182 matches
-
zi”, fac obiectul unor nesfârșite jocuri ale inteligenței și fanteziei, inclusiv sub raport stilistic, etalând minuțios, cu ironie sau sarcasm, sentimentele unor lucruri neînsuflețite. Impresia dominantă este aceea de vraiște existențială, adaptată perfect unui spațiu nedefinit, pe rând idilic ori coșmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare. Păstrându-se la egală distanță de patetismul și sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detașare să-și piardă sensibilitatea proprie sentimentalului travestit în ironist și umorist, B. reia, într-o suită fragmentaristă de
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
viețuind într-un cămin de nefamiliști, printre lumpeni ce-și conservă, în fericita lor ignoranță, autenticitatea psihică. Ruptura, schimbarea modului de viață introduc, ca subtemă a alienării, manifestările nevrozelor ca reacție a inadaptatului. Pintea - haiducul muncitor are o viziune obsesivă, coșmarescă, a inutilității ciclice a împotrivirii: „o roată de moară suspendată deasupra unui pârâu sec, învârtindu-se în gol, continuu, lent.” Romanele Refugii (1984) și Drumul cenușii (1988), făcând parte dintr-un ciclu intitulat Zidul morții, vor propune nevroza ca loc
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
românească tipul țăranului care, având forțe malefice, este capabil să abată prăpădul asupra oamenilor. Aici atmosfera devine tragică și evoluează gradat. Psihoza colectivă este înfățișată prin amalgamarea sugestiilor vizuale, acustice, olfactive și a fantasticului dezlănțuit, ceea ce are efectul unei reprezentări coșmarești. În Călătorul (1971), se vede bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
1933. O răceală ce trecea prin cărămizile ei spălăcite, invadându-i camerele și stingând candela care ardea În hol. Un vânt rece care flutura paginile cărții de vise a Desdemonei, pe care ea o consulta, căutând interpretarea unor vise din ce În ce mai coșmarești. Vise despre microbi ai copiilor, care bolboroseau, se divizau. Despre creaturi hidoase care se Întrupau din spumă albă. Acum evita orice fel de partidă amoroasă, chiar și vara, chiar și după trei pahare de vin băute la vreo onomastică. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și, atunci când stătea În fața icoanelor și-a sfeșnicelor, Își Închipuia fel de fel de lucruri, unele de-a dreptul coșmarești, astfel că slujbele Începură să i se pară din ce În ce mai scurte. Imaginea cupolelor și a clopotelor strălucind În soare i s-au Întipărit adânc În memorie. Ele s-au sedimentat atât de profund În conștiința ei, Încât de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că este aceeași temă, interpretată grav, apoi în „joacă“? Deși joaca ține în cazul acestui text nu mai mult de zece pagini. Avem în fața ochilor un roman al deformării: ni se dau mai multe alternative - deformarea se poate datora istoriei coșmarești, se poate datora oamenilor-text din jurul naratorului sau evoluției naturale a textului-narator. Există un centru (mobil, bineînțeles) al romanului: punctul în care naratorul ezită în fața intrării de la „Gambrinus“, după o noapte cruntă de beție. La masa lui obișnuită se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știe pentru ce!; Iată ce este mai rău - supliciilor, omorurilor, violurilor - Frumoasele vitejii asupra cadavrelor mutilate fără sens, al mulțimilor anonime cuprinse de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
locuri de parcare și cele mai bune mese din restaurante și Îngroșând rândurile nevorbitorilor de engleză din oraș? De ce nu pot să-și trimită voturile prin email din țările lor? De ce trebuie noi să suportăm garduri și măsuri de siguranță coșmarești când oricum nu-i ascultă nimeni? Și dacă ei refuză categoric să lucreze În țările lor, de ce n-am muta toată tevatura În Lincoln, Nebraska, să vedem dacă mai sunt așa de ahtiați să vină aici și să facă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să spună, apoi se retrase În biroul ei. Leo, Skye și Elisa sporovăiau veseli și au hotărât să ia prânzul la Pastis, ca să continue cu planificarea, dar eu m-am scuzat. Nu reușeam să-mi scot din cap o imagine coșmarescă: Phillip Întins pe balconul unui apartament luxos pentru tineri căsătoriți, Îmbrăcat doar În boxeri și executând tot felul de contorsiuni yoghine, În timp ce un fotograf Îl poza din patul nostru comun, iar Penelope privea de la mare depărtare. 22 Am dat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi continui rondul, așa că scuză-mă... M-am repezit pe lângă el În picioarele goale, cu sandalele Într-o mână și poșeta În cealaltă și am ținut-o drept până la lift. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai puțin coșmaresc mi se părea totul, mai ales că nu păruse deosebit de fascinat de scandalul - sau lipsa lui - cu mine și Sammy. Și de ce ar fi? am chibzuit eu. Omul Își petrece viața urmărind ca nebunul celebrități și Înregistrând toate dramele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vadă din nou, încercase să se scuze. Se întorsese în Anglia și începuse să-i expedieze o serie de scrisori extrem de lungi, unele indignate, altele abjecte, la care nu primise nici un răspuns. Se înțelege, nu povestise nimănui despre pelerinajul său coșmaresc. Totuși, în chip misterios, în Ennistone răzbise ideea că George McCaffrey îl urmase pe profesorul Rozanov în America și fusese respins de acesta. George simțea că ar fi în stare să-i ucidă pe aceia care răspândeau asemenea zvonuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a interzis destulă vreme, în chip fioros, vizionarea), înghițind fiere cu dulceață la 432, amuțind de admirație și deznădejde la Periferic-ul lui Bogdan Apetri, polemizând ore-n șir cu amicii pe marginea înnebunitoarelor tăceri din Polițist, adjectiv, inventariind viziunile coșmarești ale României (prea) libere în Occident, Marfa și banii, California Dreamin’, A fost sau n-a fost... și câte altele. Să mă tot îmbolnăvesc de frumuseți perverse! Și de cruda, sadica nebunie a realității care face ca occidentala „lume bună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Pratt, care se încheie cu Sven - omul din Caraibe, Cormorant este cel mai aproape de ethosul neîmblânzit al lui Stevenson sau Conrad. Despărțit de semenii săi occidentali, Cormorant alege să se confunde cu acest peisaj ce oscilează între paradisiac și coșmaresc. Cu nava sa, Cormorant pătrunde acolo unde nimeni altcineva nu ar mai îndrăzni. Obiceiurile cele mai sălbatice nu îi sunt străine, iar logica civilizației vestice este uitată în favoarea libertății neîngrădite a vieții sub semnul cerului și al mării. Cormorant îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
existente între autor și cititor. Pentru acest critic român, care nu se va lăsa convins de stilul fermecător al lui Callois, ,,fantasticul rămâne, fără drept de apel, un joc de-a neverosimilul, de a straniul, de-a insolitul, de-a coșmarescul, dar în mod esențial un joc’’. Constatarea că fantasticul este ulterior feeriei, îl face pe Roger Callois să creadă că între cele două genuri a avut loc o relație de înlocuire, continuată prin înlocuirea fantasticului cu povestirea S.F.. Fantasticul generează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ani după război, nimeni nu tulbură pe Stavrache ,,afară decât de popa Iancu volintirul care venea din când în când de pe altă lume să tulbure somnul fratelui său’’. Credința magică în temeiul căreia hangiul cade pradă groazei induse de fantasticul coșmaresc postulează tocmai ,,dreptul’’ pe care popa Iancu îl are de a se arăta fratelui său. Această secvență de mijloc a textului este una a acumulărilor de tensiune, a încărcării conștiinței lui Stavrache, ce devine stare de permanentă încordare, până la a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se închină și tovarășul de drum piere. Dacă în opera În vreme de război satanismul se relevă numai ca un element insinuat în conștiința personajului stăpânit de frica paroxistică, ceea ce îl proiectează, pe timpul somnului, în viziuni de un fantastic halucinant coșmaresc, în La conac același element magic se întrupează în insul desemnat de diavol să-i abată pe oameni de la comportamentul normal, adică să-i facă să-și piardă stăpânirea de sine, simțul de echilibru și să se angajeze în acte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
alte cicluri. Vălmășagul de imagini din Turnul Babel (peste 600 de versuri) configurează un "babelism" în perpetuitate: ciudată rotire de obiecte (stratificate pe șapte nivele), teribilă viermuială de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor tehnoștiinței este văzută în această ilustrare ca o întoarcere nefastă împotriva propriului demers, ca o tentativă de „răzbunare” a naturii sau ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
celor avertizați nu se esecută, că frecvența din cauza aceasta e mică”. În alt loc constată „cu durere” că întreaga sumă prevăzută pentru „întreținerea școalei ș-a învățătorului nu treceau a treia parte din leafa primarului”. Totul ca într-un scenariu coșmaresc, violând normalul, firescul, raționalul. O ofensivă împotriva bunului-simț și întregii concepții despre școală și educație a revizorului nostru. Administratorii nu numai că nu se îngrijesc de bunul mers al școlilor, dar uneori își arogă drepturi și competențe pe care nu
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
-i face strigătul mai puțin autentic. Dimpotrivă, el însuși ascunde o boală. După ce fusese invitat în casa de la țară a lui Eugen Ionescu, exclamă: „E așa de splendidă, că te scârbește definitiv să te mai întorci în Parisul acesta mai coșmaresc ca niciodată. Nu mai e un oraș, ci un Babel înspăimântător, cu care m-am obișnuit așa cum ești silit să te obișnuiești cu infernul” (26 decembrie 1975 Ă 291). Occidentul? „E putred... de bunăstare, de nerușinare, de pornografie, de droguri
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îmi apare ș...ț de o ardoare juvenilă care te face să zâmbești” (I, 362). Spre deosebire de el, Cioran se retrage din sine, se contemplă cu scepticism, eventual cu ironie, își asumă absența. Totul i se arată însă de o irealitate coșmarescă: „Când mă plimb și privesc trecătorii, mă simt așa departe de ei încât parcă mi-aș aminti de un coșmar avut într-o altă viață. La propriu și la figurat, nici un nume nu mi se potrivește și nu mă încântă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
parcurgând pe jos zeci de kilometri. Toate acestea, instituind realitatea, o și pulverizează. E la mijloc un permanent echilibru în stare precară. Ca să scape de ezitările, de vagul și de indecizia în care trăiește, ca să amâne nebunia generată de senzația coșmarescului și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea ce a generat drama pierderii identității. Drama lor este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]