340 matches
-
într-o limbă română impregnată cu anglicisme prost formulate, scuipate rapid printre dinți. Tema unuia dintre concursuri era "Câștigă 200 de euro să-ți vizitezi soacra". Pentru a câstiga, cei care obțineau legătura telefonică cu saltimbancul FM erau obligați să claxoneze în trafic, cât puteau de tare și îndelungat, pe cel ce se afla la volanul mașinii din față. Delirant, de necrezut, într-un oraș deja atât de poluat fonic, cu o circulație de iad. Am rămas fără glas în fața iresponsabilității
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
l-am strigat pe guard. Bagă sacoșa asta în căpița cu fân! O țigară bună primesc și eu, tovarășa primar? Primești, cum să nu, dar fă să dispară mai repede sacoșa. Peste mai bine de o oră, mașina de la județ claxona la poartă. Ia declarația și dă-o „omizii”. Spune-i că am plecat pe teren. Fără a mai coborî din mașină, a luat foaia pe care a pus-o în mapă. În declarație scrisesem doar despre bomboanele luate de Mișu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
promis cei mai buni cozonaci făcuți chiar de ea cu făină, drojdie și arome aduse din Germania. Era bucătăreasă. După câteva zile de la venirea lor, am văzut mașina albă cu număr străin trecând prin fața primăriei. A micșorat viteza și a claxonat încet. Claxonatul în localități era interzis. Venise neamțul Werner, iar claxonatul era o invitație de a le face cât mai repede o vizită. M-a cuprins un neastâmpăr și o dorința de a merge la Boiereasca, pe care nu am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spate, în timp ce Dingbat ședea în față cu gâtul ăla al lui dement și mutilat, ținând strâns volanul, cu ukelele-ul și costumul de baie pe locul de lângă el; era împins de la spate de o poftă aprigă de sex, și urla, fluiera, claxona după orice pipiță, spre amuzamentul lui taică-său. Uneori veneau cu noi Clem sau Jimmy, sau Sylvester, proprietarul de cinema falimentar, care acum pica la cursurile lui de inginerie la Facultatea de Mecanică și care tot spunea că o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acela în care el ședea în Stutz - cum proceda uneori, când era depus acolo ca să poată urmări vreun meci de tenis sau vreun joc de maidan - și se trezise cu un hamal de la terenurile de cărbun agitând un levier pentru că claxonase de vreo două ori să se dea Stutzul deoparte iar Dingbat nu era acolo ca să-l mute. „Și ce urma să mă fac,“ îmi spunea Einhorn, „dacă nu întreba nimic ci se apuca să balanseze levierul și să-mi tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încerca să se răsplătească; dormea prost și arăta puhav și bolnav, și într-o dimineață când a venit să mă scoată în oraș s-a încuiat în baie și a plâns. După ziua aceea n-a mai vrut să urce; claxona din mașină în stradă. Îmi spunea: Nu pot să sufăr locul ăsta în care stai; nu e curat. Ești sigur că n-au ploșnițe? Veceul este plin de jeg. Nu pot să-nțeleg cum suporți să stai aici. La scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu Mama să-și ia rețetă de ochelari și nu departe de locul unde m-am dus să identific cărbunarul ăla care murise, un loc mohorât și tunător, din piatră golașă și maronie, în fața căruia mașinile roșii se îmbulzeau și claxonau. Fiecare pat, fereastră, cadru separat în care erai plasat, fiecare colț era plin de orori colorate, iscate din cele mai adânci haznale. Iar nu foarte departe vocile de balamuc țipau, cântau, ciripeau și sunau ca o adunătură de păsări tropicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care se prelinge parcă și pe obiecte. Clădiri scunde, cactuși și iarăși ziduri. Mereu aceeași mică piață centrală, mereu aceleași străzi înecate de praf și de soare. Sau mi se pare că sunt aceleași, deoarece le străbatem prea repede. Șoferul claxonează și niște copii se dau la o parte. Ne vom întoarce pe o altă rută și despre aceste sate nu vom ști nimic. Străinii caută în general într-o țară, cu predilecție, ceea ce e celebru, dispensîndu-se de rest. Plătim și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lucruri ar arăta altfel... Dar putem continua să nu fim modești. Nu e nici un pericol. Piramidele sunt puține și le putem ocoli. Peste câteva ceasuri și noi vom fi departe de ele. De altfel, șoferul mașinii cu care am venit claxonează. Am venit, am urcat, trebuie să ne continuăm drumul. "Al cincilea soare" are și el pretențiile lui. Mai întîrziem câteva clipe în fața unor mici magazine cu bijuterii artizanale. Se vând amulete, calendare aztece, brățări, piramide în miniatură. Un comerț echivoc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu-i numai el... Aura, abia ieșită din spital; prietena lui Vlad, o adolescentă... Vreo cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un coleg al meu, Vlădeanu, cel care a coborît la autogară. A, feblețea doamnei Aura... murmură fata. Poftim? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează atîta?! se înfurie el și, deschizînd portiera, scoate capul să privească înapoi peste cabină. Toți mecanicii stau înșiruiți, în urmă, pe marginea iazului. Disperat, Cornea îi face semn să vină și el. Vlad și Paula coboară. Cînd ajung lîngă mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
haine cu franjuri negre. Strada era Întunecată și udă de la ploaie, iar semaforul din marea intersecție de lângă stația de metrou, ale cărui lumini verzi, galbene și roșii clipeau În băltoace, nu era băgat de nimeni În seamă cu excepția mașinilor care claxonau. Așa arăta colțul În care locuiam. Iubeam acel loc, căci nicăieri nu mă mai simțisem atât de bine. Însă Tom avea Îndoieli. Unde ziceai că mergem? La un club indie care se cheamă Silver, am oftat eu. Probabil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio, care-și cabra mica sa motoretă, și claxonând, pentru a le speria pe Înfumuratele alea de Paola și Giorgia, care ling Înghețată pe gardul parcului din piața Dante. Scuterul e al Miriei, căci Valentina nu are scuter. Mama nu i-a cumpărat - zice că e prea mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână și de acum scăpase. La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina claxonă pentru a-i da Miriei un imbold, să o Întindă de acolo, dar prietena ei continua să pălăvrăgească alături de un tip Înalt de vreo doi metri, cu părul ca un ciorchine de banane. Nu era de la școală, nici de la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abia așteptase să rămână singur cu ea - nu avea nici o intenție să o ducă la general și se gândea cu frenezie la străzile pustii din spatele Forului Italic - Începu să depășească mașinile Încolonate spre centru. Șoferii care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de hale, de construcții dizgrațioase, o stradă pe care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși ceasul arată ora 12. Toată treaba asta ar putea fi ceva ca un bal al fantomelor, dacă fantomele ar avea niște organe sexuale active
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trâmbițelor unui regiment care trece pe sub ferestre. Dimineață însorită. La zece și un sfert am plecat într-o mașină roșie pe care III o conducea singur, îmbrăcat cu o manta gri-deschis, caschetă albă trasă bine pe urechi. Un șofer masiv claxona pentru a avertiza [ms. indescifrabil] celelalte echipaje. Noi treceam, femeile își fluturau batistele, strigau cu voci ascuțite și pasionate pe care vântul stârnit de mașini le risipea în urma noastră, iar bărbații strigau Trăiască! cu glasuri profunde, fluturându-și pălăriile negre
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Cataloniei. Spre casa lui Pedro, la doi kilometri de țărm, pe un drum Îngust, cu dungă continuă, unde circulația e restricționată la 50 de km la oră, nici un șofer nu depășește, toți respectă regula, nimeni nu e nervos și nu claxonează, deși circulația e densă și agasantă. Nici un polițist care să supravegheze acest proces, În nici o zi. Oare unde sunt? În satul de sus, Cabrils, situat mai spre „munte”, agățat pe promotorii și stânci abrupte, la biblioteca localității, o sală enormă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
agresive și compulsiv active) și au corelat-o cu un set de comportamente specifice în două culturi foarte diferite; au constatat că în egală măsură în India și SUA, șoferii cu o personalitate de tip A provoacă mai multe accidente, claxonează și frînează brusc mai des, depășesc alte autovehicule mai frecvent. Așadar, și această tipologie, care și-a probat validitatea atît în culturi colectiviste, cît și în cele individualiste, are un grad ridicat de "universalism". Neîndoielnic însă, cele mai des utilizate
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
privește noile generații, încearcă numai să le vorbești despre Kursk. Ar însemna să le strici plăcerea de viață. Uită-te la imbecilul ăsta, o să fie strivit... Pe stradă, suporterii cu drapele și cu sticle înaintau printre mașini, care îi evitau claxonând. — Și ca să-și promoveze examenele, au să repete ceea ce au fost învățați: a fost odată un Hitler rău, care nu-i iubea pe evrei și care a omorât șase milioane dintre ei și ar mai fi omorât încă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
începea scrisoarea. "În fiecare seară, în timpul programelor de știri de la televiziune, controlate de stat, mii de oameni iau parte la acțiuni de tipul "zgomotul este la modă". Ei deschid larg ferestrele și fac un zgomot asurzitor cu oale și cratițe, claxonează la unison, sau se adună pașnic pe străzi, suflînd din fluiere, clarinete sau trompete. În momentul în care se termină programul de știri, încetează și tărăboiul. Apoi, mii de oameni parcurg în grupuri mici străzile înghețate ale Belgradului. Cordoanele poliției
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pantaloni zdrențuiți, unii infirmi, fără membre, lovesc mingi de fotbal pe terenuri improvizate de pămînt roșu, umbrite de grupuri de arbori de eucalipt cu coajă albă, nevătămați de război. Vizitatorul va vedea antene parabolice, moschei pe vîrfuri de deal, taxiuri claxonînd, oameni jucînd table și sorbind cafea neagră la umbră și, desigur, soldați sirieni cu berete roșii și arme AK47, cu baionetele alături, urmărind și așteptînd, făcîndu-și serviciul de polițiști ai noii ordini, dacă aceasta se poate numi ordine. Acolo este
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ușă deschisă a unei alte camere, un bătrânel oriental, scund, cu un smoc de barbă, și care ședea cuminte pe un scaun. James păru puțin surprins. — Ah, acela... nimic interesant... și mă bucur să-ți spun că a plecat. Uite, claxonează taxiul. Sper să ai parte de o cină bună în tren. — Dragul meu Charles, îmi pleda Rosina, știu că ești o creatură foarte excentrică, dar nu-i cu putință să dorești o femeie care arată ca de optzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe dinăuntru, șiroiau de apă. Am încercat dar n-am reușit, să aprind noul încălzitor cu parafină, cumpărat de la Magazinul pescarilor. Mi-am făcut un ceai, și tocmai începeam să mă simt ceva mai bine, când am auzit un automobil claxonând pe digul rutier. Am ghicit că era Rosina, și câteva clipe m-am lăsat pradă unei asemenea crize de exasperare, că-mi venea să mă reped afară la ea, urlând. Întâi m-am gândit să mă ascund, dar începuse să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]