1,324 matches
-
din lemnul pădurii și înălțau mii de scântei spre mâna celui care mesteca de zor laptele subțiat cu apă, în care, pentru început, turnase o lingură cu sare. Rar, mesteca compoziția și mormăia ceva, adăugând mălaiul. Când laptele începu să clocotească și se formă așa-zisa mămăliguță pripită, baciul spuse rugăciunea regală, luă ceaunul de pe foc și puse cu mare grijă cașul fărâmițat și o bucată sănătoasă de unt. Le amestecă aprig, cu o lingură tot din lemn, cu mânerul lung
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1440008846.html [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Băile Herculane, 27/28 Iulie 2011. La Herculane și prin alte părți cad ornamente, în liniște cad, spărgând-o-n bucăți... Gândul meu vinovat de sub tâmple asudă, apa în Munți clocotește de ciudă, stă nepăsarea ruginită sub porți- Hercule, tu, până când ne suporți? Simt cum îmi curge prin vine un sânge haiduc, în grota cea mută aș vrea să mă duc, și liniștea acolo întreagă să-mi fie, să mă ascund
CAD ORNAMENTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cad_ornamente_.html [Corola-blog/BlogPost/367381_a_368710]
-
secetă, nimeni nu-și mai amintește exact orice detaliu, așa că realitatea se poate deplasa câțiva milimetri la stanga, câțiva centimetri la dreapta, fără ca să mai observe cineva. Sau măcar fără ca să mai deranjeze pe nimeni. N-am găsit răspunsuri în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1466166814.html [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
se adresează. Retrasă în altarul ființei sale, Ioana Stuparu privește mirată oamenii, urmărindu-le atentă fețele; căutându-le curioasă ochii, le citește privirile, încercând astfel să le descifreze înțelesurile și neînțelesurile existenței lor: „Fețe care exprimau năucire, disperare, derută. Ochi clocotind de viață, plini de biruință, ca ai cailor sălbatici după ce, în fugă nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eveniment_cultural_lansarea_cartii_de_teatru_miniona_de_ioana_stuparu_recenzie_de_florica_gh_ceapoiu_.html [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind în gol. Spuma apei, la razele lunii, era ca o dantelărie desprinsă din basme. Însă nu efectul acestei simfonii îl atrăgea pe nebun. Un vulcan clocotea în mintea sa. Acolo îl găsi Ștefan Deleanu a doua zi pe la prânz. Când a dat cu privirea de scriitor, s-a ridicat speriat și a luat-o la fugă. Apoi s-a oprit brusc și a asmuțit câinii pe
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_vi_gina_zaharia_1361730762.html [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DEMNITATE ȘI CURAJ Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 1169 din 14 martie 2014 Toate Articolele Autorului „Acolo tine-ți căruța, departe de apa care clocotește și de vârtej”. Aristotel Cuvântul Demnitate, ne spune DEX'98 vine din limba latină, dignitas -atis (după demn), însemnând „Calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu; gravitate, măreție”. Demnitatea este una dintre virtuțile cu care se naște
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1394774475.html [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
Exuberantă ca un cireș înflorind, de o vioiciune eclatantă, iradiind energie pozitivă, lumină și o nețărmurită curiozitate, sete de a cunoaște, de a ști și de a se ști în centrul atenției, de a fi prețuită și iubită, argint viu clocotind sub ispitirile electrizante ale talentului de a seduce și de a abandona, ea însăși, cvasi-instantaneu -, tânăra Cristina Mariana Bălășoiu (născută în Craiova, la 12 iunie 1979) nu conștientizează, se pare, aproape niciuna dintre calitățile sale reliefate, rapid, de noi, la
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
îndelung, nu existau indicii care să mă conducă la ipoteza de orgoliu masculin rănit, cum nu se punea nici problema logicii în “discursul” lui de adio. Mai degrabă era altceva, o nemulțumire uriașă alimentată de-a lungul timpului și care, clocotise îndelung în așteptarea momentului propice pentru a țâșni și a împroșca totul în jurul ei. Pesemne, rochia de mireasă a reprezentat prilejul de-a mă ataca și a-mi reproșa tot ce nu-i convenise în relația noastră. Dar de ce așteptase
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485159117.html [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
face să se bucure de viață: ,, Cu aripi de vânt / zbor spre tine / cu dor de soare și de zâmbet. Gândul la tine / zâmbetul mi-l provoacă, / iar norii dispar / când tu mă privești!...” (,,Spre tine”, Nicoleta Muntean). Sângele ce clocotește în vine și tinerețea dau naștere acelui impuls care îi îndeamnă să atingă trăiri înălțătoare, să iubească: ,, Eu sunt focul, / Luminez și încălzesc, / De ce vreți să mă potoliți? / Mă topesc în iubire, / Ard spre fericire. / De ce vreți să mă stingeți
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” by http://uzp.org.ro/cenaclul-literar-tinerele-condeie/ [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
pe perete, ușurel, dar degetele de la picioare nu reușeau să se sprijine pe colțul pietrei. Se ridică la locul inițial, se sprijini în degetul mare de la piciorul drept, se răsuci și privi în gol. La câțiva metri sub el apa clocotește înspumată. „Și dacă-i vreun pinten stâncos ascuns în valuri?” Se cutremură. Mai privi încă o dată și după cum bolborosea șuvoiul de apă părea suficient de adâncă. „Să nu-mi pierd luciditatea! Mă va învârti ca pe o morișcă!” Își desprinde
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
ființă să ceară totul de la viață... o viață căreia i s-a stors sufletește în fiecare trăire la maxim din fiecare secundă. A sărit cu parașuta! Ce relevă aceasta, dacă nu faptul că Vasilica Tătaru vrea să trăiască și trăiește clocotind? Frumoasă, visătoare, fire poetică, nespus de delicată, Vasilica Tătaru nu cunoaște teama de viață, dar este o frumoasă femeie înrobită numai de dragostea curată pentru care are puterea de a se jertfi, aleargând nu odată contra curentului, cu vântul în
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398148048.html [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Referință Bibliografică: Când se răstoarnă marea în vene / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petru_jipa_1491204811.html [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
nu va mai fi la fel de bună, va fi lipsită de culoare și lumină, Dar eu din infinit te voi veghea, Să poți să umpli cupa vieții ca-n timpul când prietenia mea ți-era un adăpost, Când razele de soare clocoteau, Ori poate ape repezi se învolburau, Prietenia mea, la fel ca și atunci, te va învigora.... Referință Bibliografică: Prieten drag / Ana Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ana
PRIETEN DRAG de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_georgescu_1424141507.html [Corola-blog/BlogPost/379855_a_381184]
-
putut afla de la tine, scoțându-mi în cale o metaforă lămuritoare: Trupul sărutului S-a scăldat în lacrima Lui Dumnezeu Până a înviat a iubire Că-i crescu din umeri Aripi lungi și albe de înger Și-n sâni îi clocoteau Două gheme de foc stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/mioara_timofte_1456424214.html [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
Locul central îl ocupă dascălul, un alter ego al scriitorului, în jurul căruia se țes destine într-un spațiu rural autentic, trăit. Prozatorul privește satul panoramic și îl umple cu frumusețe. Cu un limbaj delicat, cu eleganță romantică, scriitorul răcorește sângele clocotind al personajelor și mersul de neschimbat al satului cu descrieri de natură. Aceasta e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_daniela_panazan_1481306474.html [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
la strămoșii noștri, pentru a face față popoarelor migratoare, care treceau prin foc și sabie teritoriile cucerite. În luptele interne, Sfântul Grigorie se izolează, retrăgându-se în localitatea sa natală, cedând scaunul episcopal fără nici o rezervă, căci in sufletul său clocotea arta poeziei și a dragostei pentru Iisus Hristos. Ne-au rămas de la Sfântul Grigorie peste 18.000 de versuri, în care cugetarea lui nu-i o filozofie abstractă, ci frămaâtarea profundă a minții și inimii sale. Tratatul său Despre Preoție
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1453883552.html [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flămând răscolesc,Doi ochi de cicoare, cu riduri de lut,... XXVIII. E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Ascult cum clocotește viața În muguri de curând născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
verde crud Răsar suavii ghiocei, Își scutură veșmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, ... Citește mai mult Ascult cum clocotește viațaîn muguri de curând născuți,Renaște-n primăveri speranțaCopacilor, ce-n ierni, desculți,Visau la ramuri de liliac,Ce-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau cu veselie,Pământ și cer, zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate
INES VANDA POPA by http://confluente.ro/articole/ines_vanda_popa/canal [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
the water Flung to the șea I can not wonder I can not see. The bird is floating, The bird is free. It can be hither It can be thither For it is not me. ÎN ECHILIBRU Perfect În echilibru Clocotind de speranțe Și frici Am stat în picioare. Nu cu disperare, Sau bucurăndu-mă Ci calmă, în așteptare Că o căprioară. Sunt aici Dar unde este Dumnezeu, Dragul? AT POINT STILL Perfect, At point still Bubbling with hope And fears I
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1451542867.html [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
camerele sunt dotate cu de toate, TV, internet, există peste tot piscine, locuri de joacă pentru copii, teatre și cinematografe, grădini zoologice și botanice cu mediii naturale aclimatizate, școlile sunt firesc în afară însă nu prea departe. Adevărata viață însă clocotește în stradă, aici simți gustul deplin al mișcării, ai munte, ai vulcan, montagne russe de-a lungul trotuarului de vizavi de Excalibur și New-York-New-York, faci cățarări pe pereți abrupți artificiali, joci baschet și arunci la coș pe miniterenuri așezate cu
TENTAŢIE ŞI ABSTINENŢĂ ÎN LAS VEGAS ! (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Tentatie_si_abstinenta_in_las_vegas_xii_.html [Corola-blog/BlogPost/360724_a_362053]
-
străpunse fundul lacului și ajunase pe un tărâm ciudat unde pe stânci ardeau focuri, iar în jurul lor dansau despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. „Imperatorul” simți miros de catran și când își aruncă privirile dedesubt, văzu un cazan în care clocotea smoala. Vârfurile furcilor îi părăsiră trupul și căzu în infern. Mădularele i se topiră amestecându-se cu smoala, iar sufletul se zbătu disperat și neputincios în chinurile veșnice ale focului din fundul iadului... Năluca lui Vlad se opri undeva pe
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
pentru eroi Au pornit în marș magistru Steaguri păzite de astre De la Tisa pân' la Nistru Roșii, galbene, albastre. Poartă steagul re-ntregirii Tinerii urmași de daci, Țelul sfânt al reunirii Le va da viteaz cârmaci. Au pornit marșul unirii Ape clocotesc prin veac, Cântă imnul nemuririi Toți răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Să-și găsească rădăcina Și fi lonul nemuririi. Ne-am prins în Hora Unirii Să scăpăm Țara de hoți Căci ne cere legea fi rii
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1390131939.html [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
meu te-mpacă, Din depărtări adun de taină șoapte, Cu un sărut te-ndemn la alte fapte Cercând mieros să te provoc la joacă. De-atâta dor, tu nu-mi refuzi chemarea, Ci mă cuprinzi setos gustându-mi gura, Când clocotim țintind s-atingem zarea, Cu trup comun să-mbrățișăm natura. În iarnă-s dulci iubiri și întristarea Nu are timp să-ngenunche făptura. Referință Bibliografică: Sonet iubirii / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie
SONET IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1459809042.html [Corola-blog/BlogPost/368354_a_369683]
-
iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun. Ed. Bonifaciu, București-2015, p. 9-10) Mirabilul lirism al Luceafărului s-a împletit admirabil cu cugetarea filosofului creștin, care ocolind labirintul miturilor și-a netezit calea cunoșterii cu adevărul revelat, înconjurat de tainele supreme
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
noi toți, îmbrăcată în platoșe de speranțe; numai aureolele de sfinți le-au rămas străbunilor Americii, afară, împletite invizibil printre razele capului ei... Acești stejari, acesti sfinți ai Continentului Nou, îi susțin și-acum colosul pe umeri, căci înlăuntru-i clocotește o istorie grea și fierbinte, ce va declanșa în curând prima-i bătaie de inimă caldă, atunci când noi, care circulam prin trupul statuii precum globulele sângelui ei, într-o infinită și vitală transfuzie, cu vocea lui Pygmalion, îi vom porunci
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1482386469.html [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]