117 matches
-
în natură există 4000-5000 de structuri glucidice, cea mai importantă este glucoza. Enzima care mediază captarea energiei solare în prima etapă a fotosintezei, în prezența CO2 este ribulozo-1,5-fosfat carboxilaza. Este cea mai abundentă enzimă din natură. Prin absorbția de către cloroplaste a cuantelor de lumină, energia acestora este utilizată pentru sinteza din CO2 și H2O a aldehidei formice și apoi a glucozei. Molecula care mediază transferul de energie din cuantele luminoase în glucoză este molecula de ATP. Glucoza și celelalte glucide
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
conținute inițial, însă în activitatea lor intervin unele schimbări determinate de starea fiziologică a produselor, de localizarea enzimelor și de o serie de factori fizico- chimici : temperatură, pH, agenți oxidanți și reducători, umiditate etc. Localizarea enzimelor este cu precădere în cloroplaste și mitocondrii. Taninurile prezente în fructe decid calitatea și modul de păstrare și industrializare. Taninurile sunt amestecuri de polifenoli, imprimînd fructelor un gust astringent. Soluțiile lor dau reacție acidă. Cele mai bogate fructe în taninuri sunt: merele (0,35÷0
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
coajă. Cerurile se află situate peste epicarpul sau epiderma produselor, formînd așa numitul cerumen sau pruină. Ele exercită un rol de apărare contra localizării microorganismelor și acțiunii distructive a unor agenți exteriori. Pigmenții sunt substanțe cu molecula complexă, localizate în cloroplaste, cromoplaste sau în sucul celular, combinate cu glucidele sau cu alte componente. Cei mai răspîndiți pigmenți sunt: clorofilele (verde de diferite nuanțe), carotinoidele (galben, oranj sau roșu), xantofilele (galben), pigmenții flavonici (galben) și cei antocianici (roșu, albastru). Vitaminele, ca substanțe
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
mai reducătoare; o ramură evolutivă, perfecționând în special membrana, a condus la organismele monocelulare procariote (fără nucleu individualizat), precum bacteriile și algele albastre; − a doua membrană a fost cea celulară care, adăugată nucleului și altor organite, până atunci independente (precum cloroplastele, mitocondriile, ribozomii), a condus la organismele eucariote (cu nucleu individualizat) unicelulare, precum algele verzi, roșii și brune, protozoarele, flagelatele, ciupercile; − a treia membrană se realizează odată cu pluricelularitatea, fiind constituită de tegument; − a patra membrană, de astă dată de natură informațională
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
joacă rolul de „ancoră“ în componența foulingului biologic. Nutriția lor este multiplă. Deși majoritatea sunt heterotrofe, se găsesc destule nu atâta autotrofe, cât mai degrabă mixotrofe. Un astfel de caz este exemplificat de ordinul Euglenoidea. Organismele din acest ordin posedă cloroplaste, fiind deci capabile de fotosinteză, motiv pentru care prezența lor în foulingul biologic [16] este una cheie. Specia caracteristică, Euglena viridis, poate face fotosinteză, fiind deci autotrofă, dar se poate hrăni cu alte organisme - bacterii ori chiar protozoare [91] -, fiind
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
printr’un perete „colonial“ comun; poate fi asociată, la prima vedere, cu o citoplasmă comună mai multor nuclei cH - raport între înălțimea medie a plantulelor crescute pe un mediu tratat (chimic, radiativ etc.), respectiv pe aceluiași netratat chemoautotrof - v. autotrof cloroplast - organit citoplasmatic vegetal, sediul procesului de fotosinteză consumator - v. biocenoză cormofită - plantă cu organe individualizate, mai multe sau mai puține, după stadiul evolutiv, cu sistem vascular crH - raport între rH-ul unui mediu tratat (chimic, radiativ etc.) și al aceluiași
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Inteligent, spuse Beth. Dar, ca de obicei, ne gândim numai la noi. Ființa asta s-ar putea să nu ne facă nimic rău În mod direct. Aha, făcu Barnes. — Ar putea pur și simplu exala o toxină care să ucidă cloroplastele, astfel Încât plantele să nu mai poată converti lumina solară. Ca urmare, toate plantele de pe Pământ ar muri și, În consecință, viața ar dispărea de pe Pământ. — Aha, făcu din nou Barnes. Știți, spuse Norman, la Început am crezut că „problema antropomorfică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plastide și cu rezultat În perete. Din numeroasele substanțe existente În Învelișul organismelor inferioare, evoluția a condus la selectarea unui perete În care predomină celuloza, hemicelulozele și substanțele pectice la algele verzi și la cormofite. Plastidele. Toate tipurile de plastide (cloroplaste, cromoplaste, amiloplaste) derivă din proplastide și au o membrană dublă, ca și nucleul sau mitocondriile, care izolează stroma de citosol. În stromă predomină sistemul membranar tilacoidal, alături de granule de amidon, picături de grăsimi, ribozomi și ADN. Granatilacoizii sunt cei ce
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
sau mitocondriile, care izolează stroma de citosol. În stromă predomină sistemul membranar tilacoidal, alături de granule de amidon, picături de grăsimi, ribozomi și ADN. Granatilacoizii sunt cei ce cuprind În membranele lor fotosintetizante clorofilă și sunt grupați În pachete numite grane. Cloroplastele, fiind capabile de a realiza fotosinteza, conferă vegetalelor rolul de producători primari. În evoluția masei cloroplastice există 3 direcții principale: dispoziția mai periferică, fragmentarea și specializarea; acestea determină mărirea suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
de producători primari. În evoluția masei cloroplastice există 3 direcții principale: dispoziția mai periferică, fragmentarea și specializarea; acestea determină mărirea suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei luminoase. La alge, evoluția a mers de la un singur cloroplast (numit și cromatofor), În formă de cupă, ca la Chlamydomonas, la numeroase cloroplaste lenticulare, ca la Bryopsis. La cormofite, cloroplastele sunt lenticulare (20-60 Într-o celulă), reprezentând cam 50% din volumul citoplasmei. Algele verzi și cormofitele utilizează numai o parte
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
periferică, fragmentarea și specializarea; acestea determină mărirea suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei luminoase. La alge, evoluția a mers de la un singur cloroplast (numit și cromatofor), În formă de cupă, ca la Chlamydomonas, la numeroase cloroplaste lenticulare, ca la Bryopsis. La cormofite, cloroplastele sunt lenticulare (20-60 Într-o celulă), reprezentând cam 50% din volumul citoplasmei. Algele verzi și cormofitele utilizează numai o parte din radiațiile solare, În timp ce algele brune și verzi, ca și cianobacteriile, utilizează aproape
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
suprafeței În raport cu volumul, ceea ce duce la creșterea eficacității În captarea energiei luminoase. La alge, evoluția a mers de la un singur cloroplast (numit și cromatofor), În formă de cupă, ca la Chlamydomonas, la numeroase cloroplaste lenticulare, ca la Bryopsis. La cormofite, cloroplastele sunt lenticulare (20-60 Într-o celulă), reprezentând cam 50% din volumul citoplasmei. Algele verzi și cormofitele utilizează numai o parte din radiațiile solare, În timp ce algele brune și verzi, ca și cianobacteriile, utilizează aproape totalitatea radiațiilor primite (a nu se uita
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Diferențierea cromoplastelor, semnale colore, se integrează Într-o strategie a dezvoltării plantelor zoidofile și zoochore, contribuind, fără Îndoială, Într-o mare măsură la expansiunea angiospermelor. În general, cromoplastele se diferențiază târziu În cursul maturării fructelor, cel mai adesea plecând de la cloroplaste, mai rar plecând de la amiloplaste sau de la protoplaste. Originea plastidelor, ca și a mitocondriilor de altfel (ambele categorii de organite având membrană dublă, ribozomi și ADN), este explicată prin teoria endosimbiotică ,. Conform acestei teorii, organisme procariote fotosintetizante s-ar fi
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
Așadar, indivizi diferiți s-au Întâlnit, s-au Întrepătruns În așa fel că nu s-au mai putut separa: unul a devenit organit În corpul celuilalt. Deci, plastidele și mitocondriile sunt elemente „străine” În celulele care le adăpostesc. Altfel spus, cloroplastele sunt, de fapt, forme evoluate de cianobacterii (alge verzi-albastre cu pigmenți asimilatori), independente inițial. Vacuola. Această incluziune lichidă, specifică mai cu seamă algelor, ciupercilor și plantelor, reprezintă 80-90% din volumul celular și este delimitată de tonoplast, menținut sub tensiune datorită
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
absenți, ori foarte rari și scurți; - peri protectori și, adesea, secretori, absenți; - stomate absente la plantele submerse (Elodea canadensis) sau localizate numai În epiderma superioară a frunzelor natante (Nymphaea alba); - epidermă subțire, fără cuticulă, fără ceară peste pereți, dar cu cloroplaste În celule; - țesuturi mecanice absente sau foarte reduse; - țesuturi conducătoare foarte reduse (Îndeosebi xilemul); - mezofil subțire, omogen, cu celule izodiametrice; uneori frunzele au doar două straturi (cele două epiderme), exceptând nervura mediană (Elodea canadensis); - celule cu mucilagii și mineralizare puternică
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
la ciuperci. În cadrul lecțiilor care studiază aspecte privind fotosinteza, pigmenții clorofilieni și rolul lor, poate fi evaluată importanța carotenoidelor în procesul de fotosinteză prin activități de învățare cum ar fi: realizarea de experimente pentru evidențierea și compararea funcțiilor componentelor celulare (cloroplaste și cromoplaste), proiectarea și efectuarea de experimente simple pentru evidențierea relațiilor dintre factorii de mediu și funcțiile celulare, determinarea intensității fotosintezei în funcție de condițiile de mediu. Cercetările efective asupra condițiilor optime de dezvoltare a levurilor au permis evidențierea compoziției mediilor nutritive
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
fructelor. Heptoze Sunt puțin răspândite în natură, cele mai importante pentru biochimie fiind sedoheptuloza și manoheptuloza. D (-) Sedoheptuloza este o cetoheptoză existentă în numeroase plante și care participă în faza inițială a procesului de fotosinteză. D (+) Manoheptuloza se găsește în cloroplaste, alături de sedoheptuloză, sub formă de esteri fosforici. 2.5.6. Derivații ozelor În afară de produșii formați prin reacțiile de oxidare, de reducere, esterificare, în natură se întâlnesc și alți derivați ai ozelor, mulți dintre ei cu importanță deosebită pentru organismul animal
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]