225 matches
-
Mărțișor începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le doar clipocitul șuvoaielor din hăuri. Mărțișor nu știa ce să mai facă. Să plângă cu disperare? Să urle de durere? Să trăsnească văzduhul cu paloșul? Se resemnă. Mai avea speranța să găsească trupul lui Ghiocel. Coborî în prăpastie, scotocind pe sub fiecare trunchi
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
tot mai rece și-o adiere trezita din somn,zâmbește luni și fruntea-ș înaltă din pădurea de stejari și așează peste mine nu covor țesut din parfumuri fine.Îar eu inspir adânc absorbind mireasma răcoroasă a nopți și atras de clipocitul luminos ce străbate cerul,îmi ridic privirea și admir prelungirea și prăbușirea unei stele și parcă resimt regretul ei,asemeni unor lacrimi ce poartă-n ele,parfumul viselor adormite... Și întunericul dizolva lumină și doar satul din vale mai clipocește
ÎNTALNIRE CU PARFUM DE VIS de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352777_a_354106]
-
satelor se adună prin bisericile albe. Casele izolate, presărate la distanțe generoase în mijlocul câmpurilor, par cufundate într-o liniște ancestrala, pe care doar trilurile păsărilor și ecoul pașilor trecătorilor răzleți o întrerup din când în când. Prin porturile minuscule, în clipocitul mării calme se leagănă bărcile, care încă mai ies zilnic la pescuit de fructe de mare. Și totuși, doar simplitatea vieții din utopia izolării pe o insulă care s-ar dori pustie nu e suficientă pentru a motiva magnetismul Ibizei
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
visător să te ascunzi în podul casei, să cercetezi cu telescopul rudimentar noaptea cerul iar în vise mările cuprinse de un dor neștiut nici de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Doar câte un țipăt răzleț de pescăruș! Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
să scriu la calculator. * “După ce ieșiră din cofetărie Aură, Constantin și cu Mircea mai merseră împreună câțiva pași. -Noi ne ducem să vedem locul unde am avut casă, apoi o luăm spre Olt. Ne este dor de lunca lui, de clipocitul apei ... -Aș stă mai mult cu voi dar trebuie să plec până la Strejești unde am fucționat ca profesor. Îmi trebuie o adeverință de la scoala. Se despărțiră în fața Muzeului Viei și Vinului. Mergeau ținându-se de mână privind la blocurile construite
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
împrăștie dragostea fluidă și amorțită. Când soarele își închidea și ochiul celălalt și desena ultimele șuvițe pe mare, ca pe o pânză expresionistă, îmbrățișarea lor se întindea pe luciul apei, ca să-i cuprindă într-un aliaj, respirația se pierdea în clipocit de ape, lovind ritmic trupurile amestecate. Temperatura nisipului creștea căldura acumulată intracelular, soarele cu ultimele unduiri de trup, le înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
flacără a spiritului - se vrea comunicat, dăruit cu generozitate în speranța de a regăsi - oglindită fericirea - și-n ochii celorlalți... fericire trăită atunci când s-a „întâmplat” miracolul primei iubiri: „Și am găsit în ea atâta vară, / soare-n triluri, zumzet, clipocit! Și-am iubit atunci întâia oară / Tot ce are viața de iubit.” (M-a primit la pieptul ei, pădurea) Mare iubitoare de natură, de frumos cu aură de mister... (favorită fiind primăvara ), poeta nu contenește s-o înalțe și s-
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
dat peste nisip. Nu mai prindeam nici un guvid. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și nu se auzea decât clipocitul apei lovindu-se de copastia bărcii. Nu mai aveam curajul nici să schimbăm impresii despre aventura noastră. Nu știam unde ne aflăm, cât de departe de mal suntem și dacă ceața se va ridica așa curând. Nu puteam să plecăm
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
dat de undeva cu o voce moale, insistă: - Ei cum, noi chiar nu avem antreprenori de succes?! Pentru a nu mai prelungi tăcerea, indică el însuși câteva nume, ce păreau să aibă același răsunet în privirile rezervate ale cursanților, precum clipocitul pietricelelor aruncate pe suprafața liniștită a unei ape - un clipocit scurt care înghițea pietricica, urmat doar o undă molatecă, ce se pierdea curând în nemișcare. - În sfârșit, se decise el să dinaminezeze printr-o altă strategie participanții, putem vorbi mult
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
noi chiar nu avem antreprenori de succes?! Pentru a nu mai prelungi tăcerea, indică el însuși câteva nume, ce păreau să aibă același răsunet în privirile rezervate ale cursanților, precum clipocitul pietricelelor aruncate pe suprafața liniștită a unei ape - un clipocit scurt care înghițea pietricica, urmat doar o undă molatecă, ce se pierdea curând în nemișcare. - În sfârșit, se decise el să dinaminezeze printr-o altă strategie participanții, putem vorbi mult și bine despre antreprenorii de succes, dacă nu ne decidem
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
ceva despre bărbatul care o privește: „Încerc / Să-l admir / Pe acest domn / (...) / Acoperind în trecere / Întreaga fațadă a hotelului Moscova. // Ah, / Era să uit: Cu o fată sălbatică / Sub braț, / Ca un ziar necitit / Al opoziției” (Din întâmplare). Aproape de „clipocitul verde al apei”, pe malul Savei, poetul, urmărit de zestrea propriei culturi, vede în „peștele oprit / neverosimil lângă ponton”, un chit marin care „se visează un pește uriaș / Care mă înghite”; de la soarta închipuită, însă dramatică în orice împrejurare (fie
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
pentru asemenea momente. Nu avea nici cunoștințe. În cele câteva clase ce a frecventat nu l-a învățat nimeni așa ceva. Vădit deranjat în habitatul lui, s-a răstit la femeie: -Cine ești ?... Ce cauți aici ? Femeia nu auzea nimic din cauza clipocitului apei, dar când a observat barca, s-a oprit dintr-odată. -Bună ziua. Vin peștii ? - întreba cu o exuberanță ieșită din comun. Încerca și sentimentul mirării, dar și al surprizei plăcute. A reușit să risipească singurătatea cuiva. Și pe a
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
unica vioară de pe Pământ?! Și de ce se auzeau sunetele așa de clare, așa de tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte. Dar de ce oare, nu se mai auzea printre ele clipocitul apei peste pietrele râului? Unde era foșnetul curgerii norilor, vâjâitul vântului obosit sau geamătul căii însângerate a cerului, la trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul de aur al spicelor de grâu Ce se-ondulau în valuri de-un farmec ireal Sub razele de soare pe coastă și pe deal. Eram așa de tineri și-așa naivi eram, Că
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care îi pătrunde fiecare fibră.... XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
anii de început ai „epocii de aur“. Va trebui să treacă mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
pe urmele mele. După acest deliciu pe care nu aveam puterea și nici voința ca să mi-l refuz, urcam până la fântâna Bârzii aflată chiar în mijlocul pădurii de unde îmi umpleam burta cu apă rece ca gheața iar la coborâre mă însoțea clipocitul vesel al acesteia în timp ce făcea ordine prin stomacul meu. Când mă gândesc acum, sper sincer că Dumnezeu m-a iertat pentru ce mâncam eu în plină perioadă a foametei care îi tortura pe orășeni. Gașca de pe Poduri era foarte bine
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
pe gospodarul întârziat de amiază la cositul ierbii pe coasta abrupt, dă amețeli animalelor ce aleargă în pădure și se tolănesc la umbra deasă a acesteia. Vântul nu-și face simțită prezența, iar liniștea locului este atât de profundă, încât clipocitul unui pârâu îți dă senzația zgomotului scos de o cascadă. În ciuda acțiunii ce se complică tot mai mult, asemeni drumului parcurs într-un labirint, în ciuda apariției a tot felul de personaje stranii, rămân în centrul atenției în mod spectaculos două
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
Și m-a legănat pe crengi de vise / Când cu frunze m-a împodobit. / Și-am simțit că mă ridic la ceruri / Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, / Soare-n triluri, zumzet, clipocit! / Și-am iubit atunci, întâia oară / Tot ce are viața de iubit: // Raza, floarea, drumul și înaltul, / Râu lunatic ce ridică nori de vis, / Curcubeul, foșnetul, cântatul / Din pădurea vieții-paradis”. Oprimismul, speranța nu scad nici atunci când corabia pleacă de la țărm
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Nuante > SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Simbol de auz Te-aștept să ascultăm o culoare sub clipocit de lumini să vedem crinul cum moare prin albul întors în tulpini Te-aștept să ascultăm supărarea cum plouă culori în urechi cu privirile să sorbim marea când tineri amurgesc în perechi Te-aștept să-ți înțeleg tăcerea ascunsă-n
SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348890_a_350219]
-
că ea, deși inițial se învoise tacit printr-un râs scurt cu șotia copiilor, nu a mai putut susține minciuna și Ana a fost nevoită să iasă și plece cu barca... dincolo. Cât a ținut drumul, s-a auzit doar clipocitul apei și într-un fel, Ana s-a bucurat că a scăpat de ceartă. Mai târziu, bunicul, cel care tăcea mai tot timpul și se mulțumea doar să facă ce-i cerea bunica, piața - pe malul celălalt, drumuri cu barca
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
noaptea firii o picătură de vers tu renaști clipă de clipă reinventând așternutul memoriilor unui timp al bucuriei al glasurilor limpezi al începutului de început de început de hohot plânsul tău omule cu ochii de vânt prinde viață într-un clipocit de val la marginea infinitului nedescoperit decât de inima ta și de inimile inimilor tale glasuri de copii cu ochii din ochii de vânt ai omului de la marginea călătoriei (mereu un început prelingându-se blând deasupra nebuniei lumii) ridică mereu
GÂNDURI DE SEARĂ 1 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348401_a_349730]
-
De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma
PLOUA BACOVIAN… de MIRON IOAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376900_a_378229]
-
într-o tufă. - Rămâneți cu bine și mult succes! le șoptiră norișorii care-și luară zborul spre înaltul cerului. - Mulțumim de ajutor, norișorii mei! le zise Mărțișor. - Bine ați venit în Grădina Fericirii Veșnice! se auzi un glas și un clipocit. Mărțișor și Norocel se speriară și se uitară unul la altul. - Cine a vorbit, Norocele? întrebă mirat Mărțișor. - Eu, Izvorul de Viață Senină! se auzi încă o dată. Sunt aici, sub salcie! Mărțișor se uită uimit sub salcie. - Veniți la mine
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]