1,296 matches
-
Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926, deci la câțiva ani după război, când totuși, sub aparența că nu se întâmplă nimic, și când stabilizarea pare să fi prins crustă, ceva se pregătea, clocotea în adânc, așteptând să răbufnească. "Ceasul moale" și "slava stătătoare" dădeau senzația înșelătoare de pace veșnică. Nici o adiere nu se simțea; cel puțin, Dimancea mărturisea că nu simte decât zăpușeala. Furtuna vine dinspre Roma, de la Mussolini - i se spune, dar
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
deceniul nouă au fost pictate și desenate pînze, însumînd sute de hectare, cu mineri în salpoete noi și cu lanterna strălucindu-le în frunte ca o stea polară, cu oțelari a căror musculatură era mult mai vîrtoasă decît materia care clocotea în cazane, cu macaragii, strungari și cu toate variantele de constructori împrăștiați pe șantierele patriei. în același timp, milioane de tone de marmoră, bronz, ghips, granit, bazalt, alabastru, ciment, inox, alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
abate de la normele și exigențele profesiunii. E personajul care circulă liber prin toate literaturile care definesc "Mitteleuropa romanului", de la Joseph Roth la Miroslav Krleza. Dar tot din primele capitole, el ne avertizează asupra dublei sale naturi: Pe cît inima îi clocotea de viață năpraznică, pe atîta mintea lui se zbuciuma cu întrebări tainice, suferind fizicește de cîte ori, în căutarea explicației, se izbea de zidurile începutului și sfîrșitului între care e mărginită conștiința omenească. Se făcuse gînditor, chiar visător, cu apucături
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
a teoriilor și ideilor necesită un regim de lectură și instrucție de care - cu tot respectul - nu-i văd capabili pe nici unul dintre cei care s-au dedicat vieții de parlamentar. Depășiți de provocările tot mai agresive ale unei lumi clocotind de energia schimbării, ei se uzează în timp record, riscând să devină nu doar niște jalnice parodii ale competenței pe care o afișau, ci frâne serioase ale progresului. Refugiați în micile-marile aranjamente de culise, ei nu mai pot fi folositori
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în curătură, unde-am trimis niște oameni să-mi secere un petec de grâu ce-l am; și ia așa părea că joacă aerul în fața ochilor, ia așa, ca o apă care clocotește. Iaca ia așa. (își flutură mâinile) ANISIA: Ba-ți juca ție în fața ochilor din alte pricini, pe care le știm noi bine... Că nu ne cunoaștem de azi, de ieri... Și ce voiai să vezi, mă rog, în curătură? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
turtit la mijloc torțile lumii... DĂNILĂ: La vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din apă s-au speriat. Oleacă doar de nu s-a risipit bolta lumii! DĂNILĂ: Prea bine și frumos le spui tu pe toate, da' mie îmi vine a râde. Cum, măi, numai atâta poți tu? Mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fost, ar avea dreptul să o judece. Cine își aroga asemenea libertăți depășea granițele bunului simț, ale decenței, ale respectului față de o femeie despre care știau așa de puține lucruri. Intrase cineva în forul intim al sufletului ei în care clocoteau atâtea întrebări ce își căutau un răspuns? Putea cineva să-i dea acea liniște de care avea atâta nevoie o ființă aflată mereu pe un altar de jar încins? Atunci de unde a apărut și din ce sfere venea această tiranică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-i ardea. Cu pas zorit, pe drumul cel mai scurt, ajunse acasă. Pustiu. Domnul ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl așteptă până seara, clocotind toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport pentru a fi rostite cu glas tare. Îl aștepta pe Teo, furioasă ca o leoaică căreia i s-au răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mele din seara aceea nenorocită. Teo, nu am venit să negociez. Ce mai vrei? Tu ți-ai satisfăcut plăcerea, dorința cum spuneai, de a avea un copil. Acum îl ai! Nici acum n-ai înțeles? se prefăcu mirată, toată ființa clocotindu-i într-un râs mefistofelic. Nu! Vreau ca Răducu să-l aibă pe tatăl lui lângă el. Să divorțezi de molia de nevastă-ta. Tot îi lași ceva, o fetiță, o casă ca un palat... Dacă vii lângă mine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe o descurajare clară și definitivă. Însă să înăbuși o idee, punându-i brutal frână încă dinaintea ivirii zorilor ei, nu este, oare, cea mai mare greșeală, pe care o poate face cineva - mai ales o mamă - față de tânărul ce clocotește puternic de ambiția vie a gândurilor mari? Ba sigur că este, iar, în cazul de față, nu numai că și sora lui Osvald gândea întocmai ca și maică-sa, dar, în plus, ea îi și spuse într-o zi, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
da, cititorule, într-adevăr, ea voia afară, dar încă nu și putea închipui cât anume va mai trece până când va ieși, căci căutarea ei de răspunsuri era, totuși, încă la început abia. Deocamdată, dânsa nu făcea altceva, decât să tot clocotească în zeama-i proprie, muncindu-și mințile ca să se dumirească ce-i cu starea ei din ce în ce mai proastă, dar nu reuși mare lucru - ea încă mai păstra în ea foarte multe elemente extrem de contradictorii! Așa se întâmplă mereu la oamenii precum
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pare. Mi-ai și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și de nedemn. După ce ai citit scrisoarea aceea, clocotind de mânie și tremurând de indignare, ai dat buzna aici, în încăpere, mi-ai arătat-o și mi-ai dat-o s-o citesc, pentru ca, mai pe urmă, să iasă un mare scandal între noi doi. Ții minte toate astea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nicidecum înfrâna și ține adunată în el emoția. - Ah, mamă, ăsta-i un miracol, cred c-am fost martorul unui miracol, un adevărat miracol venit de Sus!, și rostind acestea, izbucni direct în lacrimi, lacrimi ce, de altfel, demult îi clocoteau lui sub pleoapele-i înroșite; plângea din inimă, cu tot sufletul, așa cum n-o mai făcuse niciodată în viața lui; până și el își dădea seama de lucrul acesta important. Solemn, îți fac promisiunea, continuă dânsul, că am să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie. La alte focuri, în ceaune imense, clocotea șah masasa balanăsa 1 mâncarea preferată a țiganilor mai ales la marile ospețe, ciorbe de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu ce ne ospătăm astăzi!? - Cu multe bunătăți, dar trebuie să mai așteptăm puțin până vine și Mihăiță de la școală. - Nu e nici o problemă! Până vine băiatul, vreau să-ți spun că suntem convocați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii lui Mihăiță, se întâmplă un miracol; simți cum în întreaga ei ființă sângele începuse să-i clocotească, de parcă ar fi stat deasupra unui foc, ale cărei flăcări îi cuprinsese întregul trup. Dintr-o pornire, care se afla dincolo de ea, făcu câțiva pași prin încăpere întinzând mâinile amândouă către acesta, gata-gata să-l îmbrățișeze. Voia să-l ia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
spun povestea. Dar de unde să încep? Viața toată e de fapt o narațiune. Trebuie să storc ciorchinele de strugure și, linguriță cu linguriță, să torn sucul în gâtlejul uscat al acestei umbre vetuste. De unde să încep? Toate gândurile care-mi clocotesc sub craniu nu aparțin decât clipei prezente și nu au nici oră, nici minut, nici dată. Un anumit incident survenit ieri îmi va părea cu mult mai vechi, cu mult mai insignifiant decât altul, petrecut acum câteva mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
s-a simțit ca un Wartburg de pensionar redegist, gata să fie prins de fălcile concasorului spre a fi transformat Într-un morman de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a simțit cum uleiul Începe să-i clocotească În vine, bujiile i-au oferit pe loc scânteia necesară și s-a năpustit neînfricat În urmărirea fugarei. Noi, oameni În general nesimțitori la tot ce ne-nconjoară, băgăm În seamă prea puțin tumultul interior al neființelor din preajmă. Ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mînă un obiect oarecare, un pahar, o cană, o farfurie sau un vas metalic, obiectul cade cu zgomot infernal, iar dacă nu se sparge, se rostogolește zornăind pe pardoseala bucătăriei. Vic vine Într-un tîrziu și spune cu voce calmă, clocotind de nervi: și doar te-am rugat să faci mai puțin zgomot! CÎteva minute mai tîrziu, sunetul strident al soneriei de la intrare o va face să tresară din nou. Doctorul Thomas considera de la sine Înțeles faptul că poate veni oricînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta pînă nu ajungem acasă. Cine sîntem noi? Cine sîntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mîinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decît sîntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de zahăr dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
regulă, am spus. Iar în casă s-au investit și banii ei, nu numai ai mei. O să împărțim lucrurile pe cale amiabilă. Ești absolut formidabil! spuse Rosemary. Nu simt la tine nici un strop de amărăciune. Dacă aș fi în locul tău, aș clocoti de furie. Te-ai purtat cu omul ăla de parcă ți-ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înșelat m-a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici îngrijorat, pur și simplu clocotesc de furie, am spus. Nu vreau să mă ajutați să trec prin încercarea asta. Nu vreau decât să mă lăsați amândoi în pace, în sfârșit! — Te înșeli în privința dorințelor tale, Martin, spuse Palmer. Nu e ușor să scapi de chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă! — După ce m-ai scos afară în grădină, n-am plecat acasă, spuse ea. Clocoteam de furie. Îți explic imediat de ce. M-am dus la Biblioteca Universitară și am încercat să citesc ceva, dar n-am reușit. Apoi am intrat undeva să beau o cafea și apoi m-am dus acasă. Eram îngrozitor de amărâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo, în camera de zi, băiețelul lor ajuns la maturitate să se tăvălească dintr-o dată pe covor cu mămițica lui, ce-ar face, oare, tătuțu? Ar turna, oare, o găleată de apă clocotită peste cuplul năbădăios, care a luat-o razna? Ar pune mâna pe cuțitul lui - ori s-ar duce în camera de alături, să se uite la televizor până-și termină cei doi treaba? — De ce-ntorci capul? mă întreabă amuzată mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]