254 matches
-
pentru foarte mulți oameni, perioada a însemnat momentul cunoașterii. Pe deasupra, acest lucru s-a făcut în ambele direcții: orașele Ungariei, mai ales Budapesta, erau cutreierate de zeci de mii de transilvani, prin intermediul organizațiilor de cercetași și "levente" (organizație premilitară). Din cauza claustrării epocii comuniste, măreția imaginii orașului dunărean, neatins încă de bombe, a persistat încă mult timp în memoria celor din Transilvania. Totodată, a fost și perioada în care Budapesta își putea plăti vechea datorie față de regiune. Așa se face că s-
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
implicații simbolice, urmărind devenirea spirituală a personajului central, însinguratul bibliofil Abel, care caută să-și schimbe modul de a trăi. Dornic să intre în contact cu ceilalți și să cunoască direct lumea, iar nu prin medierea cărților, el iese din claustrare, dar nu reușește să experimenteze prietenia sau dragostea altfel decât la nivelul simplei aspirații. Preocupat de analiza psihologică mai mult decât de trasarea unei intrigi, autorul realizează o scriere în care imaginația poetică precumpănește asupra calităților epice. Dar V. revine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de nostalgie a absolutului atins într-un spațiu limitat și incapabil să perceapă tragicul existenței umane, provincialul suferă în fond de o maladie a egocentrismului: hiper- valorificarea eului. De aici provin mai toate frustrările lui: ruperea oricărei legături cu viața, claustrarea în sine, iluzia unei superiorități sfidătoare și la care nici un muritor nu poate aspira, proiecția utopică a unei lumi situate deasupra realității. Dar Cioran ne previne asupra iluziei acestei iluzii: "Să nu se creadă însă că această lume personală ar
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sine în mod etanș și rodul tendinței de a transcende realul. Numai că acest solipsism îl transformă pe provincial doar într-un visător ce își contemplă eul mizer și ireductibil, acceptînd una din cele două soluții posibile: "aceea individualistă a claustrării în eu". Același provincial însă, ispitit de mirajul singularizării, mai are la îndemînă celălalt procedeu sau remediu, radical opus față de primul: este varianta "confundării prin identificare în conștiința totală, expresia cea mai potențială a distrugerii eului". Cioran se recunoaște, mai
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
confirmându-mi încă o dată lipsa mea de valoare și de calitate... Nu reproșam nimănui nimic, îmi reproșam totul mie însumi și, cu toate acestea, o indignare surdă se ridica în mine împotriva tuturor celorlalți, o dorință de singurătate și de claustrare... „Sunt un nenorocit, lăsați-mă prin urmare în pace! Toți, toți!“ îmi ziceam. și singurătatea mea - reală ori dorită numai - mă făcea să mă cutremur de disperare. 21 februarie 1953 Eu sunt acela care stă la margine între două lumi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fiecare individ poartă în sine, într un anumit sens, întreaga umanitate, dar e limpede că de-aci înainte nu va mai merge așa, astfel încît umanul a devenit o adevărată fraudă”. Iar numărul celor ce fraudează tot mai numeros. *Din cauza claustrării, a consumului în singurătate, a artificialității, viața scriitorului îi face acestuia, adesea, după ce a trecut de mijlocul ei, impresia de ceva ratat, pierdut. Ocupîndu-se cu biografiile imaginare, își dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care transformă exercițiul privirii într-o percepție a alterității radicale rescrisă sub semnul monstruosului, scena repre- zentării sociale într-una de menajerie. Naratorul se simte asemeni animalelor din menajerii care suportă o dublă formă de violență, cea a captivității, a claustrării, formă cu aspect aparent punitiv, dar și violența mai subtilă a expunerii lor în fața unei mulțimi curioase. Ceea ce reu- nește cele două forme de violență este execuția publică, aici ea apare eufemizată sub forma corpului săgetat de priviri. Similitudinea cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
eu fiind, prin aproape Întreaga mea existență, un ieșean. De exemplu, de ce oameni care au construit și Înfrumusețat o casă cum numai În Bucovina se mai poate vedea, n’o locuiesc, risipind astfel resurse, muncă și, mai ales, suflet. Poate claustrarea și nevoia de natură Îi scoate din casă; numai că acolo, În natura din preajma casei, omul amenajează din nou, cedând unui instinct, folosind alte resurse, altă muncă, Încă ceva suflet; se vede că românul are mult suflet de investit. Rezultă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acest motiv inițiatic, alături de înghițirea de către un monstru a dat naștere celor mai numeroase valorificări culte, moderne, ce reiau până în detaliu ceremonialul de trecere. Neofitul ce pătrunde în altă dimensiune prin pântecul spintecat al animalului sau este izolat printr-o claustrare punitivă în piele de bivol amintește de practica inițiatică a populației bantu de a înfășa neofitul în membrana stomacului și pielea unui berbec. Obiceiurile funebre ale acestui popor valorifică același rit, semn că inițiatul împarte cunoașterea cu cei morți, prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea - Flammarionul a onorat-o cu un contract! - și apoi, În versiune finală, am lucrat Împreună cu Daniel Pujol, tânăr francez de origine română pe care mi l-a recomandat Țepeneag.Ă Apropo de prietenul Țepeneag!... Tepeneag, Într’ adevăr, „revenit” din claustrarea sa, din fuga sa de Românii din Paris, care a durat mai bine de un deceniu, căutându-mă, spre surpriza mea, cu vreo doi ani Înainte de revoluție și reluând, noi doi, bunele și vechile oficii de camaraderie literară, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un real pericol privitor la înclinațiile spre sociabilitate, dezvoltarea virtualului și a universului mediatic având mai multe șanse să mărească importanța trăită a contactelor directe decât să le deprecieze. Dacă relațiile de vecinătate slăbesc, aceasta nu se petrece în beneficiul claustrării domestice, ci în cel al unei „sociabilități lărgite” mai selective, mai efemere, mai emoționale, altfel spus, în ton cu etosul hiperconsumativ. Anihilarea valorilor?tc "Anihilarea valorilor ?" Consumul-lume abolește oare încrederea socială, altruismul și empatia? Nu există nicio îndoială că în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
felul acesta, școala nu va mai lucra cu abstracțiuni, ci cu realități.” Principiul ,,localismului educativ” era considerat drept un mod de atașare sau de integrare activă a copilului la viața reală și concretă, dar nu sub forma unei izolări sau claustrări locale sau regionale, ci ca un corolar al ,,principiului intuiției”, respectiv afirmarea ,,localismului educativ” nu numai la nivelul individualității, ci și la nivelul instituției școlare-locale. În acest caz Stanciu Stoian a elaborat o programă analitică specială, structurată pe obiecte de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
La 50-e Conférence Théologique interconfessionnelle“, Romanian Orthodox Church News, noiembrie- decembrie 1987) TEODORESCU Virgil „Partidul oferă oricărui intelectual posibilitatea unei autorități de gândire care-i fixează și-i conturează personalitatea. Între impulsul intim și necesitățile colectivității nu mai există nici claustrare, nici obstacol. O serie de cercuri concentrice care se lărgesc într-o perspectivă infinită ritmate de pulsul alert al activității colective.“ (Contemporanul, 30 aprilie 1971) „«A fi cu adevărat marxist-leninist - arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Expunerea prezentată la Plenara din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
au fost așezați în locul lor, acelea pe care o operă ulterioară le-a reclamat. Pe spațiul temporar rămas liber s-au auzit alte voci, ale altei generații și generația războiului a devenit "generația pierdută" în traduceri, în stilizări sau în claustrări mai mult sau mai puțin la propriu sau la figurat. Era perioada în care nu numai ei, dar și alții, dintr-o generație ascendentă, ca Lucian Blaga, Dan Botta, Adrian Maniu și chiar Tudor Arghezi, făceau traduceri din literatură, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ne dă apoi detalii despre școala de caligrafi și miniaturiști întemeiată aici de Gavril Tric, el îi zâmbește cu prietenie lui Theo, eu marginalizată astfel îl pot observa mai bine pe acest călugăr tânăr care a ales atât de timpuriu claustrarea, ne explică cum la hramul mănăstirii, de Înălțarea Domnului, sfințirea apei se face în agheazmatarul din fața mănăstirii, și pe buzele sale subțiri cuvintele se potrivesc cu atâta limpezime încât mă întreb dacă nu cumva ne recită o lecție deja învățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din societate, reducând considerabil, uneori până la completa suprimare, relațiile sale cu celelalte persoane și cu mediul social; trebuie să vedem în aceste situații fie conduite de refugiu, fie manifestări ale unor tulburări psihice, situații nevrotice, complexuale etc.; supunerea forțată cu claustrarea individului este tot o formă de conduită care solicită capacitățile de adaptare ele acestuia; adaptarea este extrem de dificilă, întrucât se face împotriva voinței persoanei respective; refuzul adaptării, mai exact al integrării sociale, este specific unor persoane care aparțin unor comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau hiperemotivă și cazurile de intelect de limită. Deținuții din penitenciare, în majoritatea lor devianți sociopatici, „aduc” cu ei această încărcătură caracterial-constituțională, pe care se grefează, în condițiile de carceralitate, psihoze de tip carceral. Psihozele carcerale se datorează condițiilor de claustrare penitenciară a acestei categorii de indivizi tarați social, moral sau psihologic. Acest grup de tulburări psihice se caracterizează prin următoarele (A. Porot): survin, de regulă, la delincvenții primari; apar imediat sau la scurt timp după internarea în penitenciar; au un
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
criză social-politică, revoluții, războaie, asedii, deportări, prizonierat, detenție sau în cazul instituționalizării forțate. Manifestările patologice ale acestui tip de tulburări psihosociale sunt marcate de un mare polimorfism: a) tulburări psihice de tip reactiv manifestate prin: privațiunea libertății cu sentimentul de claustrare, stare de panică, nesiguranță, teroare, lipsă de comunicare și schimbări culturale, izolare de locul de origine cu sentimentul de înstrăinare/dezrădăcinare, neliniște anxioasă, iritabilitate, insomnii, coșmare, depresie, nostalgia familiei și a locului de origine, stări conflictuale, episoade confuzionale sau stuporoase
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau cu temă mistică, izolare cu negativism verbal și refuzul activității, refuz alimentar, halucinații, idei sau tentative de suicid, conduite paradoxale și reacții de inadaptare; b) tulburările somatice și psihosomatice, datorate pe de o parte traumatismului psihic de izolare și claustrare, iar pe de altă parte, mizeriei, subalimentației, schimbărilor de climă etc. și manifestate prin: grețuri, cenestopatii, anorexie sau bulimie, tulburări endocrine sau sexuale, distrofii, TBC, tulburări digestive, respiratorii, nevroze cardiace și hipertensiune arterială, avitaminoze, eczeme, stări alergice etc. Tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de tip protestatar, în scopul obținerii unor „beneficii”, cum ar fi: automutilările, greva foamei, refuzul de a se supune regulamentelor, tentativele de evadare etc. Reacțiile patologice sau psihozele carcerale recunosc drept cauză factorii de risc morbigenetic generați de situația de claustrare penitenciară. Rolul terapeutic și cel psihoprofilactic ale psihiatrului și psihologului sunt foarte importante. Se vor urmări, în primul rând, ameliorarea condițiilor stresante de detenție, evitarea situațiilor conflictuale, se va capta interesul deținuților, orientându-i către acțiuni practice care să dea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sector medical terapeutic, spitalul de psihiatrie este considerat o „instituție totalitară”, fiind „însărcinat să reprime tulburările de conduită ale bolnavilor” (P. Sivadon). Orice internare într-un spital de psihiatrie este resimțită de bolnav ca o privare de libertate, ca o claustrare carcerală. În al doilea rând, ea este percepută ca o degradare morală și socială. În al treilea rând, ca o „separare”, o scoatere din lume. Toate acestea vor antrena după ele un întreg cortegiu de manifestări clinico-psihiatrice și social-morale, resimțite
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
din acest motiv va refuza ca să le mai abandoneze, considerând lumea un „spațiu al nesiguranței și al pericolului”. Această categorie de persoane instituționalizate se va identifica cu instituția respectivă. Comportamentul în cauză are un caracter protestatar și este expresia refuzului claustrării instituționale. Această categorie de indivizi, cu un Eu tare, dar labil, nu se poate adapta la regimul de viață din instituție, pe care-l resimte ca represiv și din care încearcă permanent, prin orice mijloace, să iasă. Între persoanele instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
interindividuale, la un alt tip de consum al timpului, la un alt mod de vizare a alterității. Efectele acestuia au fost catalogate fie pozitive, prin degajarea de oportunități de tot felul, dar și negative, prin atrofierea unor deschideri socio-relaționale, prin claustrarea individului în limitele unui spațiu egoși tehno-centrist. Rețeaua globală de tip internet cuplează milioane de calculatoare. Acestea sunt dispuse pe un areal deosebit de larg. Practic, orice instituție care se respectă, din fiecare țară, devine vizibilă și printr-o pagină de
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că își iubește, în definitiv, soțul, însă claustrarea la care o constrânge acesta îi hrănește tentația infidelității) : nu știe dacă trebuie să-l primească pe îndrăznețul îndrăgostit sau, ascultând glasul prudenței, să răspundă cu "[u]n "nu" mare scris pe o pagină întreagă". La urma urmelor, își amintește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]