393 matches
-
l duceam... „De mâncam ori nu mâncam, porumbul îl culegeam” erau câteva versuri ce le spuneam cu năduf când terminam ziua de lucru, și cum era normal, dormeam, dormeam... Pe 3 decembrie a dat Dumnezeu să terminăm de cules, tăiat cocenii, cărat, îmagazinat ștuleții și să fim trimiși la divizionul de rachete, unde colegii noștri ne așteptau cu gura căscată ca să-i instruim pe boboceii recruți și să ne liberăm cât mai repede. Aici, ți-ai găsit, nu ne-a mai
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
viața lui suișuri și coborâșuri. Dar în același timp se vedea în el o dezvoltare a unui autentic caracter creștin. Exact așa cum demult în România îmi spunea un prieten. Dacă privești un lan de porumb, ai să vezi câte un cocean care s-a dezvoltat în toate privințele mai mult ca ceilalți coceni.” Așa mi se părea acel om mai dezvoltat decât alți oameni din punct de vedere spiritual. Parcă pe lîngă el ne simțeam ca niște pitici în compania unui
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
el o dezvoltare a unui autentic caracter creștin. Exact așa cum demult în România îmi spunea un prieten. Dacă privești un lan de porumb, ai să vezi câte un cocean care s-a dezvoltat în toate privințele mai mult ca ceilalți coceni.” Așa mi se părea acel om mai dezvoltat decât alți oameni din punct de vedere spiritual. Parcă pe lîngă el ne simțeam ca niște pitici în compania unui uriaș. Analizând viețile acestor doi oameni mi-am dat seama că erau
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
depozitat în magaziile sătenilor și acestea încuiate bineînțeles. Numai că nici oamenii nu se lăsau mai prejos: se strecurau cum puteau pe sub magazii, făceau cu burghiul câte o gaură în podea, își umpleau sacii și astupau la loc cu un cocean de porumb, întotdeauna bun la ceva. Unul din săteni biruit de o poftă nebună după struguri, a sărit și el noaptea gardul la Gospodărie dar a avut ghinion că l-au prins și a doua zi a fost purtat cu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
de 90 și 80 de ani, și-au petrecut noaptea de luni spre marți fără gaze la sobă. Dacă vă întrebați, mesdames et messieurs, cum au supraviețuit - simplu, s-au dus în curte, au spart un lighean de lemne și coceni, le-au pus lângă ușă, să aibă și peste noapte, și în locul unde e arzătorul de gaze a trosnit un foc frumos, de vis de iarnă (geroasă). „Ne-am descurcat, mamă”. Am răsuflat ușurat auzind-o de dimineață pe bunică-
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
adună grijuliu fiecare smoc de paie, căzut aiurea, într-o pală sănătoasă pe care-o aruncă pe gârliciul cocoșat de fâneață, din fața stogului. Despiedică roata înlăturând buturuga cu piciorul. Păși între huble, le ridică, prinse cu mâinile scrijălate de foile cocenilor cureaua groasă ce le unea și urni căruța, îndreptând-o sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
sătenii le pot utiliza când vor. Totul e pus la dispoziția lor, totul e deschis oricui vrea să intre. „În 1989, aici nu era nici un gard, nici un copac. Era un pârâu și oamenii, din păcate, erau lăsați să arunce gunoaie, coceni. Pe iarbă, pășteau niște cârlani. Nu aveam un cult pentru mediu și era păcat, pentru că oamenii de la sat au o anumită educație sănătoasă, de a respecta un pom, de a sădi. Redarea în circuitul agricol din timpul comuniștilor a distrus
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
șantier o mașină de teren, un Gaz, din care au coborât trei tovarăși. Au fost luați în primire de câinele paznicului, pe care l-a potolit chiar stăpâna lui aflată în trecere spre casă, purtând pe cap o legătură de coceni verzi și pe umăr un sac cu frunze de floarea soarelui. Tot ea le-a indicat unde se afla omul de serviciu al școlii, care putea fi văzut pe lotul personal din prelungirea curții sale. Acesta observase mașina, dar nu
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
lumina - // De ce tot repetau, tot anul, / Un fel de munci neistovite, / Pesemne-așa știa țăranul / Să coacă timpul, făcând pite - // De ce și banii în batiste, / Ce îi puneau, atât de greu / Îi mai scoteau, ca să existe, / Pesemne știe Dumnezeu -//De ce coceni, și pui, și vie / Și nuci, și vin, și apă, și / Pământ - strângeau ca bogăție / Și numai munca, zi de zi? // De ce nici nu știau ce-i banul / De rar ce îl vedeau, de ce / Nu învăța și el, țăranul, / Ca
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
femeie măritată cu fată mare... la școală? Nu-mi vine să cred că Didina și-a pierdut capul!... Te ascult. -- De dimineață, boierul Pandele mă vizită..., poate-l văzuși și tu? - Nu, nu-l văzui că fusei la tăiat de coceni pe lună plină, tocmai în dealul Bungetului, da ce făcu? Năică îi povesti de-a fir a păr tot ce se întâmplase cu boierul, Bușica, dar nu o învinui pe „amărâta” de Didina. - O știi destul de bine pe Didina... sărăcuța
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
al satului. Iată că în ziua respectivă, cam pe la amiază, o vecină de-a mamei mele a început s-o înjure ca la ușa cortului la poarta din față, că la cea din spate era ocupată c-o căruță de coceni răsturnată și aceea în stare avansată de ebrietate cu băutură. Așa că înjurând-o în fel și chip pe mama pe motiv ca să scoată curca de unde o știi ea mai bine! Mama în schimb îi tot explica la nebuna de vecină
ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII DE LA ŢARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342069_a_343398]
-
trimiteau părinții fie cu Joiana la păscut, fie să adun burean pentru hrana ei de seară, fie să o duc dimineața la izlazul comunal pentru păscut, mă luau cu ei la muncă pe câmp, la cules de porumb, la tăiat coceni, sarcina mea fiind în principal să nu mă mișc de lângă haine și traista cu mâncare. Mai bine să stau acolo degeaba dar în ochii lor, decât acasă, departe de ei, de teamă să nu mi se întâmple ceva neprevăzut. Culesul
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
de toată minunăția s-o ivit dintre lăstarii deși, o cercetat mândru în jur, o pufnit mânios, apoi și-o întins botul repetând chemarea: beh beh, beh!... Da, continuase baș-Vizdeicu, privind cu regret răchia pe terminate din sticla astupată cu cocean de porumb, da!... Mult am mai cutreierat eu singurătățile înălțimilor de sub Padeș până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Doamne, de-mi dădeai și minte... Nu munceam, în frig, afară! Eram, astăzi, președinte, Și ce trai, era în țară! Eram domn la Cotroceni, Nu făceam masaj la babă; S-a cocoșat, strângând coceni, Când căram gunoi în roabă... Aveam palmele curate Și amante... chiar vreo nouă! Pe agendă programate (Doar în pauza de masă) Și la zece, și la două. De frumos nu sperii satul, Iar de rău, nu-mi șade bine; Când
DOAMNE, DE-MI DĂDEAI ŞI MINTE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342562_a_343891]
-
de lângă ele erau două castele princiare cu turnulețe ascuțite, așa cum le-a văzut el într-o carte cu povești, de la domnul învățător. Ce să vă mai spun ce-și închipuia el că sunt tufișurile alea de pe răzoare... Sau pâlcul de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii de globulețe multicolore. Mai vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
de lângă ele erau două castele princiare cu turnulețe ascuțite, așa cum le-a văzut el într-o carte cu povești, de la domnul învățător. Ce să vă mai spun ce-și închipuia el că sunt tufișurile alea de pe răzoare... Sau pâlcul de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii de globulețe multicolore. Mai vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
și-a zis că fără ajutorul cuiva din afară, nu poate să facă nimic. Eu am fost tare de înger de mic copil, mă lăsa mama acasă singur toată ziulica, îmi amintesc că se ducea câteodată cu tata să taie coceni noaptea pe răcoare, rămâneam singur fără să mă sperii. Asta e. Nu-mi este frică și pace bună! Încă puțin și o să se lumineze de ziuă, începe forfota, strig, mă aude cineva, mă recunoaște, gata, altă treabă. Dar neprevăzutul rămâne
RĂMÂI CU MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340729_a_342058]
-
coșului un tuci bolborosindu-și păsatul, speriind cu stropii înălțați grămăjoara mălaiului pus deasupra, gata să-ngroașe fiertura. Și parcă o și văzu pe mamă-sa pe-un scăunel sprijinind ceaunul între tălpile goale ale picioarelor, având apărătoare numai doi coceni de porumb despuiați de boabe. Aievea o zări făcăluind fiertura aromitoare! Și-n scurtă vreme, mămăliga, după ce mai dădu-n clocot de câteva ori, se găsi răsturnată pe măsuța rotundă unde adăstau o strachină cu brânză sfărâmată, iar în alta
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
în construcții și nu putea lipsi de pe șantier, de aceea și-a luat soția într-o după amiază de joi treisprezece octombrie, o mie nouă sute șaizeci, pornind cu ea spre lanul de porumb. Acum, având carul încărcat cu snopii de coceni[ 17 - Tulpini de porumb.], se întorceau spre casă. Încercau să grăbească mersul animalelor, care nu prea se sinchiseau de dorința stăpânilor și de îndemnurile acestora, asociate cu sficiuirea plesniturii de la biciul împletit din pile argăsită. Își vedeau de mersul lor
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
cântate atât pe scena căminului cultural din localitate, cât și pe alte scene, unde se organizau concursuri artistice interșcolare. O altă sursă de învățarea cântecelor a fost pentru copilă, radioul. Prindea linia melodică și apoi luând un știulete sau un cocean de porumb în mână drept microfon, începea să lălăiască prin curte sau prin casă, așa cum auzise ea la radio, până reușea să dea și de versurile melodiei. Începutul carierei de solistă de muzică populară fusese trasat, urma doar ca fata
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan râde cu toata gură când Sile își trage pantalonii de pe el și fuge la wc.Wc, de fapt prea mult spus, o gaură în scândura și multă hârtie de ziar, coceni La un moment dat, Vasile intra în grajd și aduce de acolo pisică pe care o pune la ușă din tinda nu înainte de a o dă cu benzină pe sub coadă.Săracu’ animal! Făcea tumbe de durere, se lovea de toți
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan râde cu toată gura când Sile își trage pantalonii de pe el și fuge la wc.Wc, de fapt prea mult spus, o gaură în scândură și multă hârtie de ziar, coceni La un moment dat, Vasile intră în grajd și aduce de acolo pisica pe care o pune la ușa din ... Citește mai mult -Sorine unde e taică-tu mă?-Tata a murit când eram eu mic.Era mut, ca mama
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
mâna în locul unde nebunu’a dat foc la gospodărie.Bogdan râde cu toată gura când Sile își trage pantalonii de pe el și fuge la wc.Wc, de fapt prea mult spus, o gaură în scândură și multă hârtie de ziar, coceni La un moment dat, Vasile intră în grajd și aduce de acolo pisica pe care o pune la ușa din ... VII. INGERI CAPTIVI P 2, de Florin Ciprian Ispas, publicat în Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012. Îmi aduc
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]