120 matches
-
fost numiți „eleni“, făcând legătura cu Grecia antică cât se poate de clară. Acest lucru, la rândul său, a dus la o fixare asupra antichității și la o neglijare a altor perioade din istorie, în special a Imperiului Bizantin. Tendința clasicistă a fost repede contrabalansată de Marea idee greacă ce căuta recucerirea Constantinopolului și restaurarea Imperiului Bizantin pentru toți grecii. După cum a proclamat ministrul afacerilor externe în fața Parlamentului în 1844, „Regatul Greciei nu e Grecia; este doar o mică parte a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
și profund expresive ale fizionomiilor omenești. Se observă o preocupare deosbită pentru mișcare, grandoare, efecte scenografice și de grup, în special în perioada cuprinsă între 323 î.Ch. și 150 î.Ch. Mai târziu, se revine în parte la tendințe clasiciste, cu mai multă sobrietate. Arhitectura elenistică, în comparație cu cea clasică, are un caracter pronunțat eclectic, care se manifestă încă de la început prin tendința la suprapunere a stilurilor doric, ionic și corintic, corespunzătoare efectelor scenografice cu efecte decorative. Conform exigențelor curților domnitoare
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
direcției ascensionale în fațadă, ilustrându-se astfel cu deplină forță curentul Clasicismului de curte, cât și partea de baroc parțial asimilată. Clasicismul de curte adoptă un riguros spirit al ordinii, ce a corespuns gustului tradițional monahal. Esența specifică a arhitecturii clasiciste este păstrată și mai târziu în secolul XVIII-lea. Se menține verticalitatea construcțiilor prin acoperișuri de regulă înalte, prin utilizarea ordonanței suprapuse și a ordinului colosal. Palatele au fațade lungi ritmate de pavilioane cu dom în ax și corpurile de
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
activitatea una dintre librăriile sighetene. Imobilul destinat Tribunalului Comitatens (1893-1895) a funcționat ca spital militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În momentul de față, aici își are sediul primăria municipală (1948). În stilul arhitectonic se regăsesc elemente renascentiste clasiciste. Poarta este protejată de un balcon sprijinit pe patru coloane dorice, care se continuă cu câte o urnă de piatră. Clădirea Școlii Generale Nr. 2 (1902) „este una dinte cele mai curate lucrări în stil Seccesion din Sighet. Se remarcă
Centrul istoric din Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/314173_a_315502]
-
este o clădire construită între anii 1872-1875, care astăzi adăpostește "Primăria Municipiului Arad". Clădirea reprezintă una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad. Fațadele regulate sunt ritmate și decorate de elemente clasiciste, iar rezalitul central al fațadei principale are bogate referințe neorenascentiste . Stilul clădirii îmbină neorenascentismul flamand cu stilul primăriilor medievale târzii. Planul clădirii este în formă de "U", cu un turn central înalt de 54 m iar orologiul din turn, adus
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
Suceava, pr. Franz Stüber. Acest vicedecanat a fost transformat în decanat în anul 1847, parohii de Suceava îndeplinind o lungă perioafdă (până la instaurarea regimului comunist) și funcția de decan de Suceava. Biserica a fost construită în stil baroc, cu influențe clasiciste. Ea este voluminoasă și cuprinde trei nave flancate de nișe înalte și adânci ale căror arcuri de capăt formează ferestre în zid. În biserica nouă s-a rezervat un altar special pentru armenii catolici, iar fosta biserică a rămas pentru
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
toată structura ei construită din fier și,îmbrăcămintea ei, urmărind aceeași linie cu a clădirii de joasă presiune, adică, cu cărămidă la fațadele vizibile. Diferența constă în decorațiuni, aici spre deosebiere de restul complexului, estetica sa prezintă o influență semnificativ clasicistă de influență de palat renăscut. În perioada în care clădirea de Înaltă Presiune lua formă, deasemenea se lucra la o nouă clădire auxiliară de Joasă Presiune, de dimensiuni mult mai reduse, destinată pentru adăpostirea mașinilor de purificarea și tratare a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
grafică și desen. În pictura românească, acest stil a fost asimilat până în deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea. Având această imagine despre oferta vieneză, se poate deduce de ce Mișu Popp nu putea să intre decât sub influența școlii clasiciste, influență care i-a marcat de altfel, întreaga sa viață de artist. Creația sa a fost influențată de Rembrandt și Rubens, urme ale acestor maeștri putând fi constatate în cele două portrete cu capete de bătrâni din Muzeul Astra din
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
fiind pictate în jurul vârstei de cincizeci și nouă de ani. În mod evident, evoluțiile portretului și a autoportretului în spațiul românesc nu au avut o tendință diferită de parcursul artei europene. În mod similar, oscilarea între elementele romantice și cele clasiciste s-au mulat perfect pe fondul academist. Așa cum a remarcat Mihai Ispir, autoportretul și portretul autohton au adus un plus de sinceritate naivă uneori, o reducere a elementelor decorative („"Ne aflăm probabil, exact la antipodul portretului de aparat"”), precum și lapidaritate
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
celor mai multe stiluri și tendințe, totul coagulându-se în final în îmbinarea elementelor romantice academiste cu cele ale clasicismului, dând o expresie nouă a idealurilor estetice. Cum în prima jumătate a secolului al XIX-lea influența academismului european și a regulilor clasiciste și-a pus amprenta asupra picturii cu tematică istorică, stilul Biedermeier a fost asimilat mai întâi de portretistica românească, după care el s-a propagat și în celelalte genuri ale creației artistice: grafică, mobilier, artă decorativă și arhitectură. În spațiul
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
în muzeu raional, funcționând la acea vreme într-o clădire de pe strada Avram Iancu, care ulterior a fost demolată. Abia din 1976 muzeul funcționează în Casa Karacsonyi de pe strada Mihai Viteazul nr. 6. Fațada de la stradă este realizată în manieră clasicistă, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Axul central este marcat printr-un rezalit, unde se află un balcon realizat din grilaj metalic și consolă de piatră. Peste axul central se observă un fronton triunghiular drept realizat în stil
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
prelungită spre vest și se construiește turnul clopotniță. Nivelul fortificat de deasupra sălii este demolat. În cor se păstrează strane gotice datate 1526, cu detalii caracteristice atelierului lui Johannes Reichmut din Sighișoara. Altarul și orga din cor au elemente stilistice clasiciste. Altarul ridicat în 1815 este opera sculptorului Michael Wolf din Sighișoara și a fost pictat în 1835 de Josef Lob din Viena. În secolul al XV-lea, biserica este înconjurată de o incintă pe plan aproximativ pătrat, iar zidul de
Biserica fortificată din Dacia () [Corola-website/Science/326614_a_327943]
-
este respins, întrucât excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave", Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr.
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
Galeria de Artă poloneză al sec. al XIX-lea a fost un loc de întâlnire culturală majoră din momentul în care a fost redeschisă în data de 07 octombrie 1879. Acesta dispune de portrete din perioada barocă târzie, rococo, și clasicistă din sec. al XVIII-lea și scene de luptă poloneze și străine preromantice. Arta perioadei când Polonia era împărțită, este reprezentată de faimoasa pictură Omagiu prusac de Jan Matejko, scene mitologice și biblice cu Torțele lui Nero de Henryk Siemiradzki
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
Război Mondial, teatrul a fost reconstruit, iar clădirea redeschisă la 19 noiembrie 1965, după ce a fost închis mai bine de douăzeci de ani. Teatrul a fost construit pe Piața Teatrului între 1825 și 1833, înlocuind fosta clădire Marywil, de la modele clasiciste poloneze a arhitectului italian Antonio Corazzi din Livorno, pentru a oferi un nou loc de performanță pentru companiile de operă, balet și teatru activ existente în Varșovia. Clădirea a fost remodelată de mai multe ori și, în perioada politicii eclipse
Teatrul Mare din Varșovia () [Corola-website/Science/329229_a_330558]
-
Richelieu, în 1635. Ea este menită să dea, printre altele, un dicționar și o gramatică. În concepția oficială, limba trebuie să se bazeze pe franceza de la curte, lexicul să fie elegant și ales, corespunzător stilului nobil cerut de canoanele literaturii clasiciste. Se efectuează o „purificare” a limbii de cuvintele considerate inferioare: cuvinte considerate vulgare, provincialisme, arhaisme, italianisme, termeni tehnici și savanți. În societatea doamnelor din aristocrație se ajunge la o extremă a acestei purificări, cunoscută sub numele de „prețiozitate”. De exemplu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
XIX-lea, a aparținut familiei cu acest nume din Slatina, ai cărei membri au deținut importante funcții în viața publică a orașului. În prezent se afla în proprietatea Episcopiei Slatinei și Romanaților. Casa este construita în stil eclectic, cu elemente clasiciste, cu un program de „conac” adaptat la mediul urban. La fațadă prezintă bosaje, iar la ferestre ancadramente. Se pot observa frontoane cu elemente florale, coloane din stucaturi cu caneluri și capiteluri corintice, friza cu denticule și ghirlande. Deosebit de valoroasă era
Casa Fântâneanu () [Corola-website/Science/332765_a_334094]
-
tradițională din Armenia. Ansamblul poartă numele filozofului, maestrului spiritual, autorului și compozitorului Georges Ivanovitch Gurdjieff. Compozițiile lui Gurdjieff au fost studiate în America și Europa de Vest, în mare parte datorită transcripțiilor pentru pian făcute de compozitorul și pianistul rus de formație clasicistă Thomas de Hartmann. Pianiști de seamă au interpretat piesele pentru pian: Keith Jarett, Laurence Rosenthal, Charles Ketcham, Linda Daniel Spitz, Alain Kremsky, Alessandra Celletti, etc. În programul concertului, alături de muzica lui Gurdjieff, sunt și piese din compozițiile lui Komitas Vardapet
Konica Minolta și Sensiblu: Primul concert The Gurdjieff Folk Instruments Ensemble în România by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102248_a_103540]
-
păstrat carurile din ceramo-plastică, cu care sunt pavate culoarele. Una dintre săli, și anume cea în care s-a aflat inițial Muzeul de meșteșuguri, a păstrat decorația plastică din stucaturi. Fațada principală este realizată în stil eclectic în baza arhitecturii clasiciste. Intrarea, realizată cu o retragere de la linia roșie, este flancată de rezalite ample, cu un grup din trei ferestre în arc în plin cintru unite printr-o arhivoltă comună, acoperite în două pante, cu formarea unui fronton triunghiular. Corpurile alungite
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
proiectat și construit în anii '70 în România. Este cunoscută în special pentru clădirile gărilor din Predeal și Tulcea, devenite „embleme” și puncte de interes turistic pentru orașele respective. Acestea reprezintă o arhitectură de tip internațional care a rupt linia clasicistă din perioada comunistă din România. Arhitectura Irinei Rosetti face parte din patrimoniul arhitectural al secolului XX din România, integrându-se în procesul de resincronizare și oficializare a modernismului. s-a născut la București. A absolvit facultatea de arhitectură în 1965
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]