301 matches
-
-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
frumusețe Într-un veac cu multe fețe Prin narcisele damnate Bate vânt pentru dreptate Vin armatele rebele Să impună legi tembele! LACUL MORII Se agită Lacul Morii La sfârșit de primăvară, A tot așteptat cocorii Să-i admire apa clară. Clipocesc unde la maluri, Arde-un pescăruș în soare, Din senin s-au născut valuri, E vreme de sărbătoare. Se plimbau pe o alee Doua muze bălăioare Una ca o azalee Alta - o stea călătoare. Eu mă mir cum de Divinul
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Razele sărută roua Aruncată peste flori De puzderia de stele, Rușinate ,iar, de zori Și dorințe nerostite, Adunate într-un franj, Sub perdeaua de-ntuneric A Reginei de Oranj. Tot misterul se-adâncește Când contrastele se-ngână Pe cleștarul cerului. Clipocind ca-ntr-o fântână Dătătoare de lumină, Pleoapa zilei se ridică, Soarele-și intră în drepturi Și Luna la tron abdică. Citește mai mult În zoriRazele sărută rouaAruncată peste floriDe puzderia de stele,Rușinate ,iar, de zoriși dorințe nerostite, Adunate
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
tron abdică. Citește mai mult În zoriRazele sărută rouaAruncată peste floriDe puzderia de stele,Rușinate ,iar, de zoriși dorințe nerostite, Adunate într-un franj,Sub perdeaua de-ntunericA Reginei de Oranj.Tot misterul se-adânceșteCând contrastele se-ngânăPe cleștarul cerului.Clipocind ca-ntr-o fântânăDătătoare de lumină,Pleoapa zilei se ridică,Soarele-și intră în drepturiși Luna la tron abdică.... XXV. PE UN SINGUR RÂND, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015. Pe un singur rând
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cuvântul “mulțumesc” din lista celor pe care trebuia să le lecturez și nu am observat-o decât acum. De aici, am reținut că mașinile au un buton care la voi se cheamă “avarii” iar din comentarii am înțeles că ele clipocesc farurile. De multă vreme am fost curios să știu dacă și mașina mea, Ford Taurus XL și mai nu știu cum, albă, are sau nu are “avarii”. Știu că ești drăguță și că o să-mi răspunzi că da, dar intebarea este, unde
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
intrat în cameră și n-am văzut pe nimeni, numai hainele lor stăteau atârnate într-un cuier lângă o masă. , În timp ce mă uitam prin cameră, aud căzând ivorul de la ușa de-afară și apoi, după câteva clipe de tăcere, apa clipocind în baie, amestecată cu chiot de femeie, probabil că apa fierbinte o făcea să scoată acele sunete... Câteva clipe n-am știut ce să mai fac, rămăsesem stană de piatră, am încercat să sar pe fereastră, dar fereastra avea giurgiuvele
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1440652834.html [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
înțelegeam eu frământările lui Pater Vardian, în jurul lui se țeseau niște intrigi pe care el atunci nu le bănuia. Dincolo in baie se intalase voia bună, se-auzeau din când în când șoapte, râsete sparte de pereți și apa care clipocea; la un moment dat nu s-a mai auzit nimic, decât în ritmuri rare, icnirile isterice ale femeii, sub presiunea grea a mușchilor vânjoși ai părintelui Visarion. Eu încremenisem, îmi venea să mă fac duh nevăzut și să zbor pe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1440652834.html [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
MĂ-NCEARCĂ... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 466 din 10 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara-și joacă hora, jos, în luncă, Dulcele zefir zarea lin străbate, Toată păsărimea-i în strai nou de nuntă, Murmură-n pădure clipocit de ape. Umbrele din gânduri, de lumină-s bete Și-și ascund tăcute, urma prin ruine, Mișună prin iarbă gâzele în cete, Visul de înnoire trece-n zbor prin mine. Cu săgeata-i fină, Cupidon mă-ncearcă Și-mi strecoară
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cupidon_ma_ncearca_cornelia_viju_1334121793.html [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
pieritoare, pelicula sau, mai nou, suporturile digitale, vulnerabile și ele. Ce-ți rămâne de făcut? Să lași în pace memoria înălțimilor, să lupți cu ea, pentru a uita, temporar, piramidele, Luxorul, Karnakul, să privești în jos unde, la doi pași, clipocește Nilul, în timp ce îți iei micul dejun. Degeaba. Fluviul este magic. Nu e bine să stai prea mult nici în preajma lui. Năvălesc poveștile, vine mitologia peste tine. Drept care, criticului care vrea să rămână drept, necontaminat, cât de cât cu picioarele pe
Festivalul filmului de la Cairo: Întâlniri la umbra piramidelor by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105937_a_107229]
-
Day", Jody Rosen de la "Entertainment Weekly" titrează: „Beyoncé Knowles este un sistem de furtună deghizat într-o cântăreață. Pe al doilea album solo, "B'Day", cântecele ajung în rafale foarte mari de ritm și de emoție, cu vocea lui Beyoncé clipocit peste beat-urile zdrăngăne; va trebui să cauți în lung și-n lat — cel mai probabil în sălile de la Metropolitan Opera — să găsești un vocalist care cântă cu mai multă forță pură... Nimeni — nici R. Kelly, nici Usher, asta ca să
Beyoncé () [Corola-website/Science/308923_a_310252]
-
-i o largă varietate de texturi. Zorii și amurgul învăluie gheața în sclipiri de foc. În adâncul calotei de gheață, apa rezultată prin topire sculptează grote de cristal, în care lumina zilei pătrunde în nuanțe albăstrii. Sutele de râuri glaciare clipocesc de sub gheața fisurată, purtând cu ele deșeuri vulcanice adunate în drum. Adesea se aude clocotul apei sau bubuitul gheții rupte. Cei care explorează suprafața ghețarului au uneori impresia că pășesc pe spinarea unui animal uriaș = Vatnajökull, care în orice clipă
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei“, făcu corul de vrăbiuțe pe care-l purtam mereu în buzunar. Ecaterina a început să facă striptease
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și bani cât să-ți dea iluzia că te-așteaptă o pensie liniștită. Locul arăta ca-n filmele lui Tarantino. Pereții erau plini de tălpi, ușile ciobite sau pătate de mucuri de țigară. De closete nu te puteai apropia, ceva clipocea întotdeauna sub picioare, capacele și mânerele fuseseră furate cu atenție și precizie. Flotoarele urcaseră în tavan; cele de jos dispăreau mereu. Rămăseseră doar lănțișoarele, dar cineva le luase și pe ele, așa că decanatul le înlocuise cu-o tijă strâmbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe Maria fardată violent, în fustă scurtă și cu ghiozdanul pe umăr: uram fetele astea pe jumătate femei, care clipoceau pe tocuri la școală, cu muțuneii de pluș atârnând de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar noaptea prin Grozăvești; m-ar fi enervat să-i ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În piața largă, deschisă, a Bazilicii San Marco, străluminată de aurul cupolelor largi, bizantine. Fusese Însetat de această priveliște. I se părea, și acum, că din acest loc iese undeva În larg, și asta nu numai datorită mării care Începea, clipocind, la picioarele Palatului Dogilor sau a campanilului sobru, ascuțit spre tăriile cerului, ca un catarg de corabie, ci și datorită palatului Însuși, a colonadelor care susțineau fațada aripii Marelui Consiliu, față În față cu marea, a logiilor care continuau, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de țăruși, la malul apei. Erau destul de mari, suficient cât să Încapă În ele opt sau chiar zece oameni. Păreau Însă destul de vechi. Vâslele erau așezate În interiorul fiecăreia, frumos aliniate una lângă alta. Patru vâsle la o barcă. Valurile fluviului clipoceau Încet la mal, mânate de vântul care devenise și mai rece, parcă prevestind o iarnă timpurie. Privirea lui Oană traversă apoi fluviul Întunecat, frământat de vârtejuri și de valuri spulberate de vânt. Pe malul românesc se ridicau dealurile pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea să semene cu sosirea zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dar nu Înlăturaseră suferința? Căci suferință avea să fie, multă și mereu la marginea morții. Lupta pentru viață nu se terminase, ci abia Începea. Multă suferință... Ajunsese prea târziu... La cheiul unde era ancorată corabia genoveză valurile reîncepură să ajungă, clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
jos în mahon, sertare pline de lenjerie și cămăși, uși glisante care deschideau rafturi întregi de pantofi sau șiruri nesfârșite de haine, cutii cu mănuși și ciorapi, sticle de apă de colonie, mici casete, becuri care luminau colțurile, apă care clipocea în cabina de duș. A făcut unul. Eu am intrat singur în salon; acolo era o vază uriașă de porțelan, și în secret m-am suit pe un scaun ca să îi ridic capacul și să mă uit în ea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur. Împart salonul cu un tip care are o criză de ulcer, se Îndoapă cu apă cu bicarbo nat, aproape că-l aud clipocind, ca un butoi. Pentru că orice e mai bun decît un moment de singurătate În celula minții, ne băgăm În seamă. E de undeva de lîngă Alexandria, Îmi povestește că la centrul de recrutări nici nu au vrut să se uite
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Brooks), se exprimă greoi și abia dacă reușesc să Înțeleg ce-i cu el. Nu sînt În dispoziție și el dispare cum a apărut. La un moment dat, ni se distribuie rația pentru această călătorie, două conserve fără etichete, care clipocesc grețos cînd le scuturi, și o jumătate de pîine pentru fiecare soldat. Dar toate aceste operațiuni nu durează mai mult de o oră, așa că În curînd așteptarea Începe să ne apese. Și ne apasă pînă la ora 1 fix, cînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt Împreună ( În caz că inamicul ne atacă, e bine ca muniția să nu fie toată la un loc), vagonul-magazie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
matcă, lățite acum după topirea zăpezilor, peste pământul bălților de vizavi. „Suntem împreună, îmi spuse, așa am fost și altădată, e sigur, apele acestea sau altele, de bună seamă altele, dar par aceleași, sunt întinsă la mal, e vară, valurile clipocesc peste șoldul meu gol în soarele aproape fierbinte, o stare de bine, ești alături, în picioare, înalt, pletele-ți cuprind chipul dumnezeiesc, ești tânăr, suntem amândoi în tinerețe, știm că ne iubim, destinați unei perpetue regenerări, asemeni naturii din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]