârba de la Valea Mare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
popa cu doctorul m-au condus la vapor, au urcat cu mine și m-au însoțit prin misterioasele crâșme din orașul de pe locul anticului Aegyssus, de unde am luat trenul a doua zi, petrecut în gară tot de ei și de clarinetistul Iambolis, de la circa financiară. Nu m-a lăsat să-i răspund. Nici nu am încercat. Știam că dacă începe să povestească nu mai poate fi oprit, până nu își deșerta tot șuvoiul de cuvinte. — O pungă, profesore. O pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din labele lui Hans, lacheul, care tocmai se grăbește să‑l ducă afară, și‑i dă una‑n cap cu cutia clarinetului care răsună și în care instrumentul începe să se tânguie. Muzicianul afectat zbiară: Te‑ai tâmpit sau ce?! Clarinetistul amator, student la drept, nu înțelege următoarea expresie de pe fața lui Rainer (impenetrabilă, inexpresivă) și, ca atare, o ignoră. Dac‑ar ști el ce gândește Rainer în momentul ăsta! Rainer gândește: ce ți‑aș mai trece un cârlig de măcelărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hai să ne gândim împreună. A fost sau este? ─ Eu zic că este. Mai înainte ziceai că nu, că dispar după moarte. Da, dar acum după ce am rostit cuvintele, m-am răzgândit. În Confesiunile sfântului Augustin, mi le-a dat clarinetistul, e vorba la un moment dat despre felul în care cântăm un cântec. E un lucru foarte simplu, banal chiar. În fiecare clipă, cântăm o singură notă din cântec, dar în același timp cântecul ne e întreg în memorie, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a mareei de detalii realiste cu nici măcar o singură proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît se substituie ansamblului fără Însă să se Încarce de semnificații. Un film În care mi-a plăcut Mihăiță clarinetistul. E fals În chip cu totul natural. În ajunul morții sale, Socrate, aflat În Închisoare, Îl roagă pe un muzicant să-l Învețe să cînte din liră. „De ce, Îl Întreabă muzicantul, de vreme ce tot ai să mori?” „Ca să știu să cînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la poalele Alpilor (20012007), O zi în India face cât o viață (aprilie 2002), 18 zile la Boston (iulie 2012)”. Ne întrebăm mereu ce e viața? Hazard, destin? Un telefon avea să schimbe cursul vieții autoarei și a soțului ei, clarinetistul solist Vasile Mocioc. Un fost elev al său, clarinetist și el, l-a întrebat la telefon dacă e liber și poate conta pe el pentru a prelua contractul lui de patru luni cu orchestra din Garmish-Partenkirchen din Germania. Deci, ajunși
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
cât o viață (aprilie 2002), 18 zile la Boston (iulie 2012)”. Ne întrebăm mereu ce e viața? Hazard, destin? Un telefon avea să schimbe cursul vieții autoarei și a soțului ei, clarinetistul solist Vasile Mocioc. Un fost elev al său, clarinetist și el, l-a întrebat la telefon dacă e liber și poate conta pe el pentru a prelua contractul lui de patru luni cu orchestra din Garmish-Partenkirchen din Germania. Deci, ajunși la Garmish, din contract în contract, familia Mocioc a
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
ele, lângă portretul miniatural al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună oameni și instrumente muzicale și așează un fermier ponosit în compania unor cântăreți vestimentați convențional. O căreia Lister îi atașează presupuneri interpretative este și A Letter
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]