149 matches
-
jupuială de la perceptor, suduială de la „intelectualii” regățeni, cei ajunși la sate fiind mai analfabeți decât bieții localnici, dar Îi tratau de „Moldovean cap de bou”...Și se plângeau de glodurile de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina asta În multe case de țărani moldoveni, vorbitori numai de românească, români din moși-strămoși, vedeai, reapărut, Între icoane, portretul țarului... - Îl avea și el, dar s-a lecuit În timpul Ocupației din ’40-’41. Să ne Întoarcem la ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
depozite de cuie, ace, faianțe, totul amestecat într-un talmeș-balmeș balcano-țigănesc. La urma urmei, orice oraș european are banlieu-ul (inclusiv comercial) pe care îl merită. O dată ajunși la Mogoșoaia, poți vedea cum vilele cresc direct din câmp, din noroi și clisă... o senzație pe care nu o pot descrie, pentru că ține de originalitatea cazului românesc. Un milion de dolari băgați în căsoi / Răsare direct din păpușoi! Ajungem în fine la Palatul Mogoșoaia (Muzeul Civilizației Aulice - sic!). O instituție culturală ce ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se frământă sub pocladă. —Of! of! că nu mai vine Culi. Se vede cumva, mamă? — Nu se vede, suflete! Ce-or fi având ele cu dânsul? Au de toate în cămară și în pod. Lemne tăiate au, făină măcinată deasemeni. Clisă au, ouă au, lapte au, paseri au. De ce le-or fi trebuind numaidecât și Culi? Să fie și Culi acolo, la foc, să-l certe amândouă. Când se duce Culi s-aducă un doctor? Tu, muiere, trebuie să fii nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
petrecut toate. N-au aflat chiar dintrodată, căci, în primul rând, datoria gazdei era să-și îndestuleze oaspeții. Să alerge de zece ori la căsuța cea mică; și de la căsuța cea mică la camară; de la camară în pod pentru niște clisă; din pod la poiată, pentru ouăle cele mai proaspete pe care le cântau găinile în cuibare; pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dragu. — Așa cum a fost și mai nainte? — Ba se va face mai voinic și mai bine, căci până acuma el niciodată n-a avut odihnă. —Asta așa-i, domnilor. Vă rog frumos să-mi spuneți dacă place-vă paparada cu clisă, și dac-ajunge de zece ouă. Așa am blăstămat eu, domnilor mei dragi, războiul acela care mi l-a luat pe Culi acum zece ani, cât am răgușit de blesteme și mi-am ros genunchii de metanii la biserică; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă greutate și fără nici un spor, în stepa desfundată din cauza ploilor de toamnă târzie. Clisa lipicioasă îngreuna tălpile cizmelor și ne făcea să alunecăm mereu. Distanța de vreo două sute de kilometri o făcurăm cu cinci zile peste timpul hotărât de mai înainte. „Boierul Costache ne întâmpină în fața conacului. Era un om de peste optzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
felurile preferate de a-și petrece timpul liber. Mai mult decât a petrece timpul liber. Avea o pasiune pentru Înrudiri. Sammler găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală În cearcănele de sub ochii lui, Sammler Înțelese mai bine motivul. Fiecăruia să i se dea pe măsura lucrurilor ce le citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Judecând după ruinele din jur, la un moment dat trebuie să fi fost vreo zece-douăsprezece case. Ce trist, reflectă ea, toate clădirile astea înălțate în mijlocul savanei; toată speranța pusă în ele, iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vină aici în necunoscut. Fiindcă, în afara amero-indienilor, toți au venit cândva, de 400 de ani încoace. Poate că la noi ar fi o sărbătoare a beștelelii tuturor strămoșilor care au hotărât să nu plece niciunde și să ne lase în clisa de nesărbătorit, cu sărăcia, nevoile și neamul. Între altele, Luckey era profund marcat că tocmai citise o statistică după care avem 140 de dolari venit mediu, sub Albania, care are 170. Eu, ca de la secția de propagandă a CC al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi redevenit o adevărată persoană, apărată, zău, așa, prin această puerilă înavuțire. Cum li se întâmplă copiilor când primesc daruri peste posibilitățile clasei lor sociale, de care nu contenesc a se minuna. Veturia ignora momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
valuri ori în unde Vine-amorul cu alai. 31 decembrie 2003 VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Ce strașnic este gândul Cu dorul de etern! Dar lutul slab, blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
dacă nu mai suporți țara asta plină de surprize. Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a-și regăsi tinerețea, fără să bănuiască, măcar, că au plecat, cândva, odată cu dânsa. * 'tui pământul măsii, că o să mă înghită și o să mă uite. * Viața este o zi cu soare. Moartea - o noapte fără lună. Noi? Componenții vii ai clisei pe care o frământăm în picioare. * Moartea este o dovadă certă că omul este produsul naturii, din moment ce împărtășește soarta tuturor vietăților. * Vorbele nu se încopciază la dosar. * Dumnezeu a dat omului graiul pentru a-și putea ascunde gândurile. * Ia-mi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
ne cărăm, să ne vedem de treabă, așa că ne-am dus în vestiar, dar cu coada ochiului am mai văzut cum soldații încep să descarce din camioane tot felul de aparate voluminoase. Nea Gică era deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână, ridicând trei degete, știam că asta înseamnă că am întârziat trei minute și că după antrenament ne mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mă crede, că soldații sunt aici, precis au venit să vadă antrenamentul, să vadă la ce se pot aștepta, cât de bine suntem pregătiți contra Avântului. Nea Gică și-a băgat cuțitul la loc, a strâns și restul de clisă și s-a ridicat în picioare, bine, a zis, echiparea, să nu mai tragem de timp, că ne omoară-n bătaie, apoi a ieșit, trântind cu putere ușa vestiarului în urma sa. Ne-am echipat în liniște, n-am îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese ani de zile nevoit să se țină tot cu mămăligă, pe când el se-ndopa cu clisă și cu brânză, cât de nedreaptă e, într-adevăr, și viața asta, însă acum vom face și noi un parastas pentru bătrânu’, cu mămăligă și cu spirt trecut prin mangal, dacă la funeralii n-am putut lua parte, măcar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țurțurilor de apă tămăduitoare, răzând complet de pe suprafața pământului mai întîi Capela, apoi întreg ansamblul Institutului de Medicină Legală. Dar de abia la al cincilea ocol dat pe marginile văgăunii, în centrul căreia fusese clădită Capela și cu a cărei clisă îi fuseseră acum amestecate și sfărmăturile, până și lui Genel i se năzări, din senin, că trage de volan, printre șirurile înalte de strane strălucitoare, tăiate dintr-un lemn mai înmiresmat ca scorțișoara. Că hârjâie, cu barele neortodoxe ale taximetrului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale focului jucau în unda ei verde. Spre margini, acolo unde rămânea numai un noroi pierdut, subțire, cu o iarbă deasă și întunecată, fiartă în dogorile verii, alunecau într-o parte și-o alta cutii de tablă ruginite, scufundate în clisa vânătă. Peste capul lor trecură muștele, o pânză de bîzani, albaștri și grași cât greierii. Aerul suna sub lamele aripilor. 50 - Cu suriul știi să dai? mai întrebă Stăpânul cu glas răgușit, și o clipă cercelul de argint, legat cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite peste clădirile depărtate. Dinspre Tarapana veneau căruțe cu cherestea, pline vârf. Caii, cu burțile murdare de clisa neagră, trăgeau greu, biciuiți de căruțași. Grigore avusese dreptate. Cu câteva zile înainte, un funcționar de la primărie se abătuse pe la cârciumă cu vreo câteva registre la subsuoară, socotise la masă cu un creion și, la întrebarea lui, îi răspunsese că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste locul sălbatic. Se făcuse frig. Bolțile se despicaseră. Apa apăsa pe acoperișuri. Muierile aprinseseră candelele. - Doamne, Maica Domnului! Scapă-ne, Doamne! se rugau. Întâi s-au umflat șanțurile. Apele gâlgâiau sub geamuri. Drumul rampei era tot un nămol, o clisă neagră. Dinspre mahalaua ceferiștilor se scurgeau șerpi galbeni de gunoaie. Pânzele ploii măturau totul. Luaseră gardurile și bulumacii, care se rostogoleau spre adânc. Balta se umflase și clocotea. Puhoiul se lățise, apăsase pereții de lut, turtise magaziile lucrătorilor și cărase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]