608 matches
-
poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dar o năpădiră lacrimile și se duse la bucătărie. Nu îndrăznirăm să scoatem un sunet, ne uitam doar după ea, cum netezește fața de masă cu ambele mâini înainte să iasă. În timp ce prietenii erau înștiințați de ultimele schimbări, se auzi claxonul unei mașini, iar după câteva minute în sufragerie fură aduse crucea și sicriul. Noi doar o auzeam pe mătușa cum plângea la bucătărie. Chestia asta poate dura și două zile. — De ce vrei să se chinuie atât? — Am zis numai că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sufragerie. Câteva felii uscate de prăjitură zăceau fărâmițate lângă biscuiții cu vanilie. Nimeni nu le dădu atenție. Am ieșit pe hol. Aerul rece de dimineață, părul zbârlit al lui Cristi abia trezit din somn, strigătul lui Woody din televizor și claxoanele autobuzelor ne aduceau înapoi la viață. Numai unii au mai zăbovit puțin și au întors privirea spre pat, simțindu-se într un fel vinovați că nu au avut destulă răbdare cu unchiul Traian. PENTRU LEVI După masă, pe Levi nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Volkswagenului, cei doi tineri din Fordul mititel nu păreau prea implicați, de-ai fi zis că nemișcarea era lucrul cel mai bun care li se putea Întâmpla În acest furnicar. Foloseau fiecare oprire pentru a se săruta, ceea ce stârnise câteva claxoane mânioase din partea șoferului mustăcios al dubei din spate, o hardughie pe care scria „Guido Pepperoni - aparatură electronică second-hand“. Pe benă era desenat chiar chipul zâmbitor al șoferului, cu mustățile lungi, arcuite ca două aripi În zbor, ceea ce contrasta teribil cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse În mijlocul aglomerației, nimeni nu părea să-l fi observat. Înviorate de aprinderea luminii verzi, mașinile vâjâiau deja pe banda din stânga, prin intersecția care se dezmorțise brusc. Am sărit din mașină, ignorând claxoanele și Înjurăturile celor care mă depășeau, și am ajuns În dreptul geamului din față al Volkswagenului. Ea stătea acolo, uitându-se nedumerită În jur, cu câteva monede În palmă. — Ai văzut? am strigat. A ridicat din umeri, privindu-mă cu ochi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate. — Vă rog să veniți, ne-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit Înconjurat de hoarda pufăitoarelor și, timp de câteva secunde, doar om era!, a fost și el debusolat de scârțâitul frânelor, de claxoanele puternice și de sforăitul cailor-putere. Scoțându-și nasul dindărătul parapetului, a aruncat o privire asupra pieței. „Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În plan nu era loc pentru greșeală, orice fir de praf strecurat acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a fost de-ajuns ca o mașină de gunoi să se fâstâcească, tăind calea unui taxi, pentru a se auzi câteva claxoane, iar el să coboare printre automobile, unde nu mai părea o entitate superioară, ci un simplu pieton, apoi cele câteva palme trântite peste caroseria unui Volvo au Încins din nou motoarele, iar orice nădejde de ordine s-a stins când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului, Își amintea Fauvé, prins de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost vreo două săptămâni de la prima lor Întâlnire, trăsese pe dreapta lângă un tunel, când din pata de Întuneric a apărut, pe neașteptate, silueta grena a Alfinei. „Vroooom!“ i-a vuit lui Fauvé motorul În piept. „Taaaa! Taaaa!“ a chiuit claxonul. „Offfff!“ s-au cutremurat duzele pulverizatoare, tulburând parbrizul cu jeturi subțiri. În acea noapte, n-a mai contat nici una dintre acele opreliști așezate În fața lor de dorința Producătorului: că el funcționa pe benzină, iar ea se hrănea cu motorină, că
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
exploatării mașinii de către om, ci chiar desființarea totală a omului de către mașini, adică suprimarea oricărei forme de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule multicolore, ca la o serbare populară. În această atmosferă vibrantă, toate purtătoarele de roți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În pupilele celor Întinși pe pavaj, ale ei petele luminoase care dormitau pe parbrize. Era o noapte liniștită, ca și cum ambele seminții și-ar fi Încheiat definitiv socotelile războinice. Se mai auzeau când și când o tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scapă! Întoarce! am strigat. Moșul s-a proptit hotărât În pedala de frână, de parcă s-ar fi pregătit să sară de la trambulină, iar apoi a tras de volan, sărind peste scuarul din mijlocul șoselei. A aterizat În mijlocul unui cor de claxoane și de frâne, pe care l-a potolit fluturând timp de câteva secunde pușcociul pe fereastra deschisă. Terfeloaga cunoștea, pesemne, toate trucurile din carte, fiindcă se prinsese de antena unei limuzine care transporta spre oraș o pereche de proaspăt Însurăței
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa, te-am recunoscuuut Antoniuuuu, dar să știiii, că Uniunea Europeană nu ne vreaaaa ră-uuuul,,. Claxonul puternic, strident al unei autobuz, acoperă ultimele cuvinte ale fetei. Antoniu nu le mai aude. Douăzeci și șapte Cerul de septembrie e greu și plumburiu, și Antoniu simte că-l târăște ca pe un leș, vrând să scape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îl urmărește cu privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața unui chioșc de ziare, timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o săptămână, i s-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
următorul felinar pâlpâind. Întunericul pătrunzător m-a Înghițit iar. Lucrurile au continuat astfel o bună bucată de vreme, destul de previzibil, aș putea spune, În timp ce transpirația mi se prelingea pe frunte și gura mi se umplea cu gustul de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi promisesem, voi dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât vor. Poliția stă-n jur și se uită. Ah, dar există o diferență. Noi facem mai mult decât doar să vorbim. Dar va fi un proces? — Un fel de proces. Mă vor duce la Belgrad. Undeva se auzi un claxon și apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului. Cum vrei tu, Vlad, răspunde Paula, rămînînd lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește Vlad. Putem zăbovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]