293 matches
-
o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec Referință Bibliografică: Păsări călătoare / Ion
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361812_a_363141]
-
mării îmi mângâie chipul îngânându-mi cântece ciudate, aduse, pe aripa vântului și a pescărușilor, de pe tărâmuri îndepărtate, purtând în clepsidra versurilor aromele exotice ale acelor ținuturi. Devin fluidă ca argintul viu și mă preling de pe stâncă în valurile ce clipocesc la baza ei, înfrățindu-mă cu ele. Încerc să deprind muzica lor și taina croșetării dantelei ce îmbracă piciorul stâncii, să le descifrez dansul tainic când se contopesc cu țărmul și, să învăț topirea în Infinit precum cristalul de sare
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului CERCUL De două zile clipocește-ntruna și cerul bombăne nemulțumit de-a speriat și clipele care-au uitat să vină pe vremea asta numai bună de dormit. Se frâng în ploaie frunzele de brusturi și aburul de-un verde crud se risipește în oglinzi de
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
bogată, care știu doar să prepare mai rapid „simbolurile” -cam cum s-ar împreuna doi torenți potrivnici ce-și caută fiecare pentru el „croiala”, unul contra altuia, într-o inversare nefirească a alunecării șipotului translucid care nici măcar n-ar mai clipoci la intervale regulate, darmite să trezească cu sunetul ascuțit și cristalin și cu recea boare, organele de simț al privitorilor... Tot ce-i spus până acum este, până la urmă, asemănarea dar și deosebirea dintre doi oameni, aproape vecini, cu un
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
multă vreme a trecut, de când mergeam prin lunca după flori cu alți copii de vârsta mea porneam de dimineață-n zori. Și era soare și frumos iar cucul ne aștepta cântând și nu departe printre salcii un râu din unde clipocind... Desculți noi alergăm prin roua, priveam la cer și prindeam fluturi și totu-n jur era divin că nu puteai să nu te bucuri... Vreau să mai simt acele vremuri când alergăm printr-un zăvoi, aș da orice să le
REGRETE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365717_a_367046]
-
31 mai 2014 Toate Articolele Autorului Când îmi țipă tăcerea prin dor Și-ntre liniști... durerea m-adie, Numai tu mă poți trece ușor, Și-aș fi vrut... să te scriu, poezie. Te-am văzut la un poale de munte Clipocind picături de izvor, Se săltau ciocârlii să asculte Cantul tău, din cuvânt, 'nălțător. Te-am zărit, pește lumea uitată În iubiri, de perechi, pe ălei Într-un picur de vânt, agățata, Peste ramul cu florea de tei. În demultul cuvintelor
AŞ FI VRUT SĂ TE SCRIU... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350605_a_351934]
-
pe-anotimpuri lăcrimând; Tu, făptură diafană, dalbă floare de cais, În livada vieții mele, ești poema ce n-am scris. Parfumatele ocheade strâng toți fluturii din crâng Și-n eterică simțire, îngeri în petale plâng. Cad priviri însingurate - două lacuri clipocind - Și scânteie-n clar de lună spre iubire vălurind. Se cutremură dorințe prin cotloane sidefii, Murmur sfânt ne primenește rătăcirile târzii; În tăcerea de pe buze, sfere de lumini se strâng, Iar sub gene-nzăpezite stele-n doruri se răsfrâng. Mii
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
o carte -------------------------- Luncă despletindu-se molcum Arii verzi și lung aliniate Huruit de care dinspre sate După care liniștea, oricum; Slută pe un dâmb, o buturugă Peste care un blestem opac Spânzură de fiece copac Nerostite spaime dintr-o rugă - Clipocește apa de subțire Ocolind cu teamă o pădure Peste care cade o secure Și retează nevăzute fire Păsări călătoare vin și trec Orizonturile care mint Țărmurile unui vechi Corinth Și darul otrăvit al unui grec! Referință Bibliografică: Nerostite spaime dintr-
NEROSTITE SPAIME DINTR-O RUGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351101_a_352430]
-
smarald. feciorul o-așteaptă în lunca pe neașteptate în brațe o prinde în iarbă cea udă flamand o aruncă și focul iubirii în ea îl aprinde Bătrână casă Bătrână casă zace într-o rană Doar buruieni aburca înspre coama, Fântână clipocește a dojana În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mâna. E ceas de-amiezi, dar nu-i nici-o suflare Pustie și sinistră-i așezarea Cu lacrimi de copil se umple zarea Și păsări cântă-n pomi a disperare
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
BĂTRÂNA CASĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrâna casă zace într-o rână În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mână. Doar buruieri aburcă înspre coamă, Fântâna clipocește a dojană. E ceas de-amiezi ,de oameni nu-i suflare, Doar păsări cântă-n pomi de disperare, Cât vezi cu ochii ruină-i așezarea Și lacrimei săpând îi simt cărarea. Stinsele-mi sperante iar prind să reînvieze Când undeva
BĂTRÂNA CASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356454_a_357783]
-
la școală dar nu ajungeam acolo. Plecam pentru că mama atât știa: să mă duc la școală, iar ea la sapă. Ne opream sub podul din Beica până treceau la școală toți copiii. Apoi ieșeam de acolo. Soarele strălucea puternic, apa clipocea, iar în zăvoiul de pe mal înfloriseră viorelele, cânta cucul, așa că era mult mai frumos ca la școală, unde profesorii ne băteau dacă nu știam lecția, pe care nici nu o explicaseră. Ne puneau mereu să citim. Eu nu înțelegeam de ce
O BOACĂNĂ CÂT CASA, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355799_a_357128]
-
2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Așa-i viața... M-am întors la mine-n sat și-am găsit casa-ntr-o rână, nimeni nu mai stă în ea decând s-a dus maica bună. Râul Beica clipocește, via s-a-necat în ruguri deși nimeni n-o muncește tot mai dă vreo doi-trei struguri. Părul, nucul și gutuiul sânt deja cam ofiliți, nu e nimeni prin ogradă să simtă că sânt iubiți. Lângă prispă-n grădiniță, Prea
AŞA-I E VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355890_a_357219]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TABLOURI CU INFANTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului O neputință, iz de mucegai De ape clipocind peste tenebre Și-un dor nespus de herghelii de cai Vânduți necunoscutei din algebre - Nu mai găsim curaj în anuare Dar ne mințim că el ne tot sporește Privighetori cântând a disperare Pe cer un nor ia forma unui clește
TABLOURI CU INFANTE de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355494_a_356823]
-
de noapte, ai fi putut vorbi, dar ai ales să taci. Și toamna-și cerne mai departe, stropi grei de ploaie peste noi, o veșnică tăcere ne desparte, și ne-adâncim în noapte, fără zori. Flora-2009 Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, Un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu, stropită cu maci, Sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, Sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
plânge și cântă. În privirea Mamei șipotesc apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
clipocitul luminos ce străbate cerul,îmi ridic privirea și admir prelungirea și prăbușirea unei stele și parcă resimt regretul ei,asemeni unor lacrimi ce poartă-n ele,parfumul viselor adormite... Și întunericul dizolva lumină și doar satul din vale mai clipocește asemeni unui lac ce reflectă lumina stelelor și prins în mreaja unui vis,pășesc pe un solfegiu de lumină ce se frânge brusc în lumina stinghera ce înaintează spre mine.Mă ridic de pe iarbă și mă sprijin într-un cot
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
iubirii mele să-i răspunzi. Să ne iubim cu tot nesațul și-n suflet să mi te scufunzi. În codrul verde, împreună, să ne ascundem amândoi Și-acolo,-n casa nemuririi, să fim doar unul și nu doi. DISTIHURI Apa clipocește-n unde, Luna-n valuri se ascunde. Fulgi coboară-n albe unde, Geru-n oase se ascunde. Moșul iarna ne ascunde, Daruri,dulciuri pe ori-și-unde. Părul tău coboară-n unde, Chipul tău în el se-ascunde. TRISTIHURI Tot visând la cifra
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
tine, Avizi să te privească pe tine Să te pipăie cu privirea Albaștri Profund, dureros, nesfârșit, bine Și toată ființa mea Pe nesimțite a devenit un fluviu Atât de limpede Că vedeai pietricelele albe și roșii Pe fundul lui Care clipocea atât de dulce Curgând înspre tine Ca să te îmbrățișeze Că se auzea în univers ! EU SUNT TOT TIMPUL CU TINE Eu sunt tot timpul cu tine, Eulenia. De aceea sunt fericit și zâmbesc mereu. Dimineața când mă trezesc Te văd
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
plăcea să ne jucăm de-a râul sau de-a fluviul Eu să fiu malurile lui Încărcate de păduri de zmeuriș în care cântă privighetorile și mierlele Tu să fii apa lui limpede cum este cristalul Sărind peste pietricelele albe Clipocind dulce Iar eu să te țin toată viața în brațele mele dar nici acesta nu este un joc pentru că de când mă știu tu chiar ești un rău cu apă lină Clipocind dulce adormitor Iar eu chiar sunt malurile Tale mângâioase
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
lui limpede cum este cristalul Sărind peste pietricelele albe Clipocind dulce Iar eu să te țin toată viața în brațele mele dar nici acesta nu este un joc pentru că de când mă știu tu chiar ești un rău cu apă lină Clipocind dulce adormitor Iar eu chiar sunt malurile Tale mângâioase Care te poartă pe brațe de la-nceputul lumii ... Chiparoase Mi-ar mai plăcea ca eu să fiu zefirul dulce de primăvară Iar tu să fii câmpia înverzită Să mă aplec asupra
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
albă Dar nici acesta nu va fi un joc Pentru că eu chiar voi fi Timpul albastru nesfârșit Iar tu vei fi dulcea veșnicie Eu chiar voi fi universul Care te voi ține în brațe Iar tu dulcea materie Care vei clipoci în ființa mea --------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU septembrie 2014 București Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRESCU - POEZII DE IUBIRE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe un pat de Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru ce ești aici
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
care le petreceau cu vânatul, pregătit mâncare în ciaun, afară la foc, plimbări lungi și observarea animalelor, plantelor. În nopțile cu mii de stele, stăteau pe nisipul cald, șușotind vorbe de iubire, sub lumina lunii pline, cu picioarele în apă clipocind. Fiind două ființe curioase și dornice să cunoască universul, au hotărât să facă descrieri cât mai ample despre animalele din jur, chiar și despre plante, și împreună cu niște fotografii splendide, să le trimită la editurile de reviste științifice, să vadă
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
despre ea însăși la optsprezece ani ... sîntem la început de secol și ... ia să vedem ... ea avea în optzeci și nouă vreo șapte ani ... cum vede ea lumea de azi?! Pe pod este liniște, oameni buni. Numai apa se aude clipocind veselă peste pietre. Mai sus pe cursul rîului este un bolovan imens și l-am întrebat pe un băiețel cum de l-au adus valurile, că doar nu plutește și el mi-a răspuns, la modul cel mai serios și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
se distingeau în perimetrul poienii siluetele unor cireși sălbatici, sub care vara se ospătau mistreții cu fructele căzute. Iarba, atinsă de brumă, se întindea ca un covor alburiu până în vecinătatea lor. Pârâiașul, cu debitul sporit de ploile toamnei, se auzea clipocind ceva mai jos, loc în care luminișul se povârnea brusc, de sub stratul de pământ lutos ieșind la iveală mai multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]