252 matches
-
iezuit de la 1768 se arăta nemulțumit de faptul că, alungați din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci schismatici [= creștini ortodocși] etc.” <endnote id="(333, p. 562)"/>. Reacții similare aveau misionarii catolici și cu privire la situația din Moldova și Țara Românească. Prin 1677, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu lătraturile vorbelor lor, omoară-omoară-omoară, vă revine vouă misiunea, ca detașament de avangardă a clasei muncitoare, dragi mineri, omoară, toată scursura și pegra societății adunată acolo sfidând normele democrației și ale statului de drept și transformând centrul orașului Într-o cloacă și un focar de infecție În numele unui pretins anticomunism și atacând instituțiile publice, sediul Poliției Capitalei și Televiziunea Română Liberă, provocând prejudicii și pagube de milioane, omoară, omoară, trupele de legionari care au devastate și s-au dedat la acte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prohodul Crainicul Bucovinei - cei de la Timpul - scriau la 17 ianuarie 1932: „Oficiosul guvernului și-a dat duhul. Rușinea presei românești din Bucovina, editată cu banii primăriei Cernăuți și condusă de o nulitate politică Dandanache Costeanu a dispărut. Escrocul Pohoață și cloaca prietenilor primarului a rămas îndoliată. Stârvul Crainicul Bucovinei a fost zvârlit în valea plângerii. E un succes al ziarului nostru. Noi am fost groparii...” 124 Tristă deontologie de breaslă de aceeași profesie... * Redactor responsabil al ziarului a fost George A
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cuvine): Est-ce que je peux vous baiserx. ii. Despre bărci, libărci și alte caravele și gal(i)oane O sistematizare propusă de Dr. A. Kulakov pornind de la jurnalul secret al psihologului comandorului Tsop-Ir-Land, "comandantul flotilei" de pe râurile, bălțile, smârcurile și cloacele (de adâncime, de suprafață și din sistemul de viscere al broscuțelor și păsăricilor) din Ținutul Bahluiului Inferior Sursa documentului este incertă: carnetul, format A6, a fost găsit în toaleta rurală a nepotului lui Coman Doru, specialistul însărcinat cu vidanjarea periodică
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
spus că nu va fi găină ca oricare, ca picherele culegătoare de grăunțe de sub ciocul altora și nici călcată nu va fi prea des. Inseminarea se va face artificial, îi va veni prin poștă flaconul și introducerea produsului evirator în cloaca ce-i va fi montată o face singur, fără să-l vadă nimeni. Toți vor vedea în el pe viteazul, "le vivace" Socol-Nique, vânjosul și elegantul "qui toute poule nique" și nimeni nu-l va strânge de "șurub" numai să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
prea făcut pregătire. Nu prea. Ai, țigane, bilet? Nu prea. Am fost de vreo trei ori la un tip îngrozitor de blazat, cu care apoi am făcut un seminar. Un tip de treabă, în fond, dar care se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aicea, în 200 de metri, și ajungi la spital? Nu trebuie să te pregătești? Te operează, te taie, te dezbracă - și de ce să miroși urât? Așa e la noi, dacă scoate unul capul puțin, ce vrei să ieși? Înapoi în cloacă! Eu nu fusesem decât sincer. Scrisul e imoral, dar e o idee cu care trebuie să te acomodezi. Scrisul e o meserie mult prea frumoasă pentru ca o lege a compensației să nu funcționeze. Mă așteptam la o reacție, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
citesc pentru examene. Voi fi cît se poate de nepregătit, dar nu mă mai simt în dificultate ca-n ceilalți ani, cînd veneam mai pregătit. Văd eu ce fac! Deocamdată apreciez doar faptul că pentru 8-9 zile voi ieși din cloaca aceasta. N-aș zice că nu citesc. Citesc de-a valma, dar rețin foarte puțin. Și nu mă mai mir. Ataraxie! îmi dorești. Într-un text pe care Gabriela Negreanu l-a lăsat deoparte, ziceam: "ataraxia nu este o boală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe care trebuie să meargă colectivitatea. Se știe că politica, adevărata politică, reprezintă un segment al societății care se ocupă cu găsirea celor mai adecvate forme de organizare a acestei societăți. Comuniștii, ca și naziștii, au făcut din politică o „cloacă”, o baltă de noroi în care cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de o supremă tan drețe persistă pe colinele valurilor, până departe, în orizontul cețos. Nu numai culorile sunt pline de tandrețe, dar și marea însăși. Este - ciudat - o descoperire recentă, datorită configurației speciale a locului. Promiscuitatea abjectă a acestei plaje - cloacă ase mănătoare Bragadirului într-o zi aglomerată, cu un fund care se întinde pe sub apă sute de metri, încât trebuie să înaintezi până ți se urăște printr-un lichid maron ca să ajungi la adânc -, cu chioșcuri de răcoritoare, WC-uri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stare nici acum să inventez o explicație plauzibilă, dar reușesc să intuiesc că la baza ei era o lipsă, un gol de subjectum: nu mă mai comportam ca un subiect autonom, ci mă lăsam să mă scufund lasciv în acea cloaca maxima, cu cea mai mare voluptate. Îmi falsificam în toate chipurile eul, forțându-l să nu gândească la sine. Astfel mi-a lipsit autocontrolul ce m-ar fi constrâns la retragerea în singurătate, ca să-mi găsesc și să-mi motivez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
originală, o contribuție a prozatorului romîn, se găsește aci mai mult decît o dată. Cum, pe de altă parte, anumite influențe din Dostoievski, începînd cu viziunea sa tenebroasă, se întîlnesc la Céline. De pildă, singura ființă demnă de respect în această cloacă generală compusă din vicioși, ocnași, nebuni e Molly, o prostituată. Superficială, prefața lui Cezar Ivănescu a fost, pe drept, „înjurată”. Mă întreb, totuși, dacă aceia ce au criticat-o nu intenționau să lovească mai sus? *Alain despre Jean Schlumberger (text
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până atunci într-o cloacă și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere răzbunare pentru ceea ce el numea masacrele de la Rouen, amintește cu amenințări
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o analiză sumară observăm că judecățile etice despre politica românească tind să oscileze de prea multe ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup (ai noștri sunt buni și onești, ai lor sunt răi și ticăloși), transfer religios (cutare este bun creștin și milos, eventual „vizitat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ruina politicii, căzătura căzăturilor. A jucat tare sub mantia purității, făcând praf și puritatea și politica. Din cauza ei, lumea crede că România nu poate să fie condusă decât de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma lor. Este cloaca tuturor cloacelor și pierzania sufletelor fiindcă a concurat în încrederea românilor cu Biserica și armata, a confiscat toată moralitatea și a făcut-o praf. „Femeie, ne-ai amăgit sufletul, cu vorbele tale pline de lapte și miere,păcălindu-ne să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
căzătura căzăturilor. A jucat tare sub mantia purității, făcând praf și puritatea și politica. Din cauza ei, lumea crede că România nu poate să fie condusă decât de către căzături și tinerii vor pleca din țară, scuipând în urma lor. Este cloaca tuturor cloacelor și pierzania sufletelor fiindcă a concurat în încrederea românilor cu Biserica și armata, a confiscat toată moralitatea și a făcut-o praf. „Femeie, ne-ai amăgit sufletul, cu vorbele tale pline de lapte și miere,păcălindu-ne să ne înseninăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
după cum remarcă Nancy Frazerxe "„Frazer,Nancy" (1998), este bizară o asemenea replică. Dacă astfel de poziții sunt poveri, nu și privilegii (bunuri), cum se face că sunt păzite cu strășnicie de către bărbați? Ideea că femeile sunt mai degrabă „scutite” de cloaca murdară a politicii și lăsate să rămână mai aproape de zona „pură” a vieții private este mai degrabă o formă de rea-credință decât o abordare romantic-eticistă în privința femeilor 45. Ea se înscrie în vasta categorie a teoriilor vulnerabilității și protecției: vulnerabile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
fac și ei ce face aproape toată lumea. Totuși, dacă ar fi citit, ar fi știut ce se întâmplă cu cei care confundă gura cu fundul și nu se mai satură de mâncat rahat. Ei, ce se întâmplă? Sunt aruncați în Cloaca Maxima bucureșteană ca să înoate în dejecțiile târgului și, când vor să iasă, „Principele” îi împinge cu papucul de aur și catifea înapoi, la locul unde au crezut că nu vor fi aruncați. Cei care îi plătesc, ar trebui să-i
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima dată când spărgea ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cipriano, surprins încă în pat, a fost făcut prizonier. Trebuie s-o spun: locuitorii din Grado au fost cu acea ocazie niște lași. Știind că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că acolo trăiesc oameni și te mustră conștiința că nu-ți faci datoria față de semenii tăi. O morală ciudată care ne face să ne fie milă de punga proprietarului și să fim nepăsători față de viața chiriașului său care trăiește `ntr-o cloacă oribilă și care plătește «chiria morții». (Dem I Dobrescu, Viitorul Bucureștilor, 1934, p. 35). `n alocuțiunea de deschidere a `ntâlnirii istoricilor români și maghiari care a avut loc la Academia Maghiară, Budapesta, 1998. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Anuar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și decimate de febră; când mergi pe străzile acestea întortocheate unde dai la fiecare pas peste o râpă; când te lovești de grămezi de ziduri surpate, de zăplazuri care se dărâmă și de mormane fetide din tot soiul de resturi, cloace bogate în emanații morbide: atâtea lucruri inutile și atâta sărăcie! atâta lux și atâta mizerie! cu-adevărat, sufletul e mâhnit și iluzia dispare. Singurul monument al Bucureștiului e un teatru construit, la scară redusă, după modelul Scalei. Sala e mare
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cea din 1861-1862, cantitatea de zăpadă adunată după fiecare vijelie depășea un metru. Dezghețurile intermediare își au și ele neajunsurile lor, dar dezghețul din martie e un adevărat prăpăd. Încercați să vă imaginați suprafața imensă a Bucureștiului, noroaiele sale seculare, cloacele, grămezile sale de murdării; nu se fac nivelări și nici canale de scurgere; nicio rigolă în cartierele aflate departe de râu. Străzile se transformă atunci ele însele în râuri, în puhoaie, în lacuri noroioase și adânci, circulația este oprită; sania
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a arătat tinerilor păstori Maximin și Melanie la La Salette, în Franța și a transmis un mesaj despre toate aceste rătăciri, avertizînd asupra iubirii de arginți și a goanei preoților după onoruri lumești și plăceri trupești. Ea vorbește despre o "cloacă a necurățiilor", despre "urîciunea pustiirii" amenințînd cu pedeapsa divină.pe cei care "Îl răstignesc din nou pe Fiul meu", "căci nu mai există nimeni care să-I ofere Celui Etern sufletul său imaculat drept chezășie pentru semenii săi.". În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
episoade tipice pentru un climat toxic, ceea ce îl face să scrie cele mai radicale, caustice pagini care au radiografiat vreodată această instituție: "iunie 2005. Conferința Națională a Scriitorilor. Cea mai jalnică și degradantă adunare/adunătură la care am asistat! (...) o cloacă inexpugnabilă, oripilantă sub aspect etic". O adevărată obsesie vituperantă are George Mirea față de personajul N. Manolescu, căruia i se acordă aproape 10 pagini (114-115, 191-196, 348-350). Este vorba de o veritabilă diatribă, justițiarul probându-și acuzele cu documente de istorie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]