1,591 matches
-
spuneau snoave, ghicitori, povești și, în același obiceiuri de Anul Nou, foarte vechi. Un obicei, nemaiîntâlnit în alte sate ale comunei este Capra cu căiuți, instruită de Costel Minciună. Budenii au avut o echipă de dansuri populare, care interpretau Baraboiul, Coasa, Pădurețul, Sârba, Trilișești. Au existat și ateliere de cusut, împletit, unde se organizau și sezători. Directorii Căminului Cultural Buda au fost Gheorghe Toma, I. Lăzăroaia, Mircea Stătescu, Ioan Ciubotaru, Elena Rotaru. Până în 1964, la Bursuc activitatea culturală se desfășura în
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
afirmat medicul care l-a tratat pe cântăreț. Doctorul ortoped Emil Haritinian i-a recomandat lui Cheloo repaus timp de trei săptămâni, după care va urma gimnastică de recuperare medicală. "Mă simt ca moartea-n corset, va trebui să țin coasa cu stânga, să mă sprijin", a declarat Cheloo la întoarcerea pe scena X Factor.
Cheloo, de la X Factor la spital: Mă simt ca moartea-n corset by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/71971_a_73296]
-
muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi sculpteze în piatră trecerea pe acest pământ. Unii se congelează, alții dăltuiesc mărturii ale efemerei lor treceri prin această lume, alții, cei mai mulți, sunt luați prin surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței că "după" urmează "judecata de apoi" și că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
marfuri necesare pentru aprovizionarea magazinelor pentru desfacere pe valută; - import de bunuri de consum pentru comerțul socialist de produse alimentare textile, încălțăminte și confecții; - import de detergenți și insecticide pentru uz casnic; - import de anvelope, camere de bicicletă; - import de coase și scule prelucrare lemn pentru uz casnic și gospodăresc; - import galanterie din metal, nasturi, bijuterii din gablonz, vase emailate, articole de menaj din sticlă, porțelan, faianța, cristal, tacîmuri, ceasuri obișnuite, lustre și lămpi petromax, feronerie, arme de vînătoare și pentru
DECRET nr. 22 din 24 ianuarie 1984 privind îmbunătăţirea activităţii de turism internaţional, precum şi de negociere şi încheiere a contractelor externe de turism. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106638_a_107967]
-
teren, cum aducea în bot pasărea împușcată, fără s-o înghită, ca gămanul lui Zorel, câinele lui Nouăfrați, notarul, spre rușinea întregii Craiove... Prepelițe eu nu mai văzusem decât vii și naturale înconjurate de puișorii lor, când mă duceam la coasă cu Vodă. Aveam zece ani, cred, și mergeam cu el, tot așa, ca să privesc. Aveam acest nărav, de mic, să mă uit... De curiozitate. Exact ce-i și plăcuse la mine și profesorului, stăpânul cățelei. De atunci, câine mai fidel
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul, pentru cai, la iarnă. Veneam încet după el, atent să nu-mi ia glezna, cum mă uitam după gâzele răscolite... Și la un moment
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul, pentru cai, la iarnă. Veneam încet după el, atent să nu-mi ia glezna, cum mă uitam după gâzele răscolite... Și la un moment dat, Vodă s-a oprit, cu fierul coasei sus, în mâna dreaptă; făcându
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul, pentru cai, la iarnă. Veneam încet după el, atent să nu-mi ia glezna, cum mă uitam după gâzele răscolite... Și la un moment dat, Vodă s-a oprit, cu fierul coasei sus, în mâna dreaptă; făcându-mi semn cu stânga undeva înaintea lui și ducând un deget la buze în semn de luare aminte. Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
Rămâne de parcus și de aflat: "cu focul/ ascuns în tulpină de trestie/ în poală cu fructe/ proaspăt culese din grădina/ maicii domnului și în mâini cu un sceptru, în/ formă de fanion CFR/ și cu o măciucă, sprijinit în coasă, acolo și/ la brâu cu/ un cosor de tăiat strugurii, la ultimul vagon,/ în cabină, frânarul învârte o roată/ uriașă și oprește o dată trenul de marfă în haltă-/ și coboară, călare pe/ un pește, la adjudu vechi, unde/tu, pe
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
casa lui. Copchii...cu nemiluita. Păi ce să facă și omul dacă altă treabă nu avea? a grăit Ion Cotman, cam cu jumătate de glas. Făcea și el ce-i mai ușor. Una-i să prășești sau să tragi la coasă și alta-i să faci copchii - l-a completat Alecu Slobodă, în hazul general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prilejul de a-l lua peste picior pe Pâcu. Păi cum să nu-mi aduc aminte, dacă am visat ziua în amiaza mare, pe o vreme ca asta? Auziți, oameni buni. O visat ziua în amiaza mare. Gospodarii trăgeau la coasă, la sapă sau la seceră, iar Pâcu dormea...Ia să auzim ce o visat? Râzi, Dumitre, dar dacă aveai și tu un asemenea vis l-ai fi ținut minte toată viața și l-ai fi spus la toată lumea, nu ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu ca mine, care nu l-am spus nimănui. Iar când vreau s-o fac nu am loc de tine. Dar nu m-oi împiedica eu de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă îmi era milă să le culc la pământ cu coasa, dar nu aveam încotro. Am tras răzbit până o dat căldura amiezii. Atunci, după ce m-am răcorit cu apă de izvor de sub un dâmb, m-am tras la umbra unui tufar. Am mâncat pe așezate și m-am întins, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în jur încât n-am putut sta treaz prea multă vreme...Am adormit buștean. Măi, și unde nu încep să visez! Da’ ce vis! Ceva de neînchipuit...Se făcea că eu culegeam flori chiar de pe pajiștea unde am tras la coasă până atunci. Culegeam florile cele mai frumoase și nu mă mai săturam... Când tocmai m-am aplecat să rup o margaretă care râdea cu toată fața spre mine, am simțit că nu sunt singur pe costișă. Cineva îmi călca pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe câte o babă care s-o săturat de viață: „Unde ești, moarte, să mă iei, că m-am săturat să mai trăiesc?” Sau alta: „Decât așa viață, mai bine moarte.” Si moartea stă după colț și râde. Iși ascute coasa și așteaptă. Ce dracu așteaptă, nu vă pot spune. Dar lighioaia așteaptă și pace...Era la mine în sat o fimeie tânără și nu știu de ce s-o îmbolnăvit saraca și o ajuns la spital. Acolo o stat ea cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă o rochie înflorată. N-are nici o coasă la ea. Lionel îi face loc să intre. N-o strânge de gât. — E cam dezordine la tine. Auzisem că ești ordonat. Nu mă inviți să iau loc? Lionel nu știe ce să creadă. Îi face semn să se așeze
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și grași, cum sunt mai buni de înjugat la car. Aud? (strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne, doamne! Bate tu darabana mult! Ai ceaun și apă, ce-ți mai lipsește pentru mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele care trebuiesc omului gospodar, ai tu, Dănilă? Iaca n-ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
soarelui rămăsese parcă agățată de creasta dealului... Un tunet prelung... căzut din senin a hăuit din vale-n vale, zguduind pământul din țâțâni, gata să prăbușească bolțile de cleștar ale cerului... a fost răspunsul la întrebarea nerostită... Bătrânii ieșiți la coasă, pe rouă, s-au oprit în loc, cu tresărire de inimă. Fără voie, privirea li s-a ridicat spre cerul senin... „Aista nu-i tunet. Nu, nu. Aiestea-s tunuri” - au gândit ca niște cunoscători ce erau... Doar trecuseră prin prăpădul primului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i nimica. O început războiul. Da’ îi acolo departe, în Basarabia. Nu vă temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
își spunea țiganul în sinea lui, iar eu trebuie să mă învrednicesc de milostenia lui. Grea povară pentru un țigan sărac, dar față de Ilie vreau să mă arăt vrednic, bodogănea țiganul îndreptându-se spre ieșirea din curte. "Să vii la coasă Șofroane și îi avea cu ce să îți ții căluțu'. Dacă te duci miercurea în târg cu câte un căruț de măturoaie, te vei întoarce cu de-ale gurii la copilași". Țiganul se uita la mânz, se uita la Ilie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau lucrate cu migală, dintr-un băț gros de alun despicat în patru și opărit cu uncrop, pentru a-i mări elasticitatea, sau din rama oțelită de coasă uzată, iar săgețile din lemn de brad cu fibrele drepte și fără cepuri, despicat în bețe subțiri geluite și bine șlefuite cu șmirghel. Vârful metalic de săgeată era confecționat de noi din sârmă groasă sau din cuie tocite cu barosul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
arătase vecinul, cu un calm care pe el îl dezarmă. Nu te cutremuri?, a întrebat-o. Nu. De ce să mă cutremur? Este al treilea caz, în șura mea. N-am știut. Cum să știi, dacă tu erai, pe atunci, la coasă, în satele de jos?! La primul m-am speriat foarte tare. Am crezut că mor de sperietură. și uite că nam murit. La al doilea mi-a fost așa și-așa. Dar erau numai câte unul. Bărbați, amândoi. Acum, că
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
învelit cu un mic strat de mămăliguță caldă, rotunjit bine între palme, dezmierdat, apoi, de aceleași palme, ale alcătuitorului, și așezat, apoi, unul lângă, ori unul peste altul, în coșul carului, căptușit cu fân fin, din otavă de la a doua coasă. După ce coșul carului era plin, vârf, acesta era gata de drum. Unul, două, cinci, depindea către ce direcție, moș Costache, urma să pornească, pentru a-și duce pomana, și a o distribui, sătenilor respectivi. Acum, el, mândru, împărțea urșii, celor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
numai bună pentru seara asta. Ce zici? Faci tu așa un pustiu de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]