371 matches
-
umezit ochii. Întrucât corcodușul din spatele casei părintești era cel mai mare și mai bătrân din tot cartierul, am crescut cu convingerea că fructele sale, care, de fapt, nu-mi plăceau, deoarece erau pricăjite, aveau viermi și un soi de excrescențe cleioase, ofereau un maximum de răsfăț gustativ. Și că ananasul, portocalele și bananele din manualul de botanică aveau să rămână pe veci doar niște ilustrații frumoase. Peste ani, după ce corcodușul ghimpos, urduros și cotropit de gângănii a fost demolat împreună cu casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care puteai înainta doar în șir indian: unul în spatele celuilalt. Fuseseră săpate sub liziera unei plantații de salcâmi. Era greu atât să cobori în ele, dar mai ales să ieși afară. Jos era o mizerie de nedescris: pământul mocirlos și cleios chiftea sub picioarele noastre, fiind acoperit de o mulțime de ambalaje: cutii de conserve de toate mărimile, hârtii de împachetat, sticle de toate dimensiunile și formele, batiste mototolite, mănuși desperecheate, pantofiori de copii și chiar păpuși. Totul era călcat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mine. Așa. Ținându-mă strâns de mâini, mi-a dat drumul, ușor, pe marginea șanțului, până jos. Mama și bapțea au procedat al fel cu frații mei și acum eram toți la baza tranșeei, rezemați cu spatele de malul umed, cleios și rece. Așteptam înfrigurați. Deodată cerul s-a umplut de gemetele înfricoșătoare ale bombardierelor și, după câteva momente de așteptare, exploziile au cutremurat universul. Iată, simțeam pe epiderma noastră "iubirea și blândețea" Lui. ...și învățați-vă de la Mine, că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi pe izlaz din cauza lutului cleios și a pantei abrupte. Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește Iar deșteptată de pe prund Cireada satului pornește..." (Duiliu Zamfirescu) A fost o săptămână de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale găști- lor de derbedei, care Încercau să facă diverse „farse jidanilor”. Printre acestea - În afară de bătaie, aruncare cu pietre, strigăte injurioase -, la mare preț erau trasul evreilor de barbă sau de perciuni și aruncarea de bucăți de smoală moale și cleioasă În bărbile lor (cum Își amintește despre propria-i copilărie, petrecută la Piatra-Neamț, Eugen Herovanu În volumul Orașul amintirilor, București, 1936 ; <endnote id="cf. 100, pp. 224-225"/>). Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, golanii din Galați, mai ales mateloții greci, obișnuiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
House, În cafenele și magazine de dulciuri. Cei care conduceau furgoanele bogat ornate În alb și stacojiu ce transportau vafele și care-i anunțau pe copii prin sunete de goarn) purtau astfel de must)ți bogate. (Vafele, din aluat nedospit, cleioase și preș)rate cu zah)r pudr), un penny bucată.) Ne uit)m prin ilustrate, c)utând ceva deosebit. Elias Canetti, excelent romancier și psiholog cam excentric, afirm) undeva c) pasiunea pentru antichit)ți demonstreaz) c) suntem canibali, dac) nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de toate. Aveam preferințe [...]. La mere era cel mai o.k., fiindcă nu ne murdăream foarte mult. Erau mari, vizibile, puteam strânge [mai ușor]. La struguri, deși era plăcut, [că] mergeam spre diferite podgorii, era foarte greu de strâns, erau cleioși, ne murdăream [...]. Cel mai jalnic era la roșii, pentru că stăteam aplecați tot timpul să căutăm între tufe și de asemenea ne băteam cu roșii și ajungeam foarte murdari acasă. Și chiar îi invidiam pe cei de la liceul agricol, care erau
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
primul rând, Tatiana Niculescu Bran stăpânește arta naratologiei, printr-o deschidere (în incipitul romanului) a unui imperfect involuntar („ostenea”), înăOțător, c un crescendo generos („Sculatul de câteva ori pe noapte, nipți la rând, îl ostenea din caleafară. Canicula se întindea cleioasă peste clădirile și șoselele capitalei...”). Medievalul cantant, de tip bizantin, ni se dezvăluie întro învăluire pitorească, printr-un timp „al evocărilor concrete” (Tudor Vianu), din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bine, deoarece era apărat de un dig. N-am mers pe drumul ce da spre Panciova, pe care-l cunoșteam din ziua precedentă, ci am tăiat direct prin holde și arături. A fost un mers greu și obositor, prin pământul cleios și încă plin de apă prin multe locuri... La teama de jandarmii, care puteau să apară în spatele nostru, se adăuga și teama de oamenii de pe câmp. Ajungând la dig și urcându-ne pe el ne așteptă o cruntă decepție. Toată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
În secțiune, tulpina prezintă vasele conducătoare de culoare galben-brună. Frunzele pot prezenta uneori pete “opărite”, verzi, umede, pete cu țesuturi ce devin galben-pergamentoase. Pe toate organele, în dreptul petelor, apar mici răni din care, pe vreme umedă, apare exudatul bacterian (picături cleioase). Infecția fiind generală, florile avortează sau fructele ce apar, rămân mici, se coc prematur, au puncte cu inele argintii și semințe brune. Toate vasele conducătoare din pulpa fructelor, sunt la început galbene, apoi brune. Dacă pe fructele deja formate au
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
să putrezească datorită instalării și a altor ciuperci, ce pătrund în interiorul pulpei. Pe lăstarii tineri atacul acestor bacterii produce pete alungite, care pot atinge lungimi de 7-8 mm. Scoarța ramurilor se brunifică, este distrusă, iar printre crăpături apare un lichid cleios, caracteristic. Rănile de pe ramuri, se măresc în fiecare an și pot evolua în cancere deschise (fig. 157). Transmitere-răspândire. Bacteriile pătrund în interiorul țesuturilor frunzei, prin stomate(deschideri naturale), iar în scoarța ramurilor prin lenticele. O mare parte din infecții se produc
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
iar asemenea detalii trasează limitele vieții concentraționare. Soljenițîn nu obosește să caute cuvinte capabile să comunice oroarea specifică lagărului, "această lume sinistră, unde fiecare roade pe cine poate, unde viața și conștiința omului se cumpără pe o rație de pâine cleioasă"137. Abuzul de a ține oamenii închiși este cu atât mai înfiorător cu cât înseamnă a închide valori fundamentale pentru omenire, de vreme ce "oamenii stau în lagăr pur și simplu și pentru credința în Dumnezeu, și pentru setea de adevăr, și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
îi înlocuiește numele. Soljenițîn semnalează, ca fiind specific lagărului, "procesul aparte de obturare a orizontului intelectual și spiritual al ființei umane, de reducere a omului la condiția de animal"147 și subliniază că foarte greu de suportat este "permanenta și cleioasa indistincție (pentru un intelectual chinuitoare), sentimentul că nu ai personalitate, că ești doar un membru al brigăzii"148. Întâlnim și la Vladimir Bukovski, o observație asemănătoare privind dimensiunile răului concentraționar, care lovește în ceea ce are omul specific: Cea mai neplăcută
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
specialist în materie. Nu. "Baia" noastră se reducea la o căldare de tablă deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
colo, se vedea pe câte o colină fum care Înnegrea cerul. Acolo fusese vreo așezare omenească. Apoi, Într-un Înserat, ajunsese În satul lui. Aproape tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină, cu hainele sfâșiate și smulse de pe trup, cu fața Înțepenită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cai și dispăru cu ei În umbra pădurii, mulțumit de felul cum Își făcuse treaba. * * * O durere ascuțită În coapsă Îl trezi din leșin pe Simeon. Încercă să-și miște piciorul, dar durerea se Înteți. Zăcea Într-o baltă cleioasă și, pentru o clipă, revăzu imaginile sângeroase de odinioară, de acasă. „M-au prins și pe mine tătarii“, fu primul lui gând. „Sau poate nici n-am fost plecat de acasă? Am visat totul? Bizanț, Danubiu, orașele Îndepărtate cu cate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din vremea când Dobrogea se mai afla în Imperiul Otoman. Pe taică-meu, îl amuza să ne inițieze în „misterele“ Răsăritului, cu ajutorul cofetăriei într-adevăr saturant delicioase, în ciuda uriașelor muște bâzâitoare și înțepătoare, prea puțin afectate de panglicile late și cleioase, deja pline de victime, ce atârnau din tavanul nu prea înalt. Locuiam la o familie tătară foarte gurmandă, de negustori, unde ne înfruptam și noi din toate bunătățile gastronomice greco turco-balcanice, încăperea principală, cea mai cuprinzătoare, fiind bucătăria decorată pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani, îmbuibați. Student fiind, nu l-am înfruntat pe Zolineak, secretarul UTC pe Universitate? Asistent la Institut, nu i-am replicat lui Ichim, primarul de atunci? Nu l-am ironizat în scris pe Calimandric (dîndu-i porecla de Aușel)? Am avut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută și dispare în întunericul nopții, luptând cu ploaia, cu frunza și cu pământul cleios. Nu mai aflăm niciodată dacă a ajuns cu bine la cuib, iar o ultimă și genială trăsătură de condei a povestirii ne spune că important pentru furnica noastră e faptul că a umblat, a încercat, a căutat, ceea ce până la urmă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mai avem un deceniu și coșmarul se termină. Pur și simplu am trăit, unii mai demn, alții mai laș, unii onest, alții ticălos, după cum ne cerea o morală fără stimulente publice. Poate de aceea am ieșit din această experiență realmente cleioși, atât de cleioși încât abia acum se întrevede partea ascunsă a aisbergului. Astăzi consecințele acestui mod de existență se bucură de cele mai „glorioase” zile. Există în etica politică un principiu extrem de important: responsabilitatea moral-politică este direct proporțională cu gradul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
deceniu și coșmarul se termină. Pur și simplu am trăit, unii mai demn, alții mai laș, unii onest, alții ticălos, după cum ne cerea o morală fără stimulente publice. Poate de aceea am ieșit din această experiență realmente cleioși, atât de cleioși încât abia acum se întrevede partea ascunsă a aisbergului. Astăzi consecințele acestui mod de existență se bucură de cele mai „glorioase” zile. Există în etica politică un principiu extrem de important: responsabilitatea moral-politică este direct proporțională cu gradul de putere și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
care sfidează legile arhitecturii fiind înclinate unul spre altul. Am mers mult, o zi întreagă, până la una din gările Madridului, ultramodernă, unde, ca și noi, veniseră o mulțime de madrileni cu copiii pentru... promenadă. Da! Pentru că gara (Atocha) nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
N E L L I S 1 9 4 1-1 9 9 2“ Din cauza vântului mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]