1,121 matches
-
problema copilului? Cum ar trebui să evaluez problema? Cum ar trebui să intervin ca să remediez problema? NATURA PROBLEMEI COPILULUI: DIAGNOSTICUL Kronenberger și Meyer (2001) afirmă că fiecare dintre aceste întrebări se referă la la un anumit aspect al psihopatologiei copilului. Clinicienii răspund la prima atunci când vor să caracterizeze problema pacientului folosind o categorie de diagnostic, să pună un diagnostic provizoriu sau să conceptualizeze cazul pe baza informațiilor despre simptome și caracteristici. După cum va reieși treptat din cele ce urmează, metoda de
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
în general ca fiind niște experți, cercetările au demonstrat că raționamentele lor pot să reflecte, de fapt, anumite idei preconcepute personale legate de genul, statutul socioeconomic, rasa și vârsta individului (Rosenthal & Berven, 1999). Mai mult, se poate întâmpla ca diverșii clinicieni să nu fie de acord între ei cu privire la diagnosticul unui pacient. Cum psihologia nu este o știință exactă și este influențată de opiniile și interpretările personale, au existat și îngrijorări că etichetările pe care le face ar putea avea efecte
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cea de-a doua serie de teste. Cercetătorii au tras concluzia că acest „efect Pygmalion” - numit astfel după profesorul din piesa Pygmalion a lui George Bernard Shaw - se datorează așteptărilor mai mari ale profesorilor. Diagnosticul ca și clasificare Deși majoritatea clinicienilor ar fi de acord cu afirmația că un obiectiv major al evaluării copilului este acela de a vedea în ce privințe comportamentul acestuia corespunde unei conduite adaptative respectiv dezadaptative, clasificarea comportamentelor depinde de sistemul folosit. În prezent, există două sisteme
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
se exclud reciproc). DSM a fost publicat prima dată în 1952. Cea mai recentă ediție revizuită, DSM-IV-TR (2000), și-a propus să actualizeze informațiile pe baza investigațiilor empirice și să constituie o punte între DSM-IV (1994) și viitorul DSM-V. Clinicienii folosesc acest manual pentru a vedea dacă simptomele pacienților îndeplinesc criteriile de diagnostice stabilite pentru o anumită tulburare. Prima versiune a DSM (DSM-I) nu descria decât două tulburări infantile: reacția de adaptare și schizofrenia infantilă (APA, 1952). DSM-IV-TR abordează
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
cum ar fi companiile de asigurări) Probleme la integrarea datelor obținute de diverși evaluatori Probleme de fiabilitate și validitate Aplicarea sistemului de clasificare DSM în cazul tulburărilor infantile Interviurile structurate și semistructurate au fost concepute pentru a-i ajuta pe clinicienii care lucrează cu copii să identifice criteriile cuprinse în DSM. Câteva dintre instrumentele elaborate în acest scop sunt prezentate succint în secțiunea „Pe scurt 3.2” și mai jos: Program de interviuri pentru tulburările anxioase: versiunile pentru părinți și copii
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
versiuni revizuite ale DSM au recunoscut necesitatea de a include și eterogenitatea sau diferențele individuale în prezentarea simptomelor. Pentru aceasta, se menționează mai multe simptome pentru fiecare maladie, diagnosticul necesitând manifestarea a doar câteva dintre ele. Cu toate acestea, mulți clinicieni consideră că acest sistem continuă să fie imperfect din cauza modului radical (totul sau nimic) de abordare a diagnosticului și a faptului că neglijează măsura în care copilul îndeplinește criteriile de diagnostic. Limitele sistemului DSM în cazul populațiilor de copii DSM-IV-TR
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Tulburarea de conduită Altele Probleme sociale NA NA Probleme de gândire Tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul Asperger, schizofrenie, autism Probleme de atenție Problema deficitului de atenție și hiperactivității ADHD Notă: NA = Nu se aplică CHESTIUNI DE EVALUARE: CUM AR TREBUI SĂ ABORDEZE CLINICIANUL PROBLEMA Evaluarea este un proces de analiză amănunțită menit să determine natura problemei copilului. Ea necesită cunoașterea metodei de intervievare și a tehnicilor de observare potrivite, precum și a instrumentelor generale de evaluare (de exemplu, cele de măsurare a funcționării cognitive
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de intervievare și a tehnicilor de observare potrivite, precum și a instrumentelor generale de evaluare (de exemplu, cele de măsurare a funcționării cognitive, comportamentale și emoționale) și a instrumentelor specifice (de măsurare a anxietății, depresiei, etc.). Informațiile astfel obținute vor permite clinicianului să își confirme anumite ipoteze și îi vor oferi argumente suficiente pentru a exclude alte diagnostice potențiale (diagnostic diferențial). Evaluarea clinică individuală Premisele teoretice discutate în Capitolul 2 asigură cadrul necesar înțelegerii psihopatologiei copilului la un nivel general sau nomotetic
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
își confirme anumite ipoteze și îi vor oferi argumente suficiente pentru a exclude alte diagnostice potențiale (diagnostic diferențial). Evaluarea clinică individuală Premisele teoretice discutate în Capitolul 2 asigură cadrul necesar înțelegerii psihopatologiei copilului la un nivel general sau nomotetic, însă clinicienii trebuie să aplice aceasta la evaluarea diverselor aspecte psihopatologice specifice ale unui anumit copil (nivel ideografic). Ei nu doar evaluează indidvidul, ci trebuie și să obțină informații despre influențele exterioare importante, cum ar fi cele venind din partea familiei, a copiilor
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
indidvidul, ci trebuie și să obțină informații despre influențele exterioare importante, cum ar fi cele venind din partea familiei, a copiilor de aceeași vârstă și a comunității școlare. Mai mult, atunci când apreciază relativa normalitate a comportamentelor, gândurilor și sentimentelor unui copil, clinicienii țin cont și de aspecte ce țin de dezvoltarea acestuia (de pildă, impactul vârstei și al sexului). De reținut În psihopatologia infantilă, unul dintre obiectivele majore ale procesului de evaluare este conceptualizarea cazului sau formularea ipotezei cu privire la principalele influențe care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
egali) printr-o multitudine de proceduri (interviuri, chestionare, scale de evaluare, teste standardizate, chestionare de autoevaluare) în contexte variate (de exemplu, acasă și la școală). Metode de evaluare clinică Procesul de evaluare clinică se poate desfășura în mai multe moduri, clinicienii adoptând anumite abordări și instrumente în funcție de natura problemei, de preferințele lor teoretice și de formația lor. De ce un model de evaluare multimodală? Modelul de evaluare multimodală este folosit - în special în cazul problemelor infantile - din mai multe motive, printre care
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
copilului) și necesitatea de a verifica impactul influenței contextului. Acest model permite determinarea naturii problemei pe baza principiului de control și echilibru. Existența a mai mulți informatori asigură perspective multiple asupra apariției sau neapariției problemei în diverse contexte. În sfârșit, clinicianul are sarcina de a defini tulburarea folosind informații furnizate de surse, medii și instrumente diferite. Interviul clinic Interviul clinic este o interacțiune precis orientată între clinician și client (sau părinte ori cadru didactic) și o ocazie de a obține informații
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
informatori asigură perspective multiple asupra apariției sau neapariției problemei în diverse contexte. În sfârșit, clinicianul are sarcina de a defini tulburarea folosind informații furnizate de surse, medii și instrumente diferite. Interviul clinic Interviul clinic este o interacțiune precis orientată între clinician și client (sau părinte ori cadru didactic) și o ocazie de a obține informații utile procesului de decizie clinică. Interviurile diferă foarte mult în funcție de gradul lor de structurare: nestructurate, semistructurate sau structurate (Edelbrock & Costello, 1988). Interviurile clinice furnizează informații generale
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
acest sistem consideră tulburările unități discrete ce sunt fie prezente, fie absente, informațiile cu privire la gradul de gravitate a simptomelor, măsurat pe o scală ce merge de la comportamentul adaptativ la cel dezadaptativ, se pot pierde. Observarea comportamentului O dată atinse obiectivele evaluării, clinicianul poate avea mai multe ipoteze cu privire la natura și gravitatea problemelor copilului. O posibilă metodă de obținere a unei imagini panoramice asupra reacțiilor lui este observarea comportamentului. Deși prima etapă ar putea fi o observare a conduitei în ansamblu (de exemplu
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
La fel de important din acest punct de vedere este și felul în care se desfășoară evaluarea. Atenție Este important de remarcat că scopurile unei evaluări funcționale vor fi diferite de cele ale unei evaluări pe bază de norme. În ultimul caz, clinicianul va fi preocupat de măsura în care un comportament este deviant față de normă (formulare nomotetică), însă cel care face o evaluare funcțională va fi mai interesat de motivul pentru care are loc respectivul comportament și de cauzele sale situaționale (formulare
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fost verificate foarte amănunțit, în vreme ce tratamentele cu fundamente teoretice diferite, cum ar fi sistemele psihodinamice sau familiale, au avut mai puține ocazii de a fi testate. În sfârșit, autorii identifică trei subiecte care, ca și în trecut, stârnesc controverse între clinicieni și cercetători: Unele tratamente sunt mai eficiente decât altele. Sunt necesare manuale de terapie care să asigure corectitudinea tratamentelor. Este important ca rezultatele obținute în laborator să poată fi aplicate în practica clinică. Stadiul de dezvoltare a copilului în procesul
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
prezintă multe din simptomele de ADHD de tip hiperactiv-impulsiv: nu poate sta mult așezat, e agitat și mereu în mișcare, vorbește fără încetare, strigă când dă răspunsuri și nu are răbdare să își aștepte rândul. Dacă, în timpul discuției cu părinții, clinicianul constată că băiatul a fost dintotdeauna așa, că se comportă la fel și la școală și acasă și că acest comportament îi cauzează probleme în situații diverse (acasă, la școală, la biserică), atunci este foarte probabil ca Jeremy să sufere
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dinamica familiei (inclusiv factorii de stres în familie, trăsăturile clinice, relațiile cu frații și familia extinsă). Este, de asemenea, important ca terapeutul să cunoască așteptările și impresiile părinților cu privire la problema copilului. Atenție Atunci când fac evaluarea unui pacient suspect de ADHD, clinicienii trebuie să pună mai multe întrebări cheie, printre care: pot fi explicate simptomele mai bine de o altă tulburare? Există comorbidități? De reținut Evaluarea presupune folosirea unei multitudini de metode pentru a se obține informații din mai multe surse și
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
autoevaluări (de la 8 ani până la vârsta adultă) și analizează funcția executivă pe șase planuri: organizare, atenție, efortul susținut, modularea emoțiilor, memoria activă și monitorizarea sau evaluarea. În același timp, există și un formular de diagnostic cuprinzător care îi ajută pe clinicieni să reunească informațiile despre istoricul clinic și să identifice comorbiditățile. Scala de evaluare comportamentală a funcției executive (Behavior Rating Inventory of Executive Function, BRIEF; Gioia, Isquith, Guy & Kenworthy, 2000) are, la rândul său, versiuni separate pentru părinți și cadre didactice
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
reușească, adesea este nevoie să se folosească programe de management situațional bazate pe informațiile obținute printr-o evaluare funcțională a comportamentului. Pentru elaborarea programelor destinate părinților ai căror copii au comportamente opoziționale și probleme sociale și relații conflictuale cu ei, clinicienii pot folosi manuale de tratament. Chiar dacă aceste metode instruire a părinților s-au dovedit mai eficiente acasă, poate fi util să se ceară și părerea cadrelor didactice. Astfel, comportamentul de acasă poate fi generalizat și la mediul școlar. Una dintre
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
este vorba, de pildă, de slujbe cu normă parțială). De reținut Diagnosticul de tulburare opozițională trebuie pus înainte de 18 ani, iar simptomele trebuie să nu se explice prin nici o altă tulburare de comportament sau de personalitate antisocială. Cu alte cuvinte, clinicianului i se cere să facă diagnosticul diferențial între tulburarea opozițională și tulburarea de conduită. Aceasta din urmă fiind o afecțiune mai gravă, are prioritate în diagnosticul diferențial dacă simptomele îndeplinesc criteriile cerute. David, copilul din „Cazul practic” de mai sus
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
lipsă a iubirii părintești, a lipsei empatiei și a incapacității de a avea încredere în cineva (Gabbard, 1990). Teoriile comportamentale Din perspectivă comportamentală, neascultarea și agresivitatea par să apară ca reacție la un set prestabilit de principii de învățare. Un clinician cu o abordare behavioristă va încerca să izoleze factorii ambientali responsabili de întărirea și menținerea comportamentului. În contextul familial, teoria coerciției (Patterson și colab., 1991) explică întreținerea acestor conduite prin faptul că părinții cedează în mod repetat atunci când li se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de exemplu, un zâmbet discret e considerat disprețuitor) sau de respingere. În aceste cazuri, copii pot reacționa într-un mod ostil și defensiv pentru că le atribuie celorlalți intenții dușmănoase sau de neacceptare. Modelele familiale, atașamentul și educația oferită de părinți Clinicianul care privește problema din perspectiva sistemelor familiale s-ar putea să se concentreze asupra relației părinte-copil și să interpreteze agresivitatea acestuia din urmă ca pe o încercare de a schimba raportul de forțe din cauză că părinții sunt inconsecvenți sau prea exigenți
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Disciplines, 39, pp. 47-63. Kovacs, M., & Pollock, M., (1995), „Bipolar Disorder and comorbid conduct disorder in childhood and adolescence”, Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 34, pp. 715-723. Kronenberger, W.G., & Meyer, R.G., (2001), The child clinician's handbook, 2nd edition, Needham Heights, Massachusetts, Allyn & Bacon. Kunce, L., & Mesibov, G.B., (1998), „Educational approaches to high-functioning autism and Asperger syndrome”, in E. Schopler & G.B. Mesibov (eds.), Asperger Syndrome or high-functioning Autism? Current issues in autism (pp. 227-261), New York
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
psihiatrice în practica medicinii generale; -prezentarea psihologiei medicale va permite folosirea acesteia în practica medicală curentă; -vor fi prezentate fundamentele științifice, ținând de domeniul neuroștiințelor, științelor sociale și psihologiei generale. Nu putem omite faptul, desprins din practica medicală, că marii clinicieni au fost și mari psihologi, chiar dacă nu au avut la bază o pregătire de specialitate. Dar acest fapt nu trebuie să conducă la ideea că un viitor medic se poate lipsi de cunoștințele psihologice, și aceasta din următoarele motive: nu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]