257 matches
-
nu trebuia să zică mai mult decât atât și era imediat recunoscut. —Sunt Sam. Sam Jones. Îți mai aduci aminte de mine? Tipa care obișnuia să facă bancuri cu blonde până când și-a dat seama că sapă cu limba o cloacă pentru cinism și a văzut greșeala din comportamentul ei. —A, bună, Sam. Ai vorbit cu Alice? Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii sarcastică, Sam, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai duce. Cuvinte albicioase, tocite de îndelunga lor rostogolire, fără duh, fără mireasmă, fără abur. Cei bătrâni parcă au uitat temeiul cuvintelor, iar cei tineri par a se speria de tăria de a gândi prin cuvinte și se bălăcesc în cloaca unor surogate cât mai cool. Există, paralizantă, o spaimă de cuvintele rare, din ce în ce mai rare, care cheamă gândul bun, care însoresc speranțele și care, de ce nu, pot încă ocroti suflete. Cuvinte care încă pot odrăsli suflete sunt ocolite, uitate în buimăceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de nevoie, ne ușurăm în împuțeală. Nu este un secret pentru nimeni că ne ducem viața într-o cloacă. Imaginea reală a mentalității românești, a gradului de civilizație o dă privata românească: împuțită, neigienizată, fără minime accesorii sanitare. S-a făcut un salt (?!) totuși că a început să se folosească hârtia igienică în unele straturi sociale. Dar în „popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făceam pe mine, ca să nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține În Întregime. — Mulțam. Agentul, care În lumina becului Îmi păru o mică nevăstuică, mă privi de sus pînă jos. Privirea lui de cloacă se opri pe liturghierul din mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu caricatură în revista ''Urzica''(1979). în anul 1984 recidivează cu un al doilea film de desen animat, cu desen direct pe peliculă ''Cocorii''. în 1981, la Salon International Simavi Cartoon -Ankara, a primit Mențiune de Onoare. A ilustrat romanul "Cloaca" de Dan Bogdan primul roman despre Revoluție(Timișoara,1992); în 1999 scoate cartea de caricaturi "Nu credeam să-nvăț a cerși vrodată", carte în care publică și "Balada celor două sute de zile", dar și catrene. IN VINO VERITAS ! (Istorie și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să închid ochii când așa ceva îmi trece pe sub nas. Amicilor de sus, mai mult ca sigur că o să le placă discreția și modul operativ în care am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în care se împleteau ascensiunea lui fulgerătoare, femei cu picioarele până la gât, multă mâncare și mai ales viciul lui creator, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
liberală, nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se Întoarce sigur, vine să-și ia chenzina, Îi dai să semneze și o copie o păstrezi pentru dosar, la mine! * Să sperăm că iese transferul la Institutul de Economie Mondială și pe urmă bursa În State și scap din cloaca asta, numai Ispas să nu aibă de ce să se agațe, ce scandal a putut să declanșeze la fiecare neconcordanță dintre planul de măsuri și orar! Ce m-a mai alergat! Și doar aranjasem cu bețivanul ăla de Petrea de la Direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
era la fel de neplăcut și de pătrunzător pentru nasul său de om al spațiilor deschise; era un miros de oameni îngrămădiți, de mii de mâncăruri gătite unele lângă altele, de tomberoane cu gunoiul risipit pe trotuare de câini famelici și de cloace care lăsau să iasă putoarea prin gurile de canal, de parcă tot orașul ar fi fost - și de fapt era - construit pe o mare adâncă de rahat. Și aerul era dens. Calm și dens în noaptea caldă. Umed, sărat, calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pârjolit iarba verde de acasă... Se mai aude că patronul ăla a luat balta ca să facă din ea o crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Pe timpurile acelea, la Paris nu exista o adevărată rețea de canale de scurgere. Era o combinație de canale la suprafața pământului și niște conducte Îngropate, despre care se știe foarte puțin. Romanii, Încă de pe timpul republicii, știau totul despre Cloaca Maxima a lor, iar după o mie cinci sute de ani, la Paris nu se știe nimic despre ceea ce se petrece sub pământ. Iar de Caus acceptă invitația regelui pentru că vrea să știe mai mult despre asta. Ce anume voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
divin nu este din cale-afară de ușor de descifrat. Nici pe față, nici pe verso. Nu există plan divin! Du-te de te plimbă! Ba, sigur că există! Nu fii mistreț, te rog! Și poate că tocmai noi, ăștia, din cloacă, din mocirlă, untermenșii, paparudele, cum suntem eu, tu și cu Fratele avem, totuși, un avantaj, o șansă providențială, una mică, minusculă chiar, de a-l pricepe. Că de participat, participăm în mod obligatoriu la Plan! Dansăm sporadic, pe muzicuțele lui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să nu li se dea nici cea mai mică atenție. Z: Înțelept ca-ntotdeauna. P: Deloc. Clarvăzător, mai degrabă. Căci, nu-i așa?, trebuie să fie cineva care să mai și cedeze... Z: De ce să fii tu acela? Lasă naibii cloaca aia și hai cu mine. Cu talentul tău, ar ieși niște chestii pe cinste, sunt convins. Ziaristica, dragul meu, e un lucru elevat, nobil chiar. P: Nu neg, deși cred că ziaristul, prin menirea lui, înregistrează realitatea. Asta în cazul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
jos! — Valea! o îndemnă Liz. — Mână măgaru’! o îmboldi și Betty. — Las’ c-o să am eu grijă de celula asta! le amenință gardiana. Voi patru n-ați făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu mai pot îndura să stau cu lepădăturile astea nici un minut. Hei, spuse Frieda celor două colege de apartament. Păpușica nu ne are la mațe. — Persoanele ca voi terfelesc Cartierul, o acuză Lana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Își delimitează raționamentul fără a-l Înăbuși. Continuă! — „Ce fel de himeră este omul? (Era pasajul meu preferat). Ce lucru nou, ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spune cu trei secole mai Înainte. Lăsând deoparte faptul că se Îndrăgostește de-o bătrânoagă, Joanna, și o consideră Sophia divină, omul ăsta nu era În toate mințile. Trebuie reținut că avea dușmani puternici, l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cipriano, surprins încă în pat, a fost făcut prizonier. Trebuie s-o spun: locuitorii din Grado au fost cu acea ocazie niște lași. Știind că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
casei rămase goale era alta, și nu avea nici dreptul, nici dorința de a-l ierta. Nu ceruse niciodată ajutor de la nimeni. Descurcă-te singură - acesta era motoul Olimpiei. Nu te plînge și Învață să plutești, căci viața e o cloacă, și nimeni nu te ajută dacă nu te ajuți singură. Mama? Vin să stau câteva zile la tine cu copiii, Îi spuse la telefon, ca și când ar fi fost un lucru obișnuit, fără importanță. De fapt, nu-i ceruse părerea. Petreceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
indignat.): Nu se poate! GARDIANUL (Învins, abătut): Asta e tot ce avem... ARTUR (Tot mai copleșit.): Nu... Nu se poate...! GARDIANUL: Aici am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate care se lărgeau pe măsură ce avionul pierdea din înălțime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și bărbați și femei cu chipuri nedeslușite păreau că se lasă antrenați într-o ciudată întrecere în care fiecare părea că rivalizează cu vecinul pentru momentul în care să aducă resturile rău mirositoare. Orașul deveni într-o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse preotul. Dar, dacă noi, cei care ne-am dat seama de problemă, ne spălăm pe mâini, lumea se va duce inevitabil de râpă. — Ce propuneți ca să împiedicăm acest lucru? — Încă nu știu. Dar, ceva... Șoselele, fabricile, panourile publicitare și cloacele n-au dreptul să năpădească totul. Trebuie să existe locuri care să le fie interzise pentru totdeauna. Dacă specia umană se împarte în cei care iubesc progresul și banii, cu toate mirosurile lor pestilențiale, și cei care iubesc Natura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]