205 matches
-
al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată reală capacitate de empatie cu autorul studiat dovedește clasicistul și în Publius Vergilius Maro (1970), cea dintâi monografie românească consacrată poetului antic, lucrare pe cât de precisă, pe atât de vie, menită să îl apropie pe cititorul actual de o figură emblematică a clasicismului latin. Autorul se arată interesat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a transpune adecvat spiritul originalului într-o limbă română suplă și firească, oferind astfel versiuni convingătoare din scrierile unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal sau Dimitrie Cantemir. Clasicistul mai alcătuiește manuale școlare și culegeri de texte latine, îngrijește cele trei volume ale ediției Opere alese din scrierile lui Cicero (1973) și elaborează cel mai amplu Dicționar latin-român publicat în România (1983), lucrare lexicografică de referință, care înglobează materialul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
MARINESCU, Ion M. (21.IX.1880, Craiova - 25.IX.1965, Iași), clasicist. Este fiul Ecaterinei (n. Brănescu) și al lui Marin Marinescu, institutor și preot. Urmează cursurile școlii primare și ale Liceului „Carol I” la Craiova, luând bacalaureatul în 1899, iar pe cele universitare la București, unde în 1903 va absolvi Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
, Victor (10.XI.1911, Coțofenii din Față, j. Dolj - 5.VI.1971, Lisabona), clasicist, traducător și poet. Este fiul Elenei (n. Constantinescu) și al lui Gheorghe Buescu, cârciumar. După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, luându-și licență în filologie clasică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
poetului Alecu Văcărescu, prezentat ca un „Petrarca românesc”. Analizând o poezie a lui Gr. Alexandrescu și alta a lui I. Catina (în articolul Poezie), G. remarcă „figuri frumoase” și „idei delicate” în tratarea, originală, a unei teme comune. În spirit clasicist, el vedea în copierea naturii izvorul tuturor operelor artistice. Sporadic, a compus poezii patriotice ocazionale și meditații alegorico-filosofice. Repere bibliografice: Encicl. rom., II, 523; Gh. Adamescu, Scrierile lui Iosif Genilie, „Buletinul Societății Geografice Române”, 1901; Ilie Popescu- Teiușan, Vasile Netea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287214_a_288543]
-
Viena, cu alte cuvinte, sub influența celor văzute în Austria, el este conceput ca o adevărată casă a spiritelor, în ideea de a crea o lume idilică în genul aceleia a lui Sessner, din care nu lipsește însă nici stilul clasicist francez. Acest Novum Sans Souci receptaculum philosophi, liberarum artis, solitudinis, pacis et libertatis amatoris, cuprinzând, între altele, o pădure de pini, castelul, o casă pentru oaspeți, o capelă, un dom, un spațiu destinat exercițiilor de călărie, locuri amenajate pentru diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
XIII-XXIV (1912) și textul integral în 1916; în 1924 dă la tipar și traducerea Odiseei. Era o întreprindere singulară în cultura română, ce i-a adus renumele de ,,homerid”. Atras irezistibil de arta mediteraneană veche și totodată de cea pontică, clasicistul și poetul captează spiritul homeric și îl transmută pe terenul limbii și prozodiei românești, dovedind că sevele Antichității pot fi turnate, cu profit estetic, în tipare moderne. Apariția Iliadei în românește [...], în versiunea macedoneanului G. Murnu [...], constituie un moment fundamental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
BURILEANU, Dumitru N. (26.X.1869, Turnu Severin - 10.XI.1947, București), clasicist și gazetar. Este fiul Anei și al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moșia părinților săi din fosta plasă Blahnița, județul Mehedinți. Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploiești, B. publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
așezat temeliile culturii moderne s-au format sub egida modelului clasic: fie în școlile din București și Iași, cu limba de predare greacă, fie în cele din Blaj, animate de ideea latinității, fie în licee și universități occidentale. Un curent clasicist n-a existat în literatura română. Nu avea cum să apară, de vreme ce emanciparea de teologie s-a produs abia în secolul al XVIII-lea, sub impulsul iluminismului, și a început să-și precizeze caracterele distinctive în contextul unor creații culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
MIHĂESCU, H.[aralambie] (7.ÎI.1907, Udești, j. Suceava - 28.ÎI.1985, Iași), clasicist. Este fiul Domnicăi (n. Ciobanu) și al lui Dumitru Mihăescu, țărani. Urmează școală primară în satul natal, după care devine elev la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava. Trece bacalaureatul în 1928 și se înscrie la Facultatea de Litere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
din Efes, Horațiu și Vergiliu, Tacit, Aristofan). Principala să lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
sunt „grecii dătători de canoane“, ci cum poate omul modern „să atingă aceste canoane“. Pentru a umple unul dintre acele „dureroase goluri“ culturale, I. Negoițescu aspiră în mod utopic să transplanteze această experiență estetică în cultura română, dilatând totodată programul clasicist goethean. „Omul structurilor axiologice“ rămâne însă în centrul atenției sale, de aici provenind și interesul pentru baladă și tragedie (teoretizate de Radu Stanca și concretizate de cerchiști). Clasicul reprezintă, la autorul Engramelor, un termen foarte elastic, el corespunzând nu numai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
operă de artă“. Față de Manifest, euforionismul constituie o schimbare semnificativă de accent: unei creații, ca să fie, într-adevăr, o mare creație, nu-i ajunge doar valoarea estetică, din ea trebuie să se reverse o reală bogăție axiologică. În fine, programul clasicist preconizat ar trebui să repudieze subiectivul; or, acesta din urmă poate fi totuși regăsit în euforionism. Căci în ecuația euforionistă aflăm întotdeauna modelul (norma clasică) și defor marea lui subiectivă („fausticul/romanticul germanic“), așadar, după cum cred, nu un nou clasicism
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fonetica, nu etimologica. Cei care scriu filosofie (indeobste nu cunosc decit acest cuvint din greaca) ar trebui, pentru consecventa, sa scrie philosophie; altfel e caraghios. PAGE \# "'Page: Nu-i nevoie să explici bancurile... Aș scoate. PAGE \# "'Page: Pentru mintea de clasicist, “ versiune ” Înseamnă iremediabil “ traducere ”. N-ar merge “ ca termen/ element ” ?
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una cu mineralul: „Omul profilat pe cer avea umerii aspri, răniți, / mersul înfricoșător și-un păr negru, ierbos, / crescuse enorm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult, nici mai puțin decât „cealaltă valență” a omului, a omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și al creatorilor. Mă reîntorc din această digresiune - o fugă pentru mă regăsi! -, „digresiuni care nu sunt, poate, la urma-urmei, decât esența epicului”. Cel puțin, așa ne-o demonstrează un Marcel Proust, sau un Faulkner, dar și genialul eseist și clasicist Erich Auerbach, care În Mimesis, constată, Încă din Odiseea lui Homer, această „naștere a epicului” din „fuga” din acțiunea imediată, din prezentul faptic care se’ntâmplă sub ochii noștri - lecție pe care marii inovatori ai romanului secolului XX au ilustrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a căzut, căci Alexandru și Teodor Naum, ambii ieșeni, unul conferențiar la Universitatea din Iași, celălalt filolog clasicist, profesor la Cluj, sunt probabil, și prin obârșie, și prin vârstă, și prin ocupație, cei căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e necesar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom Însuși) i‑au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama, discipol al lui Bloom la Cornell, unde a făcut studii de clasicist Înainte de a merge la Harvard pentru doctoratul În științe politice) i‑au aplicat filozofia politică neoconservatoare În instituții mai mult sau mai puțin influente (Fukuyama la RAND Corporation, think tank‑ul Administrației americane), i‑au diseminat ideile la scara noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca de cocostârc, Hai să alegem altă pereche, el se reîntoarce în cabină să, perfecționist cum este, un adevărat clasicist, mă tem că va încerca pe rând toată prăvălia de blugi și eu n-am ajuns încă în zona obiectelor inutile care mă fascinează pe mine într-o astfel de piață, Marius s-a oprit abia la a șasea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
CIZEK, Eugen (24.ÎI.1932, București), clasicist. Este fiul Virginiei (n. Bălescu), profesoara, și al al lui Alexandru Gustav Cizek, funcționar, si frate cu Alexandru Nicolae Cizek. C. urmează liceul clasic (1948-1951) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955), încheindu-și studiile superioare cu lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
uniuni de creație și asociații științifice românești: Uniunea Scriitorilor, Societatea de Studii Clasice „Ovidianum” ș.a., și internaționale: Societatea de Studii Latine (Paris), Societatea de Studii Neroniene - Centrul de Studii asupra Monarhiei Antice (Clermond-Ferrand), Societatea de Studii Petroniene (Florida, SUA) ș.a. Clasicist, prin pregătire, cu vocație de istoric, C. își va localiza interesul științific în câmpul Antichității latine. O singură carte, întâmplător cea dintâi, Evoluția românului antic (1970), acoperă și zona Eladei, în relație comparatista și de reciprocă determinare cu cea română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
Înalte Studii Comerciale. În 1941-1942 este redactor la „Revista Societății «Tinerimea română»”. După reforma învățământului din 1948 lucrează, până în 1957, când e pensionat, ca funcționar la Fabrica Pipera. Esențiale pentru cariera de istoric literar a lui M. sunt formația de clasicist și cercetările latiniste efectuate în tinerețe. Ca și în cazul lui Petru Creția mai târziu, acestea se dovedesc hotărâtoare în dobândirea disciplinei filologice (aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
omisiuni regretabile”, „lacune supărătoare” și încă altele, însă concluzia nu descurajează, de vreme ce se afirmă că M. „a desprins cu acuratețe caracterele generale ale poeziei neolatine” și că lucrarea merită a fi continuată. Istoricul literar va avea și alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul greco-latin, apărut inițial în revista „Făt-Frumos” (1932), apoi, în același an, în volum. Era, după studiul lui N. Sulica din 1930, a doua încercare de a cuprinde tema în ansamblul ei și cea dintâi sondare a manuscriselor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]