3,186 matches
-
care să parcurgă declarația de la un capăt la altul? Eu zic că nu există absolut nimic din toate astea. E doar un gângăvit incoerent, de om prost și analfabet, care nu poate construi ceva mai complicat de “Mama spală”, “Tata coase” și “Ana are mere”. E ca și cum aș fi scris eu acest text în felul următor: “În acest sens, eu aș vrea să am o discuție cu domnul Ciobanu, spunându-i și sugerându-i, în ceea ce înseamnă spectrul lărgirii inteligenței domniei sale
Aceşti analfabeţi care ne conduce by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19876_a_21201]
-
de oră m-am întrebat cum dracu’ s-a îmbrăcat cu rochia aia, care stătea să plesnească pe ea, ca femeie. Am tot sucit pozele alea, le-am tot învârtit, n-am zărit nici un fermoar, nimic. Deci ori a fost cusută rochia direct pe ea, ori au ajutat-o să se îmbrace nici mai mult, nici mai puțin decât vreo zece gealați. Tre’ s-o chem la mine, să-mi explice, altfel nu mai am liniște. Va urma DE AICI.
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]
-
grăsime de sub abdomen, ce poate rămâne agățată și, pe sub piele, se introduce și se creează sânul. Mai mult, există reconstrucția microchirurgicală unde aceste țesuturi, sau altele de la fese sau de pe coapse, se pot recolta împreună cu vasele lor și se pot coase apoi la subsoară. Avantajele acestor țesuturi constau în faptul că rezultatele sunt de durată, atâta timp cât trăiește pacientul și sunt țesuturi proprii, cu consistență relativ asemănătoare. În cazul folosirii lamboului abdominal, pacientei i se poate face și aplatizarea pântecului, iar rezultatele
Agenda2003-20-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281030_a_282359]
-
totul "va seca". Tradiția populară mai spune și că femeile nu trebuie să umple borș în această zi, pentru că Necuratul să nu se scalde în el, nu trebuie să coaca nimic, pentru că vor arde mâinile Maicii Domnului, nu trebuie să coasă căci vor orbi și nu trebuie să spele rufe pentru a nu o supără pe Sfântă Vineri. Cum anul acesta, Paștele este sărbătorit de către toți credincioșii, si pentru cei aproximativ un milion de catolici tradițiile nu sunt diferite de cele
Tradiţii şi superstiţii în Vinerea Mare () [Corola-journal/Journalistic/26642_a_27967]
-
a reușit? Istoricii și criticii de artă se mențin prudenți, dar autoarea își îngăduie libertatea de a imagina un personaj ieșit din comun: Oei nu este frumoasă, nu-i plac îndeletnicirile tipic feminine - ea este cea care nu știe să coasă, ci știe picta, lucrează în atelierul de pictură al tatălui, împărtășește secretele, intuiește și recunoaște talentul lui extraordinar, se distinge între toți ucenicii prin arta culorilor și prin ușurința cu care continuă și desăvârșește stampele tatălui. Dar natura feminină o
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
absolut nimeni”. Alungată din sine, ființa se exprimă prin crispări, contorsionări, spasme aidoma unui acrobat al Neantului: „sînt locul în care timpul și-a tăiat beregata/ mîngîierile mele nu au nici formă/ nici înțeles/ între ele/ doar absențele au gurile cusute”. Ca și : „veșnica durere de băut/ în care pierdem mințile tuturor”. Ca și: „ne incendiem viețile/ printre rîndurile scăpate de sub control/ ca niște războaie cu venele abandonate”. Departe de a fi o stare admisă cu calm, damnarea e aici o
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
și a filmului mut, în special, așa cum o făcea și filmul mai sus pomenit al lui Jiri Menzel, butaforiile cu aspect de marțipan ca și cofeturile celebrului Mendl servind drept recipient pentru instrumentele cu care pușcăriașii evadează, până și intriga cusută cu ață albă și rezolvată burlesc, cu același comic vechi și elegant și nemuritor, fac din acest film cu o surdă melancolie o mică piesă de artă. În definitiv, că istoria Europei poate fi privită de la fereastra Hotelului Grand Budapest
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
De aceea statutul nostru este chiar mai dificil decât al emigrantului obișnuit: noi nu ne putem lua cu noi nici familia, nici... ce știu eu, bicicleta sau cărțile. Eu plec întotdeauna cu ia la mine. Am o ie de mireasă, cusută de mamaia mea pe borangic și o port cu mândrie și fără complexe; această ie este România mea, în această ie este țesută limba mea, naționalitatea și mentalitatea mea. Este granița mea din raniță, vorba Adei Milea. Ia aceasta închide
Interviu cu Oana Ursache - „La Alicante câteva luni m-am tot minunat...” by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2698_a_4023]
-
pot ele anima cu vârtejul lor locul pustiu unde răsună trâmbița îngerului la unison cu cea bătrânului nebun de la ospiciu, mărșăluind triumfător pe aleile parcului din preajmă, vestind apropierea judecății de Apoi? Sunetele ei le percep cei ce și-au cusut pe creștet urechi de tablă, nu două, ci un șir întreg, asemenea mâinilor zeului Șiva. La ce ne pot servi mai multe urechi, odată ce și două, pentru sufletul omului, sunt de prisos?! Sunetele prefăcute în abur intră pe una și
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
asemeni lui Unamuno că ceea ce-l distinge e mai mult sentimental decât rațiunea. La Bacovia această luptă cu "morile de vânt" surprinde prin aparenta abandonare a metafizi cului și persiflarea filosofiei, suspectată de neputința descifrării condiției umane și a misterului cos mic. Omul, pentru autorul volumului "Plumb", este damnat să repete, cu fiecare generație, același traseu circular. Ea se instituie ca iluzionare inutilă ori ca luptă cu "morilor de vânt", ca un "dicționar" pe care se poate "adormi uitat", înainte de a
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
00 și 18.00 la un mic târg de jucării făcute de artiști și studenți, târg de jucării aduse de copii pentru schimb sau vânzare, atelier de hârtie manuală cu Răzvan Supuran, cutia cu jucării - tombolă pentru copii, atelier de cusut păpuși din pluș cu Silviu Fologea, atelier de pictură pentru copii în curte sau la Atelierul de creativitate, concurs de trageri cu arcul în curtea muzeului și dulciuri. Piesa de animație "File de poveste" - o combinație între păpuși, actorie și
Idei pentru Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/26278_a_27603]
-
leam invitat să vadă spațiul de joc, femeia ne-a zis că fetele ei ies o singură dată din casă, duminica, și atunci merg să bea o limonadă, în rest menajera se ocupă de toate, ele stau și croiesc sau cos cât e ziua de lungă și slavă Domnului, nu le lipsește nimic! Plusând, am vrut să știm dacă nu vor să vină măcar la premieră. Păi, cum, dacă suntem în doliu de trei ani?? Și toate astea în 1997!! Am
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
expoziția Lucruri mici pentru nevoi mari, care va putea fi vizitată până pe 15 iulie 2012, de marți până duminică, între orele 10.00 - 18.00, va oferi un mod de a descoperi că iconița de la capul pătuțului sau fundița roșie cusută pe bonetă mărturisesc altceva... Intrarea este liberă.
Inedit la Muzeul Țăranului: Lucruri mici pentru nevoi mari () [Corola-journal/Journalistic/22703_a_24028]
-
după meci, în direct în emisiunea Arena Națională, că s-a dorit să i se facă culoar francezului Yoka, acesta cunoscand bine tăria pumnilor moldoveanului...Lui Cătălin Tolontan, celălalt ziarist care l-a așteptat în fața cabinetului medical după ce a fost cusut la arcada dreapta unde a fost lovit cu cotul de către iordanian, Mihai i-a subliniat că” Genul acesta de hoție îndepărtează lumea de sport!” Așa este... N-au fost nebuni cei care-n ultimele două decenii au militat pentru scoaterea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
puternice, care cu multă jertfă și muncă a înfăptuit, în condiții grele, visul unei națiuni îndelung chinuite. De o determinare și intuiție fantastică, această femeie n-a acceptat nici în ruptul capului să-și lase viața, identitatea, idealurile și năzuințele cusute după voința altora. Din această dârzenie i s-a tras drama de la sfârșit de viață: refugiată în România în urma ocupației sovietice a Basarabiei la 28 iunie 1940, puternica femeie a fost nevoită să se retragă într-un con de umbră
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
din cauza rănilor, dar lucid încă, își trăiește cele mai cumplite clipe din viață sa: ,, M-au găsit ciobanii de la stână m-au dus la spital. Eram plin de sânge amestecat cu pământ. Toți au crezut că voi muri. Mi-au cusut rănile, așa cum au putut ca să-mi oprească sângerarea. Am fost dus dintr-un spital în altul până am reușit să ajung la Timișoara, unde am rămas 4 luni, apoi încă 4 luni am stat în spital la București, până mi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PLOAIA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-mbrăcam în frunze mirosind a vară, eu coseam cărarea timpului altfel, tropotul iubirii năștea frunza, iară, mugurind de ziuă flori de ghiocel. Ne-nchideau în clopot cearcăne de toamnă, adunând livide tânguiri de iarbă, tâmpla strângea focul sub genunchi, din rană, vântul culca pașii din pădurea oarbă. Doar
PLOAIA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381676_a_383005]
-
și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș. Știa să facă multe bunica Lena, să brodeze, să tricoteze și să coase goblene. După ce își termina treaba în gospodărie, lua loc pe fotoliu cînd era frig sau pe banca din grădină vara, iar mâinile începeau să- i meargă, creând un nou lucru de mână. Îi iubea tare mult pe copiii de pe strada
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
și foarte aspră atunci când era nevoie. Din păcate, căsuța ei nu răsuna de râsetele copiilor pentru că nepoții erau deja mari și locuiau cu părinții într- un alt oraș. Știa să facă multe bunica Lena, să brodeze, să tricoteze și să coase goblene. După ce își termina treaba în gospodărie, lua loc pe fotoliu cînd era frig sau pe banca din grădină vara, iar mâinile începeau să- i meargă, creând un nou lucru de mână.Îi iubea tare mult pe copiii de pe strada
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci ... Citește mai mult SUB CRUCEA VEACURILOR SECISub crucea veacurilor seci, zac băi
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
visez odată la legănarea adâncăce-mi tremură în oase acorduri fără cer,balans de vagoneți în galerii pierdutecântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlvaori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucăsă-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aurpe-acea potecă simplă care din Bucium urcă?Din lampă nu mai ies fărâme de lumină,rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci... II. CELE DOUĂ SURORI, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2336 din
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
ceea ce face astăzi la un nivel profesionist. Fiecare artist ascunde o poveste, un început. Numai opera sa nu poate fi povestită, fiindcă acolo e trăirea artistului. “Am locuit vreo doi ani de zile în Asia, iar acolo am învățat să cos. M-am întors în România pentru a mă implica în acest domeniu. Iar din croitorie am ajuns să pictez pe haine. Un prieten m-a provocat să încerc și pe pânză ceva și am încercat. Inițial nu a ieșit un
AIDAN ANDON, ÎNTRE ALB ŞI NEGRU de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381781_a_383110]
-
am pozat. Toată lumea a plecat cu o amintire de la Street Delivery. Grădina Verona a fost gazda proiecțiilor de scurt și lungmetraje despre probleme de mediu. Parcul Grădina Icoanei a fost sediul Incubator 107, de unde au răsunat tobe africane, s-au cusut idei, și s-au călcat cămăși, s-a jonglat și s-a mers cu bicicleta. Scena mare și Subsonic Stage au răsunat non-stop de muzică live și mixată. Zidul graffiti a luat viață sub spray-urile și pensulele artiștilor Captain
Oameni şi poveşti de la Street Delivery 2012 [Corola-blog/BlogPost/99330_a_100622]
-
Pe lângă pietoni, s-au bucurat în egală măsură de o stradă liberă de mașini și sute de bicicliști. Atelierele Pegas, Portocala mecanică și Bița Color au avut standuri de prezentare, au personalizat biciclete, au pictat o mini-pistă, iar Turific a cusut, fără oprire, genți și șepci pentru bicicliști. Din păcate, evenimentul n-a fost lipsit de incidente. În aglomerație, bicicleta lui Iulian Văcărean s-a făcut pierdută chiar din fața standului său. Cu toate că poliția a fost alertată, până în ultima zi de festival
Oameni şi poveşti de la Street Delivery 2012 [Corola-blog/BlogPost/99330_a_100622]
-
înainte de oficierea cununiei religioase, petrecere la care se face „cusutul steagului” și „împletitul cununii”. Feciorii din sat se adună la casa mirelui, iar fetele la casa miresei. La casa mirelui stegarul își pregătește steagul. Pe o botă de lemn sunt cusute „pânzături de păr”, batiste, „cipce”(panglici), clopoței, „fățoi cu ciur”, spice de grâu, tidru etc. Toate aceste elemente decorative, pentru steagul ce este confecționat, sunt adunate de către stegar de la fostele drăguțe ale mirelui. Dar, după nuntă, steagul se desface, se
Tradiții Maramureșene [Corola-blog/BlogPost/99431_a_100723]