167 matches
-
lui Porumboiu, cealaltă jumătate este dată de traseele celor trei personaje implicate, Mănescu lichidându-și datoriile făcute la cârciumă, oferind o imagine grandioasă asupra învățământului cu un extemporal despre ceea ce elevii săi propun, Revoluția franceză, și introducând precaut în valiză clondirul cu mastică prima pentru dozarea emoțiilor, cerând iertare și bani de la chinezul Chen (George Guoqignyun) vânzător de petarde și pastișe de Moș Crăciuni, chinez bălăcărit cu o zi înainte într-un chef monstru. De la De ce trag clopotele, Mitică? (1981) al
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
Tănase (emisiunea de pe Realitatea Tv, duminică, ora 18 și), dacă... - Domnu' preten, îi zic, vezi că te paște un sejur la "maximă siguranță", dacă mai vorbești mult... Iar publicitate?!? OK! Însă, dintr-odată, prietenul devine acut sentimental, așa că după două-trei clondire de "bistrițeană", continuă: - Mă, bădițule, "nu știu alții cum sunt, dar eu..." - Vezi-vezi, îl trag de tricou, că dai în copiraitu' lu' Creangă - ce e cu tine azi ?... - Of, fi-r-ar a... - scuză-mă - de întrerupere! Că parcă ai fi domnu
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
Dobrin. Trei echipe a terminat Dracul ăsta-mpielițat Si dacă la ușa sa DNA-ul va bătea Bulbucatul ar fi vrut Să distrugă și mai mult Cu cătușe zăngănind Ia să-i mai urăm un pic! Fratele lui Dragomir Scaraotchi din clondir Este unul Sandu Mircea Care s-a întors aicea Dintre morți ca să mai facă O prostie diavolească. El Craiova a urât De când mă-sa l-a făcut Fotbalistul de un ban Ne-a fost mereu un dușman Și când moartea
"Pluguşorul" oltenilor pentru Dragomir, Sandu şi Piţurcă - VEZI VERSURILE () [Corola-journal/Journalistic/76304_a_77629]
-
ar ezita să se înscrie în Liga Temperanței, dacă o astfel de asociație ar exista în România. Și atunci, cum s-a născut asocierea, aproape obligatorie, între scriitor și băutură? De ce, alături de călimară, stă, în imaginarul public, și un nelipsit clondir sau o pântecoasă carafă? De ce e perceput scriitorul ca parte a unui sistem de vase comunicate, în care torni la un capăt vin și la celălalt iese rondelul, sonetul, madrigalul, gazelul sau balada? Și, mai ales, de ce o astfel de
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
de imprecație; reflexul și reperul ei literar e, ca de atîtea ori, Caragiale, prin celebra replică rostită ,cu volubilitate" de Leanca, în situația solemn-juridică: Onoarea mea, domn' judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ți și dregu-ți, și mi-a spart clondirul" (Justiție). Pe de altă parte, apar și azi contraste stilistice intenționat comice, de pildă în relatarea textelor științifice și didactice: ,Uneori, se dau probleme de gen Ťun punct P de masa m face și dregeť" (portal.ro).
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine îmbătrâneai fată decât să te măriți cu păgânu'! Evident, ,păgânul" era Haralampy care, cu un zâmbet sardonic, tocmai ducea clondirul cu ,bistrițeană" la gură. -...Însă nu aceasta este problema, continuă el, ci faptul că în noua orânduire telesclavagistă, la noi se încearcă în aceaste zile toride, când telespectatorul aproape că nu mai știe pe ce lume trăiește, să i se
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
moftologice este incapacitatea de sinteză. Raționamentul moftangiului nu este nici inductiv, nici deductiv, ci transductiv, adică avansând de la un caz particular la altul. Leanca, nu întâmplător, comersantă de băuturi spirtuoase, trece de la „onoarea mea" la „situația care m-a-njurat", apoi la „clondirul cu trei chile mastică prima", ajungând la „venisem tomn-atunci". Nu trebuie să ne inducă în eroare pronumele relativ care. Nu are rolul de a introduce posibile relații de subordonare logică. Sintactica gramaticală, nu este folosită, ci doar mimată de moftangii
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
și în frază, pe care-l ajută bine și sintaxa. O etichetă scurtă, cu atestarea, vechi-ceremoniosă, la sfîrșit: "Arhip. Nouă ridicătură de a domnului Mihai vodă Sturza; moldoveni sînt." Apoi iată, de pildă, unde stau, rătăcite, anacoluturile lui Caragiale, între clondirul de mastică și evocările șiroinde de familie: "Balș. Moldovan drept, veche familie boierească, figurează între nobilii Moldovei încă dinaintea domniei lui Dragoș vodă, pe cînd țara era republicană, precum văd într-un manuscript a lui Petrea Clînău, spătarul lui Ștefan
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma lor destine. Mă uit pe geam. Descopăr mici prăvălii pe care le credeam de mult dispărute: Remaiez ciorapi, Sifoane, Pantofărie, Chei-yale. Îi privesc pe actorii, tineri, care populează universul lui
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
este atestat documentar ̀ ncă din secolul al XVIII-lea. Parcă nicăieri nu se potrivește mai bine catrenul lui Păstorel Teodoreanu ca aici: „Suav amurgu-și lasă rugina ̀în pahare, Miresmele grădinii ̀ n noi se răspândesc S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare". Vechiul han din codrii Buciumului a fost „cercetat", de multe ori, de nedespărțiții prieteni Ion Creangă și Mihai Eminescu. Prima școală din Bucium, Soseaua Bucium În toamna anului 1865, anul școlar
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut și Însingurat, așezându-se și primind noul clondir pe care i-l Întindea căpitanul. De fapt, domnul de Quevedo se afla Într-un du-te-vino permanent Între Curte și locurile de surghiun, mereu Între două ordine de arest sau de exil. Poate de aceea, deși uneori cumpărase case ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tot ține întruna până la învierea morților. Ți-am spus să vii să-ți dau câte glaje, șipuri și damigene vrei. Păi nu, doamnă, nu-ți cadă cu supărare. Asta nu, că nu matali ți-am dat. El să-mi înapoieze clondirul, că-n pădure-i de trebuință. Aicea nu-i ca la gară la dumnealui, să bei din șip și să-l zvârli la gunoi. Doamne, Ghiță! Și cum e? E bine? E sănătos? Păi dar cum să fie, dacă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Întors acasă la ora fixă, de frica Aurorei, ședea la masă și mânca nu excesiv, ci suculent, prânzul Aurorei fiind compus după rețete foarte savante, și bea trei sferturi dintr-un pahar cu vin mai mult dulce, turnat dintr-un clondir de cristal tăiat în fațete. După masă, Suflețel se culca o oră, apoi, sculîndu-se, lucra din nou un ceas la Corpul de inscripții. Vara, pe la cinci, dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noua artă, așa cum Ruysdael sau Vermeer aveau afficionados care-ar fi plătit oricât pentru un ulei crepuscular. Era însă posibilă și o treaptă superioară până și acestor legendari artiști, deși nimeni, nici după o ladă de Grolsch, nici după un clondir întreg de jeneever, n-ar fi-ndrăznit să se laude că l-ar fi văzut vreodată pe el (sau pe ea), în mod necesar unul singur, geniul absolut care, după ce trecuse prin toate stadiile artei oamenilor-statuie, după ce se lepădase de pantomimă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir cu lichid transparent, dar cu multe grade judecând după mulțimea mărgeluțelor, așezat la îndemână într-un colț al mesei, lângă telefonul la fel de bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
criptocomuniști, ba chiar să facă din țânțar armăsar, nu doar ăsta era rostul câinelui de pază al democrației? Nu pentru binele nației, cinste, progres, dreptate, pace, adevăr și fraternitate se luptase el însuși încă de pe vremea când redacta, între două clondire de coniac albanez sau de vodcă poloneză, după împrejurări, și cu stacana de nechezol aburindu-i mustața, foaia volantă a șantierului de la canalul Dunăre Marea Neagră?... Ce maica și anafura mă-sii!... Dar când se produsese o nouă alternanță la putere
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1, e liniște în Botoșani. Oamenii deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă, îl miluiau care cu o bucată de pâine cu friptură, care cu câte un clondir de rachiu sau de vin. Bunicuil le lua, mulțumea frumos și le punea în buzunarele adânci de la anteriul cu care era îmbrăcat. După ce-și termina rondul, se ducea acasă și se delecta cu câteva păhărele de rachiu și de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai trece, și poate nu avea cu cine petrece, pentru că a fost o zi nefastă când i-a murit nevasta, bunica cea bună, de care nu știu nimic, și lumea și timpul trecea pe lângă el, de se mai lua cu clondirul lui de rachiu sau de vin. Apoi, spre nenorocul lui, sau poate așa i-a fost sortit, „s-a luat” cu o țigancă, care poate l-a iubit sau nu, pentru că tot ce agonisea bunicul, ea părăduia și dădea la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Da, așa-i. Și pe polițistul de zonă, strecurîndu-se la mijlocul rondului să bea o ceașcă de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndească și mai mult la situația curioasă În care se afla - că ea acceptase o iubire, un șir de atenții pe care Julia avusese ocazia să le accepte inițial, dar le refuzase... Julia despachetă senvișurile, scoase dopul de la ceaiul aburind; clondirul stătuse Învelită Într-un pulover pentru a menține ceaiul fierbinte. Turnă puțin ceai În două cești delicate dintr-unul dintre dulapuri, apoi Îl amestecă, pentru a Încălzi porțelanul, aruncă lichidul, după care turnă din nou ceai. Ceaiul era dulceag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de sticlă. MÎine n-o să mai vreau să beau, și abia l-am atins. — Asta Într-adevăr o să-i facă să ne aresteze. — Nu-ți face griji. Am un plan. Se Întoarse la dulap, mai răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
griji. Am un plan. Se Întoarse la dulap, mai răvăși niște lucruri și scoase clondirul din care băuseră ceai În Bryanston Square. Îi scoase dopul și-l amușină, apoi turnă vinul cu grijă. Era suficient. Puse dopul la loc, și clondirul Într-un buzunar. În celălalt buzunar Îndesă o lanternă. — Acum arăți ca un spărgător, spuse Helen În timp ce-și Încheia nasturii la palton. — Dar uiți, zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din jur erau negre și nu Împrăștiau nici un fel de lumină. Helen o căută pe Julia, abia dacă văzu șapca și haina ei neagră. Dar Îi simți mișcarea brațului, În momentul În care Își vîrÎ degetele În buzunar și scoase clondirul. Auzi pocnetul ușor și umed al dopului ieșind din sticlă. Julia Îi trecu sticla, iar Helen și-o puse la gură. Lichidul roșu și aspru Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fainberg i-a mers să le tragă atenția altunde, vorbind dă chestia cu vinurile șpițerești, care tre să te obosești și să recunoști că o buchisește la perfecție, fincă, acu câteva zile, doctoru Pertiné i-a strecurat prospectu dă Întermediat clondire și jumăți dă stecle Apache (un mare vin șpițeresc aprobat dă doctoru Pertiné). Io am zis mereu că nimic nu ie ca tăritura ca să liniștești spiritele, deși, dacă se pilesc prea praștie, ăi dă conduc Noul Imparțial trebuie să proceadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un brelan și ălălant iera armat, Fainberg le-a băgat la cenușar că unirea ie mare putere și că, dacă voia să țină tosturi, le da apsintea la preț dă sold. Chilipirgiu din noi i-a vândut: a plătitără douășpe clondire și, când a pupat al optulea, iera Cuartetu Matola. Ciuruiții dă pălinci care, ce mai, sunt igoizmu În persoană, n-au făcut caz că io le dam târcoale cu cinzeaca, pân nu s-a pus rusticanu d-a latu, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]