504 matches
-
ci pentru afacerile ilegale ale unchiului său. Natura nu l-a impresionat niciodată pe Jenică, dar banii l-au fascinat totdeauna. Spre seară, luă cina pe terasa unui restaurant luxos de pe plajă, un adevărat paradis tropical cu ape turcoaz de cleștar, cu nisip fin și peisaje mirifice, care te vrăjesc. Comandă cele mai scumpe mâncăruri și băuturi selecte, așa cum proceda de obicei, când, deodată simți ceva mișcându-se lângă piciorul său, atingându-i glezna, pe care și-o mișca permanent, ca
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > CICERONE TEODORESCU Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Fiu de ceferist a debutat cu Cleștar!Licențiat în filologie a fost poet traducător colaborator la publicatii de mare rang-Bilete de Papagal, Universul literar, România Literară, sub diferite pseudonime C.Tudor C.Tudoran V.Singieru Radu Lancieru dar s-a menținut în literatură pe filonul poeziei pentru
CICERONE TEODORESCU de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382993_a_384322]
-
uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadă Cînd păsări dau să vină înapoi, Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub ger, sub
VERDE CRUD de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383064_a_384393]
-
care au dorit s-o cunoască pe misterioasa sirenă, însă Buhăianu le spunea tuturor că asta-i regula jocului. Sirena va rămâne totdeauna acolo în adâncul oceanului de licori savuroase, servite în local. Cine dorea să ajungă în palatul de cleștar al misterioasei sirene, acela trebuia să soarbă oceanul de băuturi fine și extrafine din restaurant. Și tocmai pe această ambiție deșartă a clienților se baza marketingul ingeniosului Bucă. În acest moment trebuie să spunem că proprietarul localului era chiar dom
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
Stă Bursucău-n mâini cu-n fus de timp... Dumnezeiescul Scaun stă de veghe, La firul vieții-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul... Strălucitoare stele-n nopți de jar, Par licurici împrăștiind lumină... Clipe de vară-n vremuri de cleștar. Pe drum de care, mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Tăranul, adormit, cu biciu-n mână, Visează holde mari pe-al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, De la-nceput spre mâine, vii si morți... E Mureșul
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
uitat de-acum omătul moale, Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadă Cînd păsări dau să vină înapoi, Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub ger, sub
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fi uitat de-acum omătul moale,Pe care l-am tot plîns ca doi nebuni...Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni.Și am să port în rugul de luminăOfranda unor neguri de cleștar,La care iarba proaspătă se-nchinăArzînd proscris pe-un efemer altar.Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadăCînd păsări dau să vină înapoi,Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă,Pe care te vegheam sub ger, sub ... XXXI. IMINENTA
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
fără vîrstă. În stînga e marea. O mare verde compactă, brăzdată de linii Întunecate ca niște muchii ondulatorii - valurile sînt ample În larg - doar la țărm, În cele trei golfuri Înguste, mișcarea se strangulează, apa devine de un verde de cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un câine călcat de tramvai, Contesa nu mai știa nimic despre viața lui Popa. - Da. Mișu. Administratorul și chelnerul barului meu. Copilul meu de suflet. Amantul meu ocazional, își alese Popa cu grijă cuvintele. Contesa rămase înmărmurită. Acest Pygmalion de cleștar nu se așteptase la asemenea lut infect. Să renunțe acum? Să se recunoască înfrântă? Pisica, simțindu-i neliniștea, se desprinse de șoldul ei și se repezi cu ghearele în pulpa domnului Popa. - Futu-ți gura mă-tii astăzi și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că asistase la acel spectacol degradant. Și în același timp, după ce imaginea micii erupții și a grohăitului satisfăcut se pierdu în ceața amintirilor nedorite, alături de câinele strivit de tramvai, Contesa realiză cu uimire și o ușoară roșire a obrajilor de cleștar, că, la treizeci și trei de ani, vârsta lui Hristos, văzuse pentru prima dată imaginea adamică, cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se face că, exact în clipa în care la MaxiBar se pregătea mult așteptatul spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Cotescu, probabil că marea majoritate ar zice degrabă Tanța și Costel, iar Maestrul ar da din cap încetișor, în felul său inimitabil, ar apuca un pahar de Cotnar, l-ar ridica la nivelul ochilor, ar privi cum lasă dâre pe cleștarul cupei și ar spune: ― Puiule, Cotnarul este un dar de la...! - semn că între el și Dumnezeu era un pact de fidelitate pe care, respectându-l, i-a fost îngăduit să plece și să ne lase singuri să ne descurcăm cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În care doarme nins albușul Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din polul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timpul rostirii apăsate, cu frumoșii, pătrunzătorii săi ochi albaștri. Asemenea lucru nu se uită." După 50 de ani, simțind că Dedekind e încă urmărit de această lumină străină, sora celei care, în alte ore, imana pentru acest cititor al Cercetărilor, cleștarul mult poleitelor teoreme. * Trecând la geometria diferențială, respirăm mai ușor, căci obiectul devine iarăși tangibil, cum tangibil ne este în contribuția la teoria numerelor. Premiul de la Copenhaga (1822) publicat de Schumacher în 1825, în memoriile sale astronomice, tratează problema generală
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Orizont > Selecții > SUFLET CĂLĂTOR Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Ce dacă e târziu Și drumul e pustiu? Tu suflet călător Te plimbi nemuritor! Un spirit de cleștar Tu esti un dulce dar Speranța și destin Din univers divin. Frunză în vânt tu esti, Si magul din povești Un spiriduș de foc Ne-ntampini cu noroc! Pitit ghiduș printre nori Surâs din roua de flori, Liber alergi prin
SUFLET CĂLĂTOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361473_a_362802]
-
de ceață, dincolo de tărâmul zânelor, se putea zări umbra străvezie a Zeului -în persoană. Puternic și temut, Zeul își pleca urechea la zumzetul muritorilor în fiecare seară. Și în fiecare noapte, patul de lângă lună zâmbea fericit în cuprinsul harpei de cleștar: să mergem acasă, cu pleoapele grele de somnul regăsirii. 360 DE GRADE Mi se spune că umorul și-a generat singur greșeala și păcatul, că, odată ce am inițiat trecerea, nimic nu ne mai poate întoarce la origini. Mi se spune
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
Cristian Țîrlea; «Mulțumire mărului revelator de gravitație», recenzie la volumul de poeme, «Mulțumesc lui Newton», de Marian Barbu; «De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă», recenzie la volumul de poeme, «Înfricoșata iubire sau statuile iubirii», de Marian Barbu; «Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleștar», recenzie la volumul de poeme, «Cuvântul - neîmblânzitul cleștar», de Marian Barbu; «La cules de fructe din livadă onirica» - recenzie la volumul de poeme, «Aproximări soresciene», de Marian Barbu; «Lecții de balet la templul cu „tigrișori-semnificanți“», recenzie la volumul de versuri
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
la volumul de poeme, «Mulțumesc lui Newton», de Marian Barbu; «De iubire cu înfrunzire în focul-oglindă», recenzie la volumul de poeme, «Înfricoșata iubire sau statuile iubirii», de Marian Barbu; «Cuvinte-căprioare îmblânzite în cleștar», recenzie la volumul de poeme, «Cuvântul - neîmblânzitul cleștar», de Marian Barbu; «La cules de fructe din livadă onirica» - recenzie la volumul de poeme, «Aproximări soresciene», de Marian Barbu; «Lecții de balet la templul cu „tigrișori-semnificanți“», recenzie la volumul de versuri «Bietul Templu», de Marcel Turcu; «Lirism și „fiice
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
ca să nu se observe încărunțirea bruscă a părului, nici cea cu fața ușor ridată, ci femeia din prima căsătorie, cea cu un unic miros de balsam, cea cu un unic gust de amandine pe buzele senzuale, cea cu ochii de cleștar în care el putea vedea zeci de lumi înfiripându-se ca și galaxiile din Haosul dintâi, și mai ales cea cu pas fin. Îi apăreau cerceii aceia cu pietre albăstrui, primiți de la bunica ei când avea un an, împreună cu inelul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
fi vrut să se sfârșească niciodată-acea lună-a lui Marte. Acesta-i poemul scris pe ploaie din ochii cerului, din văzduhul inimii, din norii iubirii, de către poetul înger Nichita Stănescu și vărsat într-un eleșteu spiritual cu maluri de cleștar unde zburdă herghelii de orchestre din care una cântă sărutul, dragostea, lacrima...! „Ploaie în luna lui Marte” este simfonie și psalm ale iubirii în verb, ale iubirii în act etern, uman și cosmic, zămislite de zidari de castele sufletești, magi
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge peste Cișmigiu; Înserare - Umbre rare. La ruinele Cetății pași de vrajă sună stins. Pe ponton Zăpada-și licărește jarul neatins. Ninge peste Cișmigiu; Noapte - Albe șoapte. Felinarele se-mbracă în paiete de cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar. Ninge peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe copacii desfrunziți crugul iernii troienește. Peste poduri și statui, Soarele păienjeniș de lumină aurește. Ninge peste Cișmigiu; Amiază - Zbor de rază. Fulgi
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Articolele Autorului Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea ei, scrijelindu-i oglinda de cleștar. Având motorul la reviziile de garanție, trăgeam vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]