560 matches
-
iar statele conduse de aceștia din urmă fiind numite "udel", "udelnoe cneajestvo" ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de "cneaz" a continuat să fie folosit în statele rutene, inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia și în Marele Ducat al Lituaniei. Cum Marele cnezat al Moscovei își răspândea tot mai mult controlul său asupra federațiilor succesoare ale Rusiei Kievene, marele cneaz Ivan al IV-lea a fost încoronat în 1547 ca Țar
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de "cneaz" a continuat să fie folosit în statele rutene, inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia și în Marele Ducat al Lituaniei. Cum Marele cnezat al Moscovei își răspândea tot mai mult controlul său asupra federațiilor succesoare ale Rusiei Kievene, marele cneaz Ivan al IV-lea a fost încoronat în 1547 ca Țar. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, titlul (demnitatea) de "mare cneaz
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
linie masculină a împăraților Imperiului Rus. Termenul "cneaz" a continuat să fie un titlu nobiliar al membrilor din familiei Rurikide, (Repnin, Gorciakov) sau Gediminide (Galițîn, Trubețkoi). Rurikizii și Gediminizii erau numiți cneji (prinți) încă din vremea când domniseră în mici cnezate (principate) medievale suverane. După ce statele lor au fost absorbite de Marele Cnezat al Moscovei, conducătorii acestor stătulețe au ajuns membri ai Curții țarilor, fiind autorizați să-și păstreze titlurile princiare. Începând cu secolul al XVIII-lea, titlul (mare cneaz, împreună cu
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
un titlu nobiliar al membrilor din familiei Rurikide, (Repnin, Gorciakov) sau Gediminide (Galițîn, Trubețkoi). Rurikizii și Gediminizii erau numiți cneji (prinți) încă din vremea când domniseră în mici cnezate (principate) medievale suverane. După ce statele lor au fost absorbite de Marele Cnezat al Moscovei, conducătorii acestor stătulețe au ajuns membri ai Curții țarilor, fiind autorizați să-și păstreze titlurile princiare. Începând cu secolul al XVIII-lea, titlul (mare cneaz, împreună cu o moșie din teritoriul ce purta acest titlu) era conferit în mod
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
În mod similar, numeroși nobili mărunți tătari (sau din așa numita de greci "Tartaria", litoralul de nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917, Finlanda, era numită "Marele Ducat al Finlandei" ("Velikoe Cneajestvo Finlandskoe"). În Banatul medieval până târziu, în perioada imperială, cneazul era numit "chinez". Satele românești și cele sârbești erau conduse de către un cneaz sătesc, care era veriga
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
înregistreze, nu numai sub aspectul lor politic, ci și religios-moral. Orientul înainta acum spre Occident cu zgomot, semănând prăpăd și jale. În anul 1241, în timpul marelui han Ughedu avusese loc marele atac al mongolilor, năvălitorii ajungând până la coasta dalmată, după ce cnezatele rusești fuseseră călcate de copitele cailor, ținutul dintre Nistru și Tisa pustiit, iar regatul apostolic maghiar trecut prin foc și sabie. La puțin timp după această grea încercare, din care Europa răsăriteană încă nu-și revenise, când lumea aștepta încordată
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
până la o înălțime de 372 m, mamelonul vulcanic Mocrea. Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetății, situată pe Calea Traian, operă a arhitecturii Renașterii târzii. Aici încă din 1295 este atestată documentar o fortăreață ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanța cetății crește, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate. Adevărata importanță o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din fortificațiile
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
întreagă, netăiată”). Cuvântul "copeică" a fost împrumutat din rusă: "копе́йка", citit [kapе́ika]. Acesta derivă din cuvântul "копьё" (pronunțat [kapió], în română „suliță”. Primele monede cu valoarea a unei sutimi de rublă, care au fost bătute în Cnezatul Moscovei după cucerirea Novgorodului în 1478, aveau imprimate pe o față stema moscovită, „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul cu "o suliță"”. Copeicile rusești din zilele noastre folosesc și ele această simbolistică. Rubla are o secvență unică de denominații: 1, 2, 3
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
Între 1932 șî 1990 orașul s-a numit Gorki ("Го́рький"), botezat astfel în cinstea scriitorului Maxim Gorki. Orașul a fost fondat de Marele Cneaz Iuri al II-lea în 1221 la confluența celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga și Oka. Numele orașului poate fi tradus prin "Orașul Nou de Jos", ceea ce îl distingea de Novgorod - "Orașul Nou", fondat mai înainte. Fortăreața Nijni Novgorod era un punct puternic întărit la granița cnezatului, apărată în mod natural de albiile
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga și Oka. Numele orașului poate fi tradus prin "Orașul Nou de Jos", ceea ce îl distingea de Novgorod - "Orașul Nou", fondat mai înainte. Fortăreața Nijni Novgorod era un punct puternic întărit la granița cnezatului, apărată în mod natural de albiile celor două râuri. Împreună cu Moscova și Tverul, Nijni Novgorod a fost printre cele câteva localități nou fonadate care nu au fost devastate de invazia mongolilor, și aceasta numai datorită lipsei de importanță în ochii
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
datorită lipsei de importanță în ochii invadatorilor. De-a lungul perioadei rămase în istoria rusă ca a "jugului tătar", orașul a devenit unul dintre cele mai importante centre politice ale regiunii. Importanța sa a crescut și mai mult, când capitala Cnezatului Suzdal a fost mutată aici de la Gorodeț în 1350. Marele Cneaz Dmitri Constantinovici (1323-1383) a încercat să transforme orașul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
dintre cele mai importante centre politice ale regiunii. Importanța sa a crescut și mai mult, când capitala Cnezatului Suzdal a fost mutată aici de la Gorodeț în 1350. Marele Cneaz Dmitri Constantinovici (1323-1383) a încercat să transforme orașul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex", a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377. După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui), și s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol important important la Curte, și chiar a avut pentru scurtă vreme un reprezentant
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis în luptele cu ungurii din anul 1271. Legenda spune că localitățile Bărbătești, Dobriceni și Costești ar fi fost întemeiate de către Bărbat (fratele lui Litovoi) și oștenii săi Dobre și Costea, ce se întorceau din prizonierat pe sub poalele
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Războaiele Ruso-Lituaniene au fost un șir de conflicte armate între Marele Ducat al Lituaniei, aliat cu Regatul Poloniei, și Marele Cnezat al Moscovei. După mai multe înfrângeri în fața lui Ivan al III-lea și Vasile al III-lea, lituanienii s-au bazat din ce în ce mai mult pe ajutorul polonez, factor ce a contribuit la crearea Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în 1363. În 1368, Algirdas a efectuat prima expediție majoră împotriva Moscovei. După ce a devastat zona de frontieră, liderul lituanian a izgonit oastea cneazului Starodoubului, Simeon Dmitrievici Krapiva și cneazului Obolenskului Konstantin Iurevici. La 21 noiembrie
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
La 6 decembrie, el a asediat Moscova și a început să devasteze zona din jur. După ce a primit veste că cneazul Vladimir Andreevici sosește în ajutorul Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
importantă. Astfel, conflictul dintre Lituania și Moscova era abia la început. Conflictele s-au reluat în timpul domniei fiului lui Dmitri, Vasile I, care a fost căsătorit cu , unica fiică a marelui duce al Lituaniei. În 1394, Vytautas a devastat Marele Cnezat al Reazanului, arzând multe sate. În 1402, a intrat în conflict cu ginerele său pentru controlul asupra cnezatului Smolenskului. După ce Vytautas i-a cucerit capitala, cneazul a fugit la curtea lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
lui Dmitri, Vasile I, care a fost căsătorit cu , unica fiică a marelui duce al Lituaniei. În 1394, Vytautas a devastat Marele Cnezat al Reazanului, arzând multe sate. În 1402, a intrat în conflict cu ginerele său pentru controlul asupra cnezatului Smolenskului. După ce Vytautas i-a cucerit capitala, cneazul a fugit la curtea lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui Ivan
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
țări rămăseseră tensionate. Sigismund I a cerut extrădarea lui Mihail Glinski, iar Vasile al III-lea a cerut tratament mai bun pentru sora sa Elena, rămasă văduvă. Vasile a descoperit și că Sigismund îl plătea pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]