1,111 matches
-
îi spuse că-i dă mână liberă să se joace cu părul ei cum crede ea că ar putea să rupă inima târgului. Coafezei atâta i-a trebuit. Voia să-și arate măiestria și în același timp să-și mențină clienta. Doina se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Și soția doctorului ce zice? Ce să zică!? Poate știe, poate nu știe... Cunoști proverbul: ,,Știe tot satul...", în cazul acesta e vorba de nevastă... Doina începu să se agite sub cască. Coafeza intuind o schimbare în starea firească a clientei sale, încercă să o liniștească, neștiind adâncimile adevăratului motiv: Câteva minute, doamnă, și gata! Nu mai pot să stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gata! Nu mai pot să stau, te rog să-mi scoți casca. Dar nu va ține! Mai trebuie să stați puțin, doar zece minute! Nu, nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
umblau slobode și, pripășite la marginea satelor, rostuiau măiestrite cazane de țuică sau tot felul de obiecte casnice. Țigăncile ghiceau fetelor dornice de măritat, citindu-le în cărți, în bobi sau în ghioc trecutul, prezentul și viitorul. Ghicitoarele își asigurau clientele că pot dezlega pricini, lega ibovnicii, descânta de urât, năjit sau puteau profera blesteme împotriva duhurilor necurate. Din aceste servicii, veneau în șatră rachiul și vinul, carnea și pâinea, mălaiul, ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la scurt timp de cea a familiei Carabăț. După un moment de așteptare, judecătorul îl privi întrebător pe avocatul Diaconescu. Acesta se ridică și ceru președintelui să-i acorde dreptul de a lua cuvântul. Cerința sa primi încuviințarea. - Domnule președinte, clienta mea, Rafira Carabăț, fiind internată în spital, se află în imposibilitatea de a fi prezentă, fapt pentru care solicităm instanței amânarea și, în consecință, fixarea unui nou termen pentru continuarea procesului. Pentru a încredința completul de judecată că argumentarea sa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
A spus nevestei și copiilor - o fetiță și un băiețel - că diseară o să le aducă ceva extrem de valoros. Un ceva cum nu au mai avut ei niciodată priljul să vadă și să aibă. A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă încăperea, a trântit cu mânerul armei în sticla vitrinei de deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și un băiețel - că diseară o să le aducă ceva extrem de valoros. Un ceva cum nu au mai avut ei niciodată priljul să vadă și să aibă. A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă încăperea, a trântit cu mânerul armei în sticla vitrinei de deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat odoarele în sacoșă, a ieșit, firesc, normal
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înțeleg. Și? Te scoți din problemă cu Terorista asta?" "Normal că mă scot." " Și n-o să vrea drepturi de autor, ceva?" "Ete, chilu' lu' Oancea, drepturi de autor! Că oi fi și proastă s-o anunț de manevră. Folosim materialu' clientei și, poc-poc!, poftim topu', frate!" Bebe o privește amuțit de admirație, în timp ce ea continuă rapid: Băgăm și un fel de mici rezumate la anumite cărți, că le face tot aia sau alții ca ea, pe veveve literatura scârț punct ro
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia tocmai Îi usca părul, să intre și să ocupe fotoliul din fața oglinzii, În locul aceleia. Totul a durat cam zece minute. Cum doriți să vi-l fac? Întrebă fata oarecum surprinsă. Înainte de a răspunde, Christina privi cu atenție ecusonul pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că acolo vor găsi ce căutau, deși În mod normal ar fi trebuit să caute În altă parte. Înainte de a se hotărî asupra cadoului, intrară ca din Întîmplare la raionul de confecții. Khosmyn era la post, urmărind vigilent cele cîteva cliente care se tot fîțÎiau printre rîndurile de haine. Naggie se opri să cerceteze un costum cu taior și fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea, privind la prețul de pe eticheta care se legăna pe brațul ei. Știu și eu, Robbie... Fără Îndoială că putem aranja ceva pentru dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a Început să-mi pătrundă În vene picătură cu picătură, mi-a povestit câte-n lună și În stele despre clientele lui, care erau topmodele. Nu semăna deloc a doctor. Când i-am spus că arăta foarte tânăr, zâmbise și spusese: „Urmez și eu sfaturile pe care le dau altora“. —Bo! Îl iubesc pe Bo, zise Marci. Nu ți-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
facă felul. Sau vreun criminal de carieră care trebuie scos la pensie. Mona își deschide în poală Cartea oglinzii, jurnalul ei de vrăjitoare legat în brocart verde, si începe să măzgălească cu creioane colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov, Helen zice: — Înseamnă că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu se află acolo, umerii lui solizi s-au Încovoiat, a Înfrîngere. — Ei bine, eram sigur c-o avem, dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească În ei dezamăgirea. Era negru la față de supărare, și mi-am dat seama că reușise s-o Întristeze și pe clientă, care fără Îndoială regreta că avusese ideea de a cere acea carte. Vai, cît aș fi vrut atunci să sar din ascunzătoarea mea, să strig „E la mine, domnule Shine” - aș fi avut grijă să-i spun „domnule Shine” În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Explică clar cum stau lucrurile. -Nu, vedeți, pe mine nu mă mai interesează deloc acel Italo Calvino. Am început romanul polonez și vreau să-l continui, îl aveți pe acest Bazakbal? — Cum doriți. Chiar acum câteva clipe a venit o clientă cu aceeași problemă ca dumneavoastră și a vrut și ea să facă schimbul cu romanul polonez. Acolo, pe tejghea, e un întreg teanc de Bazakbal, vedeți, chiar acolo sub nasul dumneavoastră? Serviți-vă! — Dar e un exemplar bun? — Ascultați, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sperăm că vom ajunge cu bine la capătul romanului. — Oh, da - răspunse ea. Ai auzit? A spus: „Oh, da“ Acum e rândul tău să încerci s-o agăți. — Sper să vă mai întâlnesc aici, dat fiind că și dumneavoastră sunteți clienta librăriei acesteia, astfel vom schimba impresiile noastre de lectură. Iar ea răspunse: - Cu plăcere. Tu știi unde vrei să ajungi, țeși în jurul ei o pânză foarte subțire. - Cel mai nostim ar fi dacă, așa cum ne închipuiam că citim un Italo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar putea avea nevoie dincolo, la casa ei? Probabil că nu. Tot ce trebuia să ia cu sine domnul J.L.B. Matekoni erau o valiză cu haine și calupul de săpun carbolic. Atât și nimic mai mult. CAPITOLUL DOI Sosește o clientă Va trebui să abordeze chestiunea cu mult tact. Mma Ramotswe știa că domnul J.L.B. Matekoni va fi fericit să locuiască pe Zebra Drive - era sigură de asta -, dar bărbații au mândria lor și va trebui să fie atentă la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o pe o croitoreasă amabilă să-i arate În continuare costumul pe care tocmai l-a călcat pentru o clientă. Și era comic, pierdut printre jupoane, dantele și combinezoane, băgîndu-și nasul Între picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe urmă din nou în fața oglinzii, o tapează și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și numai pentru o secundă, chiar dacă, după secunda aceea urma să vină, fără îndoială, scadența. Sidonia îl aștepta în parcare. Pretextase că avusese treabă prin împrejurimi, venise pentru niște borcănele de smântână pe care i le păstra o vânzătoare, fostă clientă a ei. Pentru că tot se întâlnise cu Ovidiu, îl rugă s-o conducă până la tribunal cu mașina. Așezată pe banchetă îi atrase atenția asupra cerului înalt, foarte curat și atunci Ovidiu avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privirea prin sală... către avocatul acuzării: Judecătorul: Domnule avocat al acuzării, am dori să începem prin a prezenta acestei curți părțile în discordie... Adică mai pe scurt, unde este doamna acuzatoare? De ce nu este tocmai ea în sală? Avocatul acuzării: Clienta mea m-a anunțat că o să întârzie puțin și m-a delegat pe mine să răspund în locul ei. De altfel, am fost instruit temeinic în acest sens. Judecătorul: Aha... Și cum vă gândiți să procedați când veți dori chiar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar putea surveni, nu mai e necesar să le pun. Doar dacă ar fi absolută nevoie să împărtășesc răspunsul onoratei curți. Înțelegeți, asta poate economisi din timpul de proces.... (pauză) De altfel, dacă sunteți amabil, cât timp avem la dispoziție, clienta mea va dori să știe exact durata procesului, mai ales pe porțiunea pe care absentează. Judecătorul: Aproximativ două ore, douăzeci și opt de minute și optzeci și două de secunde. Avocatul acuzării: Hm, nu cred că un caz atât de complicat poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
absentează. Judecătorul: Aproximativ două ore, douăzeci și opt de minute și optzeci și două de secunde. Avocatul acuzării: Hm, nu cred că un caz atât de complicat poate fi susținut într-un timp atât de scurt. Dacă rezoluția nu va fi satisfăcătoare, clienta mea va cere recurs, socotind că nu a fost tratată cu destulă seriozitate. Judecătorul: Putem prelungi timpul de proces cu cel mult cinci minute. Astăzi este o zi foarte ocupată, domnilor: douăzeci de divorțuri, patru cazuri de bigamie și unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]