191 matches
-
lui Dürer și Holbein, aceștia fiind trei mari artiști care rezumă calitățile esențiale ale măiestriei gravorilor germani. Prin opera lui Dürer arta gravării a ajuns la apogeu. La începutul secolului al XVI-lea a apărut o tehnică nouă, gravura în clarobscur sau camaieu, practicată în Germania, Țările de Jos și Italia de Waechtlin-Pilgrim, Jost de Necker (Dienecker) și Ugo da Carpi (Fig. 30), care își dispută onoarea invenției. Baldung, Cranach și Dürer (Fig. 31) au lăsat exemple valoroase ale acestui tip
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Europa Apar primele mori de hârtie în Europa - Fabriano, Italia 1450 - Gutenberg inventează tiparul mobil 1483 - Primele gravuri colorate în xilogravură de Erhard Ratdolt 1493 - Primele ilustrații de carte, Weltchronik, realizate de Michael Welgemut 1510 - Prima xilogravură în efectul de clarobscur (de Lucas Cranach) 1511 - Dürer face lucrarea „Viața Fecioarei” 1751 - Hogart, „Patru scene de cruzime” 1905 - Renașterea xilogravurii - lemn în fibră - datorată lui Die Brücke; creată de E.L. Kirchner XIloGRAVURA - lEMN ÎN CApUl FIBREI 1753 - Thomas Bewick (1753-1828), fondatorul xilografiei
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
cu penița, desenul fiind diluat pe alocuri cu semitonuri. În cazul unui proiect desenat în creion, desenul, prin estompări cu degetul, poate sugera posibilitățile acestei tehnici. Așa cum în pictură pasajul și anvelopa au permis sugestia materialității umbrei și a luminii (clarobscur), tot astfel în gravură pointe sèche-ul a reușit prin combinări de tehnici (Rembrandt) să redea atmosfera materială a spațiului. Dacă în cazul tehnicii aquaforte semnele figurate au o precizie a gestului, în cazul tehnicii pointe sèche ele sunt mai stângace
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
și prin studiul stratigrafiei, el fiind suprapus de toate depunerile antropice austriece“, a precizat ilustrul arheolog. Solicitată de regia „Aquatim“ pentru obținerea certificatului de descărcare arheologică, cercetarea va continua într-o altă zonă a pieței. Anul Rembrandt l „Lumină în Clarobscur“ În cadrul Anului Rembrandt prin care se marchează împlinirea a 400 de ani de la nașterea pictorului olandez, Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România împreună cu Consulatul Onorific al Regatului Țărilor de Jos la Timișoara a inițiat un concurs de creație în
Agenda2006-10-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284820_a_286149]
-
împlinirea a 400 de ani de la nașterea pictorului olandez, Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România împreună cu Consulatul Onorific al Regatului Țărilor de Jos la Timișoara a inițiat un concurs de creație în arte vizuală, sub genericul „Rembrandt - Lumină în Clarobscur“. Competiția se adresează studenților Facultății de Arte Plastice din orașul nostru, aflați în primul și al doilea ciclu de studii. Lucrările se vor depune la secretariatul facultății de specialitate a U.V.T. , până la data de 14 aprilie. Un juriu alcătuit
Agenda2006-10-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284820_a_286149]
-
urmă vizând o altfel de înțelegere, mai profundă, a lumii. Caracterul esoteric al lecțiilor orale, la care ar fi participat însuși Regele Alexandru Macedon (ab eo editos rex Alexander cognovisset), era subliniat și de faptul că acestea se țineau în clarobscurul serii (in loco vesperi faciebat), în vreme ce cele exoterice se predau în Lyceum la lumina dimineții (tempus exercendae dabat in Lycio matutinum). Egipteanul Ammonius Saccas, maestrul lui Plotin, a completat legenda cu observarea că învățăturile exoterice ale stagiritului erau pentru toți
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
în special cele ale Vetei și ale Ziței, sînt exact din mahalaua tuturor timpurilor, unde se umblă în capot ca unică soluție de garderobă. Poezia nu poate fi exclusă, notele calde, la urma urmelor, poezia luminilor care aduc pe scenă clarobscurul și conturul unei realități de noapte furtunoasă, o realitate ce poate să fie, de ce nu, o iluzie. Cub-ul în care se joacă mi se pare o soluție care aduce nu doar atmosferă, dar lasă o anumită respirație jocului actorilor
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
un manierist, regizorul, și un manierat, actorul, influența exercitată de Visconti, în special cel din Il Gattopardo (Ghepardul, 1963), dar și din Morte a Venezia (Moarte la Veneția, 1971) nu poate să nu sară în ochi, mai ales în folosirea clarobscurului, a alternațelor dintre lungile momente de tăcere și limbaj, cîteva cuvinte rămase în suspensie reverberînd printr-un straniu efect de ecou. Ștefan Iordache reușește să confere personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
la Bookfest), face mai mult decât să certifice că discutăm despre un mare poet contemporan. Ea desfășoară harta unei opere complexe, cu un profil unic în literatura noastră. Ca și a unei biografii literare particulare, nelipsită de umbre și de clarobscururi, dar exemplară pentru condiția creatorului, într-un secol sfâșiat de convulsii și de totalitarisme. Acest al doilea volum al seriei de Opere este special, deoarece, pe lângă o reeditare așteptată (cea a romanului Zenobia, din 1985), mai conține alte 4 volume
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist. Însă finalul să nu fie maniheist. Toate personajele își încheie evoluția într-un soi de clarobscur, Albert, Pauline, Merlin, care renunță la o avere primită în schimbul tăcerii lui... Ca să glumim, finalul are ceva din Anna Karenina pe dos. Fiul aruncându-se în fața mașinii tatălui, care l-a respins tot timpul... Ambiția mea a fost, de fapt
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
și pe scriitorul român atras de explorarea unor noi posibilități de expresie, fascinat de gama ineluctabilă de gesticulație a filmului mut. Excelenta carte a Danei Duma luminează nu doar cineastul și personajul cultural care a fost Benjamin Fondane, dar în clarobscur ne lasă să întrevedem ceva și din ceea ce ar fi putut deveni el într-o lume fără Auschwitz.
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
cîteva linii. Cîte una și aceeași imagine revine, sunt puncte de articulație ale contactelor lui Daniel Pearl, persoane necunoscute, frînturi de dialog, mefiență și încercări de a cîștiga încrederea, de a discuta, de a dezbate un subiect, întîlniri difuze în clarobscur la care se adaugă reclamele colorate ale orașului strălucind în noapte. În această vastă rețea, Daniel se pierde, ea se destramă imediat cu dispariția sa, nimeni nu mai știe nimic, cine pe cine a sunat, cine cu cine era în
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
amărăciune de amurg din ultima parte a vieții, într-un demers ce tinde să recupereze fenomenul complex al existenței sale muritoare. Tot Rembrandt este acela care duce experimentul mai departe și, chiar dacă învăluie în mister trupul uman, ascunzându-l în clarobscur, cum spune același Erwin Kessler, în Lecția de anatomie face gestul public de a exersa prima incizie „istorică”, prin care corpul uman trebuie luat în stăpânire și pe dinlăuntrul său. Această pledoarie pro domo pentru descifrarea unor realități, tabuizate de
Lecția de anatomie pe Corpul supravegheat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5641_a_6966]
-
simte datoare numai lucrurilor trăite. Din această pantomimă specială a realităților se pot denunța obsesiile ce duc, cathartic, spre punctul zero al existenței. Cititorul ei rămâne, indiferent de subiect, prizonierul unei lumi întunecate, în care luminile sunt simple efecte de clarobscur. Un labirint poetic, aproape excesiv în jocuri de limbaj, un imperiu al metaforei. Herta Müller pare hotărîtă în drumul ei stigmatizat, de unde, asemeni unor prieteni din cărți celebre, luminile se observă, însă doar pe un cer senin. O carte obligatorie
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
cum se ciocneau cu sunet de zefir coastele mamei de dinții mei mărunți între care se măcina spaima că o umbră mult prea mare îmi va acroșa aripile de libelulă celelalte fraulein relatează și ele că se piteau adesea în clarobscurul indus de gestație în jurul burților materne acolo unde preaplinul cărnii începe să se reverse după treizeci și de ani sau că împungeau axilele mamei cu fontanelele de unde groaza țâșnea în jeturi groase ori povestesc înfiorate cum își strecurau palmele umede
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
104), "nici fiul nu este mai prejos, fiindcă și el are un parfum aparte, este un bărbat acrișor, disonant, este o agrișă de bărbat care iuțește viața, o necumințește" (p. 105), "un mănunchi de tânjire misterioasă" (p. 109), "smocuri de clarobscur atârnând peste sfială", "tufăriș de închipuiri și fierbințeli mereu suspendate" (p. 109), "singurătatea este o formă de năprăsnicie" (p. 113), "o spumă de gânduri și tânjiri și reacții" (p. 114). Și aici, în fine, lista de monstruozități se încheie. Am
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
părți, povestea lui V***, tanăr orfan ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
cavaler al Lunii, ochind cu săgeata clopotele jilave ale miezului nopții? Cresc ierburi de-a valma în jurul bisericilor Hrănite de umezeala întunericului, împinse în sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
lumea de o ritmicitate campestră, sub aparențe, zace un rău mortal care-și așteaptă clipa. Opțiunea lui Haneke pentru alb-negru imprimă filmului o notă de autenticitate și întoarce în timp, înlocuind culoarea cu lumina și umbra și colaborarea dintre acestea, clarobscurul. O anumită austeritate se întreține din economia de mijloace, din reconstituirea tabloului de gen și din faptul că unele cadre construiesc voit impresia de fotografie veche de album, fotografie puțin deteriorată. În filmul lui Haneke avem o artă a îndepărtării
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
motion-ul succesiunii de imagini până în proximitatea stopcadrului care înregistrează adeseori gros-planuri hipnotice. Cu o coregrafie excepțională parcă de balet rus mixat cu Matrix, cu un decor fastuos îmbrăcat în pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
ansamblu, compus însă din "motive fragmentare și discontinue": "impresii, sentimente, stări de vis, stări subconștiente și iraționale". Neîndoios, rațiunea rămîne un pilon al acestui ansamblu al psihicului omenesc, fără a-i reveni însă, în creație, un rol exclusivist, exterminator al clarobscurului, și nici măcar cel de-a încifra inutil, cum se mai întîmplă, "de a întuneca, prin artificiu verbal ceea ce este clar, ci rostul de a păstra zonei obscure a conștiinței caracterul ei nebulos". Nu e departe teoria bergsoniană a duratei vii
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
de Dumnezeu. Dacă oamenii ar avea frică de transcendent, toate drepturile ar fi respectate de la sine, tocmai lipsa temerii făcînd necesară stipularea unor prerogative de ordin individual. Autorul manifestă predilecție pentru termenul de „întrezăriri“, în al cărui sens vede prins clarobscurul destinului și șansa de a vedea cîte ceva în țesătura lui. Stroescu-Stînișoară e cu precădere un doctrinar al ideilor, nu un artist al cuvintelor, dar un doctrinar a cărui fabulă finală e de esență creștină: fără acea atenție înfiorată de
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
în timp ce judecătorul Haywood o sună. Se începe cu un zoom pe portretul soțul ei, apoi camera face panning în direcția telefonului, ajungând în cele din urmă la ea. Care este luminată din spate, arătând ca o fantomă bântuind un spațiu clarobscur, exact ca și vinovăția ei, pe care o reneagă cu obstinație. Una dintre explicații este că învingătorul și învinsul nu sunt atât de diferiți, dar nu se pot apropia din cauza prăpastiei care - cred ei - îi desparte. Judecătorului nu îi lipsește
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
totul. Imaginea se prezintă în același timp ca o simfonie a verdelui în care tonurile și nuanțele, orchestrate cu o știință îndelung agonisită, definesc stilul atât de personal al artistului. S-ar putea crede că expoziția se desfășoară sub semnul clarobscurului, al confruntării gradate sau contrastante dintre lumină și umbră, cu fazele ei intermediare. Așa este în bună măsură, dar numai până la un punct, care se situează la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu repercusiuni majore în veacul următor, veac pe
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
ale minții. Metamorfozînd trivialitatea fizică în sublim liric. Expresia sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă. Atmosferă e redata atît de pregnant încît te aștepți să-l întîlnești la tot pasul pe contemporanul Torquato Tasso care - la
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]