112 matches
-
care poartă o pălărie „sangano” dintr-un dans tradițional. În anul 1992, spaniolii nu l-au acceptat de la început pe câinele COBI, câinele supranatural de la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona, care a fost realizat de desenatorul Javier Mariscal. Popularitatea lui Cobi a crescut treptat și până la sfârșitul Jocurilor Olimpice, a fost iubit de toată lumea, atât de spanioli, cât și de restul lumii. Mascota Jocurilor Olimpice de vară din anul 1996, de la Atlanta, a fost figura (imaginea) abstractă amorfă cu numele IZZY derivat din
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ca un purcel. Când un copil se uită la altul printre picioare, se crede că mumă-sa va mai naște și alții. Copiii care râd prin somn, îi mângâie Maica Domnului. Când un copil doarme mereu cu fundul în sus cobește a rău. Copiii care stau în ploaie cresc mai repede. Să nu care cumva să pășești peste copil, că nu va mai crește. Copilului mic să nu i se taie unghiile până la un an, căci se învață hoț. Superstiții despre
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ca un purcel. Când un copil se uită la altul printre picioare, se crede că mumă-sa va mai naște și alții. Copiii care râd prin somn, îi mângâie Maica Domnului. Când un copil doarme mereu cu fundul în sus cobește a rău. Copiii care stau în ploaie cresc mai repede. Să nu care cumva să pășești peste copil, că nu va mai crește. Copilului mic să nu i se taie unghiile până la un an, căci se învață hoț. Superstiții despre
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pe toată lumea, aș eșua... SĂ zicem că Monica Macovei va candida pe acest program în acest an, deși linia ei e mai populistă. Hai să vedem câtă lume o votează. V.A. : Până la 2%. A.M.P. : Nu știm. SĂ nu cobim. Oamenii vor ca statul să trateze egal și imparțial pe toată lumea, mai ales când e vorba de servicii de sănĂtate și de alte servicii vitale, dar asta nu înseamnă că ei nu știu că lucrurile se rezolvă mai repede prin
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Arghezi, Cultură: Cînd am făcut atîtea școli/ Am înțeles să iasă avocați,/ Contabili, ofițeri și doctori pentru boli,/ Dar nu avem nevoie de prea mulți învățați.// Mai multă carte duce, precît văd,/ La lipsă de respect și, la tot pasul,/ Cobesc golanii-a moarte și prăpăd,/ Decum își vîră-n treaba noastră nasul.// Stăpînii țării sîntem noi, moșierii,/ Că țara-i împărțită între noi./ Să vie să ne-arate hotarele puterii/ Și legea datoriei obștești niște puțoi?// Le-am dat învățături, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arăt eu "Năzdrăvanilor"! își recapătă Sora autoritatea, agitând amenințătoare nuiaua. Le arăt eu!... Pleacă. Boierii râd. Ștefan își desface brațele: Priviți-mă bine! O să puteți depune mărturie, precum că, odată, "l-ați văzut la pământ pe Marele Ștefan Vodă!"... Nu cobi, Măria ta! stupește de deochi Luca Arbure. Să recunoaștem că nici o putere din lume n-ar fi putut ține piept unei asemenea hoarde. Sunt florile pământului, spune el cu căldură. Ei sunt viitorul Moldovei! Prin ei, suntem și noi nemuritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu gânduri rău prevestitoare... Da' Isaia nu mai vine, bre? Să jurăm ce avem de jurat și să plecăm pe la cășile noastre, insistă Cupcici. Negrilă schimbă vorba, pentru că îi păcănea în urechi cuvântul: "Salcie! Salcie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rostește solemn: Vă legați! Ne legăm! Jurați! Jurăm! Așa să ne ajute Dumnezău! Așa să ne ajute Dumnezău! Până la moarte! Până la moarte! Luna filtrează printre nouri o lumină pală, rece, fantomatică și umbra crucilor se întinde peste ei, sinistră. Cucuvaia cobește... Apar zorile. Să mergem. 13 "Vin turcii !" Singur... Mi-a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă vestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arăta că monumentul îi aparține cu adevărat, că el l-a construit (plătind bani grei, spre nemulțumirea rudelor), că așa a vrut el și că, iată, el, mai degrabă sărac decât bogat, a fost în stare să-l construiască; și, cobind, lângă pădure, unde Doina și cu mine îl întâlnisem din întâmplare (sau apăruse înadins ca să ne spună acele vorbe), dând ca sigur sfârșitul tatei, pe care, sosind atunci la Sângeorz, îl găsisem bolnav, cu o rană urâtă puțin mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de taină cu cei desemnați "complici" în această nedreaptă hăituire și să-i câștige de partea adevărului. Ea se teme că acesta tot va ieși la iveală, pentru că așa stă în firea lucrurilor de când lumea, de aceea nu ezită să "cobească" precipitarea intrigii către un deznodământ nefavorabil Corbului. E mult, e puțin? Atitudinea Brehnacei este una prudentă, dar, oricum, trebuie acceptat că ea nu se numără printre agenții devotați ai tiranului Corb; nu înfăptuiește răul, conștientizându-l ca atare. Ea rezistă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unui șarpe cu aripi de cocoș; în ambele cazuri purta coroană. Apoi a devenit un cocoș galben încoronat, cu două perechi de picioare, aripi mari și coadă de șarpe. În 1202, la Viena, un brutar a fost acuzat că a cobit apariția unui vasilisc într-o fântână; pe fundul ei se zărea ceva strălucind, miasme insuportabile se ridicau la suprafață. Ucenicul, coborât în fântână și cu greu readus, a mărturisit că a văzut un monstru teribil jumătate cocoș, jumătate șarpe, cu
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]