1,794 matches
-
o culoare pe care n-o mai văzusem din copilărie, când bunica turna dintr-o sticluță câteva picături de "albăstreală" peste hainele albe puse la limpezit după ce fuseseră fierte -, dar derutat în același timp de sunetele copleșitoare ce veneau dinspre coama de deal ce se înălța direct din plajă. Păreau să fie - dar nu erau - greieri. Sunetul era mai grav, mai amplu și incomparabil mai puternic decât al clienților lui La Fontaine. Stranietatea provenea din faptul că era ziuă și soarele
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
de-nceput de lume" locuit de personaje cu biografii ieșite din comun. Teritoriul campestru din nuvele și din poeme capătă, în roman, înfățișarea Dicomesiei și a Insulei Cailor. Dicomesia este un ținut binecuvântat, un eden terestru, cu ,,grâie" mari ,,până la coama unui cal dicomesian", cu păsări ,,atât de multe și atât de netemătoare prin mulțimea lor, încât dicomesienilor și tuturor oamenilor obișnuiți câmpiei li se așază pe pălării și le zboară printre glezne". Se zice că Dumnezeul dicomesienilor le-a oferit
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
întreg spatele" cheamă porecla ce i se pregătește. Mai întâi, aurăreasa Fibula, un fel de mamă adoptivă a tinerei, observă că aceasta are ,,cap, trup și picioare roșii de iapă subțire". Apoi, copila ,,își gândește" supranumele, ,,râzând și scuturându-și coama, aruncându-se în pat pe spate, ridicându-și în sus picioarele drepte și lungi până spre tavan, bătând cu ele aerul fierbinte al aurăriei". Pecetluirea poreclei: Noaptea de dragoste (vinovată) cu Generalul Marosin, plânsul femeii și râsul bărbatului: ,,Iapa mea
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
nu-și aminti decât verdele albăstrui al pinilor din Ain Draham și șoselele desfundate care urcau spre Kroumiria. Aici Africa se ghicea ca o presimțire. În tăcerea colinelor, Africa era o boare uscată, vibrând în tulpinile de eucalipt și în coamele cu iarbă înaltă, peste care lumina se aduna în boabe de chihlimbar. Era greu de crezut să găsești mistreți în întinderile de calcar și plută, dar Mehria vânase de multe ori și își sărbătorise vânatul în cabanele de la Col des
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
de mai mult de 20 de ori. În culturile semănate în benzi, într-o parte considerabilă a sezonului de vegetație traficul este concentrat pe suprafața dintre benzi în timp ce restul suprafeței nu este afectată. În sistemul de lucrare a solului pe coame (unul dintre cele mai răspândite în S.U.A.) tot traficul roților este concentrat pe suprafața dintre coame (pe rigole). Pearson, în anul 1984, a arătat că totuși o parte considerabilă a câmpului, chiar în aceste condiții, este “călcat” de roți. O
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
a sezonului de vegetație traficul este concentrat pe suprafața dintre benzi în timp ce restul suprafeței nu este afectată. În sistemul de lucrare a solului pe coame (unul dintre cele mai răspândite în S.U.A.) tot traficul roților este concentrat pe suprafața dintre coame (pe rigole). Pearson, în anul 1984, a arătat că totuși o parte considerabilă a câmpului, chiar în aceste condiții, este “călcat” de roți. O cuantificare a traficului anual în câmp, ar trebui să includă mai multe informații specifice despre fiecare
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor, ca argintul frunzelor de pelin, unduitoare și somnoroasă, arunca acum valuri de verzime înalturilor sumbre, cu toate că încă foșgăia pe dedesubt de lighioane și vietăți strivite; gândaci, melci, lăcuste, cărădăști turnate-n armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată pe zi, din primăvară până toamna târziu la căderea brumei, în crucea amiezii când, dincolo de-mpărăția codrului, soarele pârjolea câmpul, toropea drumurile, usca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și prin inimă. Nu e nebun. Eu știu că dacă doar întind mâna și îi mângâi coama mă ascultă. Mă privește cu ochii lui blânzi. Parcă mi-ar spune: lasă-mă să ies. Din gânduri. Îți promit că totul va fi frumos. Nu sunt nebun. Sau dacă da, sunt un nebun liniștit. Nu fac rău. Știu să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca și pentru Baudelaire, ciocnirea idealității cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Ceasul aduce prea multe știri. Cine mai știe cât din vreme o să mai fie? Rugăciune Vin mereu aici la Azuga, arborii trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile de sus, fără nume sunt caii de lună, înspumați de ninsoare coama le-a înghețat pe zare. Azi, începe postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Structura variată este reprezentată printr-o gamă corespunzătoare de forme, dar roca puțin rezistentă nu a conservat totdeauna tiparele tipice structurale. Asfel, linia marilor înălțimi este extrem de variată, în unele locuri fiind formată din creste, iar în altele din adevărate coame netezite de altitudinea care oscilează între 880 și 300-400m. Desfășurarea spațiilor interfluviale este sinuoasă și uneori întreruptă. - Pe unele interfluvii, plăcile mai dure de conglomerate și gresii au păstrat mai bine înălțimile, în timp ce argilele și marnele au construit la coborârea
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
cât înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă care desparte aceste două bazine hidrografice este linia extrem de sinuoasă pe care o înscriu marile ei înălțimi, adică linia de cumpănă. Acolo unde afluenții Prahovei și Proviței se apropie între ei în zona de obârșie, înălțimile scad repede cu
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aproape. Hai să ne urcăm pe creasta zidului! dădu ideea salvatoare Virgil. Acolo nici ursul nu ne poate ajunge. Crezi tu? suspină Ilinca îngrozită. Hai! ziseră cu toții într-un glas și, cît ai bate din palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad se simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
unite, că ochii îi erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-a scuturat-o teatral și mi-a aruncat spre stânga o ocheadă înduioșător de calculată. — Miroși a iepșoară, i-am zis serios, fără să mi crâcnească vreun mușchi al feței, fixând sever
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
clic, clic, clic, văzu o altă cetate asediată, iar el, cu aparatul pus pe trepied, le cere soldaților să se oprească, pentru a-i surprinde cât mai bine, decorul îngheață, săbii în aer, un cal rămas în două picioare, cu coama în vânt, ce fotografie reușită, asta da... Ce faci? Te bucuri și tu de această neașteptată interacțiune cu trecutul? Nu-i așa că te-ai emoționat? Din câte îmi dau seama, numai noi suntem norocoșii... Oricum, este mult mai bine așa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se duceau acolo, dincolo de zidul despărțitor al arenei fremăta mulțimea nerăbdătoare, caii nechezau, și-i putea imagina în două picioare, mușcând zăbalele, cu coamele în vânt, strânși de picioarele musculoase ale cavalerilor pregătiți pentru a (muri, prinde batista domniței?) arăta de ce sunt în stare, într-o după amiază de vară dintr o realitate pe care încă nu o accepta, deși ceva interior îi spunea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Din acel moment, copilul zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
luminoasă, la sfat.Nimeni nu avea voie să lipsească. După ce toate animalele din junglă s-au adunat la locul stabilit, fără a mârâi unele la altele și fără a-și arăta colții, se arătă și leul.Le salută scuturându-și coama, Își puse labele din față pe un trunchi răsturnat, apoi le Învălui pe toate cu o privire severă.Îndată Începu să le vorbească cu glasul lui răgușit și le explică pricina pentru care s-au adunat aici așa de dimineață
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dăruiesc unul altuia și-și spun:”Nu-mă uita”! LEGENDA FOCULUI Soarele era un prinț care avea o mare herghelie de cai și se mândrea cu acest lucru. Erau caii soarelui albi ca spuma mării, cu potcoave de argint, cu coama Împletită-n șase. Erau caii soarelui luminoși, blânzi și frumoși de ziceai că sunt coborâți dintr-un tablou. Prințul Îi adăpa cu mâna lui și le dădea numai apă de izvor, apă neîncepută. Prințul Îi hrănea cu mâna lui, le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]