353 matches
-
plafon, chiar dacă e foarte Înalt. Da, Îmi plac plafoanele, și cele Înalte mai mult decât cele joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă și pedeapsă, de exemplu - și capodopere de plafon Înalt, În căutarea timpului pierdut. Claustrofobie? Moartea este Întemnițare. Wallace, continuând să zâmbească, discret, dar hotărât, era de altă părere; totuși nutrea un interes subtil față de vederile unchiului Sammler. — Desigur, spuse el, lumea arată altfel În ochii dumitale. Literal vorbind. Din cauza ochilor. Cât de bine vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lumină, doar că el nu putea să vadă nici o sursă de lumină. Totuși era lumină - palidă, difuză, dar lumină. Renunță să mai caute. Se întoarse și se uită în spatele lui, spre intrare. Nu mai era acolo. Un scurt moment de claustrofobie, apoi liniște, calm, în ciuda vorbei străvechi care-i revenea mereu în minte și care spunea Iona în burta balenei. La civilizațiile pașnice instinctul de supraviețuire e îngropat adânc. în cazul plimbărețului Vultur-în-Zbor acesta se afla foarte aproape de suprafață, chiar dacă oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Preferata mea era făcută de Richard Serra, două foi de metal impozante, îmbinate într-un unghi care îmi dădea senzația de echilibru. Stând între ele și privind în sus, o doză de adrenalină era garantată: în egală măsură, senzații de claustrofobie și de excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trebui să Îndur o călătorie de patru ore cu Greyhoundul pe un drum care În mod normal durează două ore. M-am liniștit spunându-mi că Îl convinsese compania mea și nu șansa de a scăpa de mizeria lipicioasă și claustrofobia autobuzului. —Excelent. Hai să ne Întâlnim În fața apartamentului unchiului meu la, să vedem, cam În jur de șase? E pe Central Park West, colțul din nord-vest al Sixty-eight Street. E bine așa? Avu timp doar să-mi spună că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lăsaseră cu câțiva prieteni de-ai lor, iar aceștia l-au lăsat în grija unor cunoștințe sechestrate în subsolul unei fabrici părăsite. Stefan a stat acolo aproape doi ani, împreună cu un bărbat și o femeie care s-au îmbolnăvit de claustrofobie. Fabrica produsese mâncare pentru câini și tot ce a mâncat Stefan în acest timp au fost conserve din carne de cal. Bărbatul și femeia îl abuzau sexual, apoi îl giugiuleau în cehește cu drăgălășenii perverse, adresate unui copil de cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fără panică. În colț cu via Rastrellii Belbo mă apucă de braț: „Pe-aici, tinere”, Îmi zise. Am Încercat să-l Întreb de ce, căci via Larga mi se părea mai sigură și mai populată și m-am simțit cuprins de claustrofobie În labirintul străduțelor dintre via Pecorari și Arhiepiscopie. Mi se părea că, pe acolo pe unde mă conducea Belbo, mi-ar fi fost mai greu să scap În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Se spune că În lume nu există decât două exemplare din ea. Ăsta e al treilea. Iar aceasta este prima ediție din Telluris Theoria Sacra a lui Burnetius. Nu-i pot privi planșele seara fără să am o senzație de claustrofobie mistică. Profunzimile globului nostru... Nebănuite, nu-i așa? Văd că domnul Diotallevi e fascinat de caracterele acelea ebraice din Traicté des Chiffres a lui Vigenère. Priviți-o atunci pe aceasta: e prima ediție din Kabbala denudata de Knorr Christian von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Să nu-ndrăznești! țipă Fratele. Pizdeluș fuge consternat, schelălăind. Înapoi, pierzându-se, evaporându-se printre uluci și printre casele pocite și estropiate ale mahalalei, care se îndesiseră, înconjurându-i și împingându-i în derâdere, pe intrușii-exploratori, până la limita suportabilă a claustrofobiei; stăruind apoi să-i ațintească pe aceștia, năsâlnice, hapsâne și distante, ca babele cărturărese, prin orbitele chioare ale ferestrelor. Doar de pe prispa dughenei lui Mariusache Patru-Dește (singura coșmelie iluminată acceptabil, de o reclamă șuie, de neon) străbăteau, către cei patru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la regulă. Această atitudine îi convenea de minune lui Dallas, care nu avea deloc chef de palavre. Înscrise scurt: CARE ESTE PROBLEMA, MAMA? și așteptă... Nu se putea afirma că pasarela lui Nostromo era spațioasă. Mai exact, producea mai puțină claustrofobie decât celelalte încăperi și camere ale navei, nu mai mult. Cinci scaune mulate pe formele umane își așteptau, ordonate, ocupanții. Pe console se aprindeau și se stingeau în cadență semnalizatoare, în timp ce nenumăratele ecrane rămâneau în continuare cuminți, goale, tăcute. Sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase și grețoase. ― Dallas ar trebui să ceară o inspecție, zise Parker dezgustat. O să trimită cel puțin patruzeci la sută din navă la revizie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu strășnicie pe Zet, ca nu cumva să-i vină cheful de a se strecura înăuntru. (De fapt, Zet nu avea deloc intenția să se afunde sub pământ, nu pentru că n-ar fi fost un câine curajos, dar suferea de claustrofobie și apoi întregul loc mirosea a primejdie.) Mama lui Adam îl strigă prin grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ani, înclinându-se spre soare. Fără victorie sau înfrângere, ci plecându-se în permanență. De fiecare dată când îl rănea, el mai creștea puțin. În noaptea aceea părea să fi crescut aproape până la limita maximă. La cină - cușcuș cu coacăze - claustrofobia ultimelor zile îi ajunse. Daniel stătea în fața ei la vechea masă țărănească, cu coatele pe lemnul de stejar, cu degetele împreunate ca o turlă și lipite de buze. Părea gata să dispară, absorbit de meditație. Se ridică și strânse vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
durere în plămâni, care mai dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi pluteau în dreptul pleoapelor. Trebuia să captureze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că va izbuti să se debaraseze de ele mergînd să consulte un psihanalist? „Închipuie-ți că m-am gîndit deja la asta“, răspunsese el. Cu treizeci de ani În urmă, cînd era un tînăr realizator de filme și suferea de claustrofobie și de agorafobie, făcuse ședințe de psihanaliză. Era mai complicat decît părea: consultase trei psihanaliști. Catriona știa acest lucru. Nu-i spusese ea că se luase drept un don Juan al psihanalizei? De atunci, cei trei psihanaliști muriseră și intraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de tahicardie este impresionantă, dar nu rezistă la o injecție zdravănă În fesă. Faceți frumos o injecție cu zece miligrame dintr-o benzodiazepină oarecare și gata, nu mai vorbim de ea! Recomand diazepamul, comercializat sub numele de Valium. CÎt privește claustrofobia...“ Iată-mă lansat! Mi-ar fi plăcut la nebunie să le predau cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Recomand diazepamul, comercializat sub numele de Valium. CÎt privește claustrofobia...“ Iată-mă lansat! Mi-ar fi plăcut la nebunie să le predau cursuri acestor fete ale căror evidente calități morale mie Îmi lipseau - altruismul, compasiunea, nevoia de devotament. „CÎt privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
privește claustrofobia, domnișoarelor, foarte prost văzută de companiile aeriene care țin morțiș să-și umple avioanele, dacă se Întîmplă ca ea să Însoțească agorafobia, amintește de acele păsări care se instalează pe spatele rinocerilor sau care ciugulesc prin fălcile crocodililor. Claustrofobia este parazitul agorafobiei“. Vechiul vis de macho: să iei de nevastă o infirmieră! E cam ceea ce mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Benelux? Dar mama soțului? Feriți-vă de un băiat care Își iubește prea mult mama, e un potențial agorafob“. „Dar despre tată ce ne spuneți?“. „Aici pătrundem Într-un domeniu atît de vast... Îmi voi Încheia cursul aici. Vă reamintesc: claustrofobia nu este uneori decît o simplă fobie față de mijloacele de transport“. E ceea ce mi s-a Întîmplat la New York atunci cînd responsabilii cu Departmentului de Film de la Muzeul de Artă Modernă m-au invitat să vin să-mi prezint scurtmetrajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
plăcuseră filmele mele și alături de care mă simțeam Încrezător de cînd Îmi povestise că fusese internat vreme de cîteva luni Într-un spital de boli nervoase. Mi-a obținut o consultație la bunul Theodor Reik, care m-a descotorosit de claustrofobie În doi timpi și trei mișcări, punîndu-mă să mă așez În fața lui și Începînd prin a mă preveni că Întîlnirea cu tine Însuți e rareori o experiență plăcută. „N-o să am timpul să te vindec, dar o să facem În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am renunțat repede la aceste eforturi nemaipomenite - de fapt, nici măcar n-am renunțat la ele, am devenit incapabil să le mai fac și m-am văzut constrîns să mă refugiez În casă. Ca să mă deplasez, renunțasem și la metrou. Reapăruse claustrofobia. Nu mai lipsea decît o criză zdravănă de tahicardie. Prima oară cînd am avut o criză de tahicardie, neștiind ce era, am crezut că o să mor (inima bate atît de tare, sîngele circulă atît de repede Încît nu-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
le trezea mereu interesul, iar uneori chiar le Înduioșa. Așa cum unora dintre bărbați le plac doar femeile care șchioapătă, unora dintre femei le-ar fi plăcut să-și petreacă noaptea cu un agorafob. Deveneam Îndrăzneț și le vorbeam atunci de claustrofobie. Puțin le păsa! Erau gata să-și petreacă noaptea și cu un claustrofob, din moment ce asta nu se Întîmpla În camera lor. Spuneam că mi-era teamă că Îmi voi pierde mințile În sălile de cinema și În metrou. Oare rezuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu respirația ei. — E mai bine? o Întrebă spaniola. — Da. Îmi pare rău, sufăr de claustrofobie, nu suport locurile aglomerate, mă sufoc imediat, Încercă să se justifice. Dar poate că era adevărat. De câtva timp, oriunde ar fi fost, la coafor sau la Palazzo Lancillotti, chiar și acasă, simțea că se sufocă. Poate că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în spirală, iar din spațiul Mamaiei, aflat la parter, le puteai contempla curbura, pierzându-se în înălțimea celor cinci etaje. Nu era o priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât de cât în regulă, dar la asfințit umbra spiralei devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]