146 matches
-
nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus la cișmeaua lui Trică. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe unde venise în zori, și nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina, împreună cu copiii, încă de dimineață, după căutări
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Îmbărbătându-se: Fie ce-o fi, Își zise ieșind pe ușă hotărât să dezlege misterul. Cobori din nou cele două etaje, simțindu-și transpirația coborând de-a lungul șirei spinării de o răceală nedorită. Când mai avea câteva trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite Într-o lumină nedefinită, trei siluete Înfășurate În mantii argintii, ieșeau plutind fără a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pentru dumneavoastră să fie bine. Simon zise: Păi, haideți atunci. Inginerul își croi drum printr-o mulțime de oameni care, nemaiîncăpînd la bar, își beau paharul în picioare, care pe unde apucaseră. Apoi o ușă de împins, o scară de coborît, o altă ușă de împins și ajunseră. În sfîrșit! își zise Simon. Ar fi putut să-și spună simpatic loc! Să-și spună asta ca orice amator de jazz care descoperă un loc unde se cîntă muzica sa preferată. Da
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
întrebat de unde este și a răspuns Cluj; răspândirea deținuților se făcea în alte localități decât cele de domiciliu, așa încât printr-o ciudată coincidență a fost repartizat la Timișoara. În drumul spre gară a avut o stranie senzație, ca a unuia coborât de pe puntea unui vapor în furtună, fără să mai simtă în lateral gardienii cu puștile. La Timișoara a avut domiciliu obligatoriu timp de 2 ani, perioadă în care a fost nevoit să efectueze munci necalificate (tăiat de lemne, săpat de
Agenda2005-19-05-1-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283670_a_284999]
-
militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În jos pe scări. Ar trebui, cred, să spun lucrurilor pe nume de la Început și să recunosc deschis că mama le cam avea cu trasul la măsea. Asta - și gabaritul ei uriaș - erau motivele care-i făceau asemenea probleme la coborît. Pe vremea aia, la noi În cartier nu era deloc exclus să dai peste băutură pe trotuar, iar Flo nu era cîtuși de puțin genul care să-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iată, tocmai în această secundă, când am isprăvit, aud clopotul Mitropoliei și inima îmi sare în piept cu totul altfel decât înainte. 15 septembrie 1916 Năuciți după trei zile de alarme continue : noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton armat ! în asemenea condiții, nici după ce sirena de la Arsenal anunță încetarea pericolului nu ne mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arcul. După 20 de ani, bătrânul se stinge și ucenicul lui coboară în sat. Ajunge când fostul lui profesor trăgea să moară. Știam că ai să vii, te-am așteptat pentru a-ți dărui arcul meu." "Arcul tău?" întreabă cel coborât din munte. "Ce este acela arc?"" Mânat de o pasiune sălbatică, dotat cu memorie prodigioasă și având perseverența lucrului făcut până la capăt, Ștefan a învățat peste trei mii de kanji în mod activ. Ca să îi poată stăpâni cu adevărat a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
văd pe tata cum dă Încă-numai-o-raită și Încă-numai; O văd pe mama cum scoate din casă În curte valize, baloturi, pachete, lucruri neîmpachetate, neînvalizate, neîn’, nimic. În curte. Îl văd pe Moș Iacob cum o ajută În felul lui la coborâtul, de pe calidor În curte, a bagajelor: aleargă spre ea, cu o mână stăpânindu-și pălăria pe cap, agitând-o pe cealaltă: - Oleacă, olecuță, că vin de-agiutor’ - da se poate, doamnă? Da se poate să...? - ajunge taman atunci când mama, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pierdut examenul, apoi am început să cobor din balcon în balcon, și tot coboram, coboram, din ce în ce mai repede, ca s-ajung jos, și tot nu se mai termina blocul. Și nici nu mă puteam uita să văd cât mai am de coborât, pentru că mi-era frică de înălțime. Foarte frică mi-era. Și la un moment dat, văzând că nu mai ajung jos, am zis că nu mai pot coborî și am început să urc înapoi. Dar înapoi în casă am ajuns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
un scriitor este o experiență copleșitoare. În Maramureș, am cunoscut omul pământean al acestui spațiu de civilizațe carpatină, care respira încă viu după tiparul lui originar de la începutul lumii, așa cum am mai prins alacul, "grâul sfânt" din colinzi, Coborât-o coborât/ Dumnezeu pe-acest pământ/ Printre holde de grâu sfânt, cu bobul în trei dungi, care creștea spontan în poienele codrilor, sau mărul oarzân, timpuriu, care creștea și el în sălbăticia începutului lumii, cu dulceața lui uluitoare, pe dealuri și munți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gânduri de revenire apropiată. De la început se simțise acolo pe planuri parcă inverse și mobile, care o amețeau ca un trotuar rulant. Un ușor mal de mer stăruia încă în vidul pieptului. în stradă se legănă un minut, ca cel coborât abia de pe o punte de vas, până când ia contact cu statornicia solului. De altfel, strada nu o lămuri îndată. în sus sau în jos era bulevardul dincotro venise? Recunoștea clădirile pe lângă care trecuse ca într-o fotografie obtuză. Un tramvai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
amenințat. A scos brișca la dumneata? — Nu. — Un pistol? A scos un pistol la dumneata? — Nici un pistol. Dacă Sammler și-ar fi menținut bun echilibru, ar fi fost capabil să-i reziste lui Feffer. Dar echilibrul lui nu era bun. Coborâtul la metrou era o corvoadă. Mormântul, Elya, Moartea, Îngroparea, mausoleul Mezvinski. Dar a descoperit unde stai? zise Feffer. — Da, Feffer, mi-a luat urma. Cred că stătea cu ochii pe mine de ceva vreme. M-a urmărit În holul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îmbrăcat cu hainele împăratului i-ar putea răspunde. Fac schimbul de îmbrăcăminte și de roluri (ca în Prinț și cerșetor din istoria și literatura engleză). Păcală în noul său rol îi spune că Dumnezeu face scări de urcat și de coborât. Imediat trimite la secret pe fostul împărat și... după un timp poruncește readucerea celui arestat, își schimbă din nou straiele și rolurile, scuzându-se: „Să mă ierți, împărate, că te-am păcălit așa de tare, dar așa suntem noi, țăranii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Botezul Domnului în Iordan Smerit și blând ai coborât, Hristoase, Tu , la noi, Din Maica Ta, Fecioara, Născut pe paie moi. Precum au scris proorocii, Toți ce-au trecut prin lume, S-a născut Mesia, ”Cel unul din treime”. Doamne, coborât-ai la Iordan, Plecând capul către Ioan, Rugându-l ca să cuteze, Pe Tine să Te boteze. Dar, Ioan Botezătorul, Și Înainte Mergătorul, Sfânt Mare, Blând și curat, N-a îndrăznit, n-a cutezat. Tu, Doamne Iisuse, Iarăși L-ai rugat
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93388]
-
Ghiță Bujor. Nelipsit la sporoavă acesta venea cu o găină proaspăt tăiată și un sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Terapeutul deschide ușa, terapeutul împarte icoana în trei părți simetrice: cel ce este, cel ce se simte a fi, cel ce se vrea; fiecare segment revendică iluzia celuilalt, terapeutul leagă noduri între două sau mai multe absențe; terapeutul aliniază borduri. Coborâtul în oglindă este o radiografiere a sufletului, privitul, un instantaneu alb-negru al memoriei. Insiști în fața ușii închise, fiecare clipă o multiplicare a e ceea ce ai rămas. Oglinda clonează fericirea de a fi în egală măsură cu tristețea de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tărâmurile mocirloase ale realpolitik-ului, când pragmatismul pune mâna pe baghetă și dirijează concertul fără să țină seama de ce scrie În partitură, mai mult ca sigur logica imperativă a degradării va demonstra că, În cele urmă, mai erau câteva trepte de coborât. Prin intermediul ministerului competent, cel al apărării, numit de război În vremuri mai sincere, s-au dat instrucțiuni ca forțele armate care fuseseră dispuse de-a lungul graniței să se limiteze la supravegherea șoselelor principale, În special a acelora care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sâcâi cu melodrama mea, nu-s pisălog. Cât despre împrumut, altă dată. Când o fi să fie. Altă dată. Când începem ședințele de rememorare... Apoi tăcu, tăcu. Își aduna, probabil, forțele pentru ultima tiribombă. Într-adevăr, glasul devenise grav, calm, coborât, nici o acută. — Nu-mi pasă de nimic, coane, să știi. Auzi, de nimic nu-mi pasă... Îl ții minte pe taică-meu? Credeacă scapă. Filozof! Sorbona! Magna cum laudae! Fleoșc... și-a făcut depozit de vinuri, doar știi. Ca să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neagă. -Nu. -Atunci,ar fi bine să părăsiți acest bloc.Soțul meu se află în balcon și sigur m-a văzut.Deci, nu mai trebuie să urcați.Sigur mă așteaptă la intrare în apartament și...vor fi multe trepte de coborât,pentru dumneata”. Surâde elegant pentru bărbatul nehotarât. -Ar fi bine să plecați.Domnule,prezența dumneavoastră nu mai este necesară... A devenit inutilă. Liftul a ajuns la parter.Ușa s-a deschis. Nimeni.Ea urcă în lift.El o însoțește.Sprâncenele
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mers destul de ușor. Acolo, însă, li s-a pus de-a curmezișul un troian bine clădit în spatele malului înalt al drumului. În timp ce se lupta cu omătul îndesat, se întreba: „Oare gârla ce duce în Șărpării n-a fi troienită? De coborât la vale treacă-meargă, dar de urcat dealu’ a fi mare chin”... Pe la al doilea cântat al cocoșilor, moș Pavel intra cu sania pe poartă... În casă clipea un bob de lumină, semn că mătușa Zănovia a stat trează multă vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
malul mării să-ți arăt lumina și altfel îndoită într-un nisip neștiut de tine doar aflat din povești cu zmei abia născuți din tristeți și iubire la țărm să stăm cu fața lipită de cer nu știu dacă el coborât sau noi urcați către aripi câteva au mai rămas ajung pentru un secol de speranță oprim ceva și restul dăm atâția oameni nu-nțeleg cât de sărac ești fără aripi Doamne cât mi-ar fi plăcut să simt nisipul ud
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Între promenadă și șirurile de case și hoteluri demne, cu stucaturi albe. Acesta era Bayswater-by-the-Sea. El și Du Maurier petrecură timp Îndelungat plimbându-se În sus și În jos pe promenadă sau sprijinindu-se de balustrada terasei În timp ce discutau, căci coborâtul pe potecă până pe plajă presupunea și un urcuș epuizant Înapoi sau o ascensiune incomodă cu scârțâitorul teleferic Sandgate. De cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așezase Veta mai înainte piciorul și o urmă. Când au ajuns sus, Procopie a privit în toate părțile. Jos, văzu fundul și malul celălalt. De aici puteai cuprinde toată groapa fără să fii zărit. În spate erau alte scobituri, pentru coborât, acoperite de iarbă. Veta îi arătă urmele unui foc stins mai demult. Cenușa era spulberată și alături mai rămăseseră câteva surcele. - Aici se ascund uneori hoții Cuțaridei, îi spuse în șoapte, da să nu spui la nimeni, că, dacă se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]