230 matches
-
de obicei pustie. S-a uitat de jur împrejur, printre stânci, dar n-a zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură. Eu știu unde e și de aceea am venit." "Mă dau bătut, nu știu cine ești, lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
obișnuiești? Ascultă, Mihai, devine el grav tu, ca scriitor, te-ai întrebat care oameni sînt mai periculoși? Cei cu unele vicii, sau cei fără? Întrebarea lui Săteanu se stinge încet în moliciunea plușului ce acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep din nou să se Împletească: toaca, scârțâitul chingilor, gemetele Înfundate din gulerul tău și clipocitul ce străbate dinspre bețivanul care se ușurează pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sprijinit pe teancul de ziare căzut la pământ cu tot cu brațul, smuls din umăr, al copilului de doisprezece-treisprezece ani care urlase și el, mai devreme, despre marile victorii ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumină Celui care sunt, îmbrățișare și fior, cenușă și pământ. Mă tot nasc și iarăși mor catedrală din ruină. Mărturisesc lumină. E noaptea lunii pline și nimeni nu știe să descrie liniștea din jur. Nici greierii, nici aripile păsărilor, nici clipocitul peștilor, nimic nu poate opri strălucirea stelelor și zborul licuricilor. Trupul mi se destramă și totu-i Dumnezeu. Dar eu?1028. Mama Demetra a fost personificată în mitologia greacă prin divina fecioară a Vântului, fecunda Kore a grâului verde, prin
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că-l va vinde la târg. Calul înainta, dar fără tragere de inimă. Panta nisipoasă care trebuia să se deschidă spre răspântie nu se ivea încă. Dimpotrivă, în dreptul ultimilor copaci din pădure, drumul începu să coboare brusc, copitele scoaseră un clipocit ca de ventuze. Ceva mai departe, nuiele uscate trosniră sub pași. Se simțea în apropiere umiditatea unui râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trag după mine bagajul. Dunărea era puțin agitată și valurile acelea mici m-au camuflat cât de cât, că dacă ar fi fost lină se putea vedea de la distanță pe luciul apei. În plus, datorită valurilor nu se auzea nici clipocitul înotului. Și am înotat așa, cu povara aia de geantă până am ajuns la malul iugoslav. C. I.: În sfârșit, scăpaserăți! S. Ț.: Am ajuns atât de epuizat, încât n-am mai avut putere să mă agăț de o creangă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot monoton, sclipind în bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus de pe creastă, milițienii începuseră să tragă, cu o înverșunare de neînchipuit. Dezmeticiți, cei doi.. își dădură drumul pe povârniș, până jos, pe valea adâncă și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi reveni în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit. - Trage undița, băiete! Se pare că ai noroc.Ai prins cu siguranță un pește. Am tras undița ușor și, într-adevăr, de cârligul metalic atârna un peștișor. L-am scos cu grijă din
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
niște case, întrebând gospodarii dacă nu au văzut un om îmbrăcat cu o cămașă lungă, fugind ca un iepure. Nicolae Petrașcu stătea pitulat în colțul lui, nemișcat. Respirația îi revenise la normal. Se făcuse liniște și nu se auzea decât clipocitul apei pe frunze. Mergând spre marginea holdei simte o mișcare spre dreapta. Mai târziu reconstituind clipă cu clipă, împreună cu Comandantul cele întâmplate și-au dat seama că trecuseră unul pe lângă altul, fără să-și dea seama, și fugind fiecare de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o semnificație vitală pentru animal, devenind un semnal de hrană, apă sau de primejdie. De exemplu, un căprior care bea apă dintr-un izvor de munte ajunge să descopere o nouă sursă de apă după zgomotul pe care-l face clipocitul unui pârâu printre pietrele muntelui. La fel, puiul de vulpe descoperă ușor prada după cotcodăcitul găinilor. Învățarea de semnale este importantă și pentru om: lumina roșie ne avertizează de un pericol. Apoi, în învățarea unei limbi, ce altceva intervine dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
râde, dansează și cântă învăluind cu razele lui tot pământul. Sub strălucirea caldă a soarelui plapuma de zăpadă începe să se topească. Iar pârâiașele eliberate de haina de gheață șerpuiesc cristaline sărind din piatră în piatră, ducând într-un vesel clipocit, vestea: ”E primăvară, e primăvară.” De sub ultimele petice de zăpadă, apare cu clopoțelul său alb, gingaș, un alt sol al primăverii - ghiocelul care se pare că vestește-n toată țara, ca un semn de exclamare ”Vine, vine primăvara! ” Din covorul
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ciripind mereu iar unele rămân pe jos printre frunze și flori și cu mișcări fulgerătoare apucă câte o gâză. Peste tot predomină verdele ierbii și galbenul holdei de grâu. Se aude foșnetul spicelor de grâu legănate de mișcarea aerului și clipocitul apei curgând și chiar foșnetul frunzelor. Peste tot e o mireasmă de flori, de pământ jilav, de fân cosit. Pe câmp, lanurile aurii de grâu așteaptă combinele. Iar după muncă oamenii se odihnesc la umbra pomilor rotați. E căldură ca
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
ruga, cu evlavie, în fiecare seară, înainte de culcare! - Bine, mamaie! Ține mâinile îndreptate spre icoană! Au urmat câteva minute de liniște. De liniște în încăpere, dar și una interioară. Se auzeau doar respirația greoaie și ușor șuierătoare a bătrânei și clipocitul apei la mișcarea picioarelor prin ligheane. - Mamaie - o apelă ginerele în șoaptă - simți ceva în palme? În degete? Pe corp? - Ce să simt, mamă? Nu știu... ia, ca niște furnicături prin degete! - Sigur, mamaie? - Da, mamă! - răspunse bătrâna, de data
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
avea neamuri dincolo, către Molsheim, și se gândea să se retragă Într-acolo. — Adevărat, avea neamuri acolo? Ia te uită, ce puține știu eu despre supușii mei... S-a dus deci la neamuri? Tocmai la Molsheim? spuse Conrad privind Întunecat clipocitul apei, sub pod. — Mărite stăpâne, a avut ghinion, spuse omul pri vindu-l pe nobilul cavaler drept În față. I s-a speriat calul pe pod și a căzut În apă, tocmai când voia să treacă din colo. I-am spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e mai mare decît numărul de găsiri” („Despre cele 20 de tipuri de gîndire”, Bacău, 17
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complice cu călăuzele, a trebuit să ne întoarcem din drum, în zori, ascunși în fundul unei căruțe pline cu paie, pentru a lua un tren local până la Turnu Severin și de acolo spre București. Am păstrat pe vecie amintirea sfâșietoare a clipocitului nocturn al fluviului, la doi metri de ascunzătoarea noastră. Dunărea n-a vrut să ne lase s-o trecem, iar toamna târzie, cu culorile ei somptuoase zărite prin gemulețul căsuței necunoscute unde poposiserăm în drum spre zona interzisă, nu ne-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ne fac cu ochiul după dușul rece al ploii de vară toboganul curcubeului se arată multicolor pe cerul senin fluturii, albinele, bondari catifelați se bucură de lumina dimineții sălciile își spală pletele în apa răcoroasă a pârâului cristalin se aude clipocitul apei curgând și foșnetul frunzelor în adierea vântului zboară spre o panseluță catifelată o albină cu aripi de borangic în oglinda domol mișcătoare a apei se oglindește bătrâna salcie ciocârlia se leagănă grațioasă pe un fir de grâu cireșii se
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
remarcat nimic neobișnuit la ea. Era apă normală, fără mizerie în ea, cu densitate obișnuită. În jurul nostru, o liniște desăvârșită. Parcă ne aflam pe fundul unei fântâni. Nu vibra nimic. Nici aerul, nici apa, nici întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă, mi-am dat seama că uitasem să-l rog pe Profesor să se ocupe de rana mea. Sper că nu înoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sticlă pe jumătate plină (sau pe jumătate goală, exact așa cum doriți). O sticlă pătrată, cu multe înflorituri, o sticlă de cristal (poate, dar nu ne împiedică nimeni să gândim că era chiar așa) în care lichidul vălurea ușor, într-un clipocit mut, ca o mare în miniatură, de culoarea coniacului, captivă, dornică de eliberare, însă resemnată la gândul că doar câteva picături din ea vor cunoaște o scurtă, foarte scurtă, libertate, înainte de a începe ultima călătorie, către buze. Paranteză Dacă Jimmy
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe terasa mare, acoperită de viță-de-vie, se aude clipocitul pârâului care trece prin fața porții, a cărui curgere unduiește gândul și curățĂ inima. Dar și mai bine curățĂ inima cântecele cocoșilor din curte, care dinspre ziuă se iau la Întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că așteaptă ceva. Era Oyu, care se Îmbrăcase și se aranjase cu mai multă grijă decât de obicei. A, nu trebuia să vă deranjați, spuse Hideyoshi, sărind În grabă de pe spinarea vacii. După ce intră, fu lăsat singur Într-o cameră. Clipocitul apei Îi curăța urechile. Bambușii legănați de vânt se loveau de fereastră. Locul acesta era un adevărat refugiu liniștit În munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu nostalgia și cu tristețea: Ființele create de Dumnezeu sunt înzestrate / cu puterea Lui și acoperite de dragoste și născute / din poftă și durere. Apoi calea către putere se clădește / încet. Apoi zi de zi se aude un fel de clipocit de / departe. / E zăpada ascunsă a trupului. ș...ț Cine nu vede puterea e orb. / Cine o ascultă e surd. Cine o poate privi o poate / descrie. / Cine nu o descrie e lacom. Cine e lacom / e prost: cum ai
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]