223 matches
-
consemneze că din butoiul de stejar fuseseră luați cinci litri și jumătate, vin cu care mama a potolit setea duhului neliniștit al tatălui meu, adică l-a dat de pomană), gardul ce-mprejmuie umilul meu domeniu, cotețul plin de păsări grase, cocina În care de multă vreme nu mai țineam porc, căci sămânța ălor cu care ne Înțelegeam noi bine a pierit cam de la moartea tatii (adăpostul porcesc, Însă, era o amintire scumpă și un loc de duioasă aducere aminte), toată copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără să apuce să pună iară mâna pe avut. Își Împărțiseră Împrejurimile și ieșea chiar cu bătaie dacă vreo ceată de căutători se apuca să-și Împlânte cazmalele În teritoriul alteia. Ceata lui Ion, zis Vieru (căci fusese văzut În cocină În timp ce Încerca să rușineze scroafa), mergea aproape la sigur să descopere nu se știa ce În pădurea de la Asfințit. Cei trei băieți se Înarmaseră cu unelte grele și se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întâmpla? Chiar atunci Misty O’Malley a intrat din nou în cameră și a spus: — Am nevoie de un bărbat masiv și puternic. Când turma de porcari între două vârste a început să se agite, de parcă era ora mesei la cocină, Misty a ridicat mâna și a zis: — Dar în lipsă de-așa ceva, trebuie să mă mulțumesc cu tine. După care a întins brațul, a aruncat către mine un rânjet, care voia să spună „e al meu“ și pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum să-și facă o casă cu mânurile lui, cum să-și sape fântână, cum să alterneze culturile, cum să-și vindece de boli animalele, plantele, să-i Înveți să se despartă de vite, să le facă grajd, coteț, staul, cocină... Și mai ales când Îi convingi pe țărani, care sunt de o pudoare bolnăvicioasă (rușinea ucide - la țară...), Îi Înveți, zic, să-și facă latrine - și culmea!, mai și reușești... Oricât de modest din fire, te simți dintr-o dată altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ți-am găsit o slujbă.” Vocea suna metalic. Domnul Sanowsky fusese plecat de acasă. Tata a devenit recuperator. Recuperator. Când rostise cuvântul, domnul Sanowsky avusese un râs hoțesc. „Negrii recuperează de la alții și noi de la ei. Indivizii trăiesc ca în cocină, totul acolo e slinos și pârlit. Dacă ți se deschide ușa, trebuie să-ți astupi repede nasul. Nu-și plătesc chiria cu lunile, deci nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne prezentăm la ei în persoană. Teodorescule, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea nu numai funcția de duhovnic, ci și pe aceea de martor al testamentului. (H.Stahl, Satele devălmașe românești, vol 2, p.52). Primul preot la Chircești, amintit în documente este Popa Matei, care la 1654 se judecă pentru o cocina din satul Brădicești (Catalog documente moldovenești, vol III (16531675),București, 1968, doc.86, p.42). Nu se știe unde era biserică în acea vreme și nici în perioada următoare. Recensămintele rusești din 1772-1774 înregistrează pentru satele Miclești și Chircești ale
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a dispărut. Nu-i așa? Se uită amenințătoare la copii, care dădură din cap viguros. — Ei bine, Lanark, casa aia-i o groapă de gunoi nenorocită. E ca o cocină. Nu puteam să-i las acolo, nu-i așa? I-am adus aici, i-am spălat și i-am culcat, iar acum le spăl hainele. Dar ați face bine să aveți grijă, dacă o să mă ocup de voi! le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
venit s-o pleznesc și să-i spun: "Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi place mirosul de cocină". Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cutiile vor fi distruse până atunci, împreună cu conținutul lor. Se întoarse în bucătărie unde îl găsi pe Edward în picioare, sfidător. Începu pe un ton calm. —Le-ai aruncat pur și simplu. Bineînțeles că le-am aruncat. Parcă era o cocină studențească aici. Toată mizeria aia, toate prostiile alea sentimentale. Trebuie să te desparți de ele, Maggie. Trebuie să privești înainte. Dar, dar... Maggie nu se uita la el. Privea în pământ, încercând să digere tot ce se-ntâmplase. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de către Hitler, cum a supraviețuit tatăl său. E o poveste incredibilă. Bunicul meu s-a ascuns împreună cu o familie de nonevrei, la o fermă din Ungaria. L-au ținut pe el și pe un văr de-al lui într-o cocină de porci. Chiar la sfârșitul războiului, a scăpat târându-se pe două mile de canal. —Tatăl meu a zis că lecția vieții tatălui său a fost că evreii ar trebui să găsească un loc unde să nu trebuiască să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tatălui său a fost că evreii ar trebui să găsească un loc unde să nu trebuiască să primească permisiunea celorlalți pentru a supraviețui. Unde să lupte și să se apere dacă e nevoie. Să nu se mai înghesuie într-o cocină de porci. Germania nazistă... Lui Maggie îi veni în minte un gând neașteptat. Își aminti rândurile despre băncile elvețiene care și-au însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi că mesajul menționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
servit ca tine. — Ce faci, Jones? Nu cumva vorbești cu golanu’ ăla? întrebă Lana din ușă. — Fii liniștită, îi strigă Ignatius. Mă duc. Călăul tău a băgat groaza în mine. Nu voi mai face greșeala să trec vreodată prin fața acestei cocine de porci. — Cu atât mai bine, spuse Lana și trânti ușa. Bucuros, Ignatius privi conspirativ spre Jones. — Hei, ascultă! spuse acesta. Pân’ nu pleci, zi-mi și mie ceva. Ce crezi că tre’ să facă un negru ca să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și farfuriile îngrămădite în chiuvetă și găsi o ceașcă de cafea. O clăti. — Vrei cafea? El negă din cap. — La naiba, Lise, spuse el. Locul ăsta e o cocină. — Știi că lucrez noaptea. Niciodată nu-i păsase de cele din jur. Chiar și când era copil, camera ei era tot timpul în dezordine. Iar ea părea să nu observe. Tom se uită printre perdelele unsuroase de la geamul bucătăriei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi place mirosul de cocină”. Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. „Plec chiar acum”, i-am zis și mi-am luat pardesiul, punându-mi la repezeală câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele japoneze de pasageri, cele franțuzești nu au clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a spânzurat în casa aceea a lui, dar nu înainte de a-și fi măcelărit mama în vârstă, nevasta și cei trei copii încă mici. - Gărzile regale, a spus, au cărat tot ce se afla înăuntru. Trăia ca un porc în cocină, obligându-și nevasta să-și vândă trupul pe bani. Am văzut cu ochii mei: sub gunoiul dintr-un coș imens, ascunsese o comoară cu care și-ar fi putut cumpăra șapte palate. În privința zdrențărosului, domnul meu, l-am văzut plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am să plec, Grubi, cu voi sau fără voi... Să nu mai pomenești niciodată de odaia de sus! Auzi? HAMALUL: Nu, domnule, deși... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște lași, sunteți niște fricoși. Vă e frică să plecați de aici, din cocina asta blestemată, din mocirla asta, din cimitirul ăsta... Toată viața ați visat să călătoriți prin ploaie și acum, când eu v-aș putea învăța... vă e teamă vă e lene... vă moleșiți și vă ia somnul... HAMALUL: Ba nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
liniștită nu se simțea nici o adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau, ar trebui să zic, mamele - aflate în situația mea? Hugo s-a holbat la ea preț de câteva secunde agonizante. —Theo? — Da, Theo. Sinceră să fiu, acum că e așa de prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi a aruncat o privire peste costumul plin de spumă, ud și mototolit al lui Hugo. —A venit vremea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin avocați. Amanda stătea acum cu spatele la el, așa că Hugo nu-i putea vedea expresia feței. Era însă sigur că pe chipul neveste-sii se citea triumful și ceva mai profund decât disprețul. Amanda gândea, probabil, că Fitzherbert Place e o cocină. Cu cât mai repede își retrăgea acțiunile din investiția asta, plus fiul, cu atât mai bine. Am venit să-ți spun, a zis Amanda după ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi cea mai lungă pauză din istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spun de ce m-am străduit să curăț mizeria altuia. În timp ce stăteam lângă ușă, un cuplu mai În vârstă a trecut pe acolo. Apropiindu-se, bărbatul s-a uitat În jos și a spus: „Probabil că iar au scăpat porcii din cocină”. M-a Întrebat dacă știam cine făcuse mizeria. Simțindu-mă ca un prost, am Îngăimat o minciună și i-am spus că nu. Eram de părere că n-ar fi tocmai bine pentru reputația spitalului dacă aș fi recunoscut cine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ca și Cururile de doi bani roș-alb-roș1. Dar tocmai atunci a sosit poștașul și a stricat toată poezia, așa cum a spus unchiul-tutore. Și pentru că unchiul-tutore s-a gândit mereu la siguranță, l-a închis pe preaspermuitul Herrmann trei zile în cocina porcilor, ca nu cumva să iasă vreo falsă porcărie din gura lui Herrmann. Pentru că omenirea din întreaga regiune nu înțelege nimic din asta, că un mic copil roș-alb-roș poate să fie un porcșor libidinos. Și micul Herrmann a trebuit să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
că un mic copil roș-alb-roș poate să fie un porcșor libidinos. Și micul Herrmann a trebuit să se gândească că porcii cel puțin nu încearcă să și-o vâre în ceea ce e proprietatea lui Herrmann, chiar dacă porcii cei grași din cocină aproape că l-au strivit pe bietul șchiop. Dar cel puțin, așa, micul Herrmann se eliberase de oameni, în sfârșit, nici un om adevărat nu mai era în jur... așa s-a gândit el... și a înfulecat din mâncarea porcilor. Era
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
strivit pe bietul șchiop. Dar cel puțin, așa, micul Herrmann se eliberase de oameni, în sfârșit, nici un om adevărat nu mai era în jur... așa s-a gândit el... și a înfulecat din mâncarea porcilor. Era întuneric și cald în cocină, și Herrmann s-a gândit că moartea trebuie deja să vină, care ne este dată nouă astăzi ca și mâncarea noastră porcească cea de toate zilele... Moartea va veni și o să-l elibereze de toți oamenii care mai există... și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pentru fructul scroafei și carnea vitei. FEMEIA (deschide fereastra cocioabei din nou): Iar te-ai pocnit, iar ai păcătuit, îți pocnești tot timpul lumea din căpățâna ta, îți pocnești mereu căpățâna cu pocnelile tale. Porcii sunt neliniștiți, du-te în cocină și uită-te la porci, dă-le porcilor să mănânce și să bea. (închide fereastra) SEPP BOTDEJIGODIE: Ahdaahda, munții de carne urcă la cer, porcii îngroapă foamea, și foamea îi înnebunește pe toți mai departe, așa o scroafă-i cea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]