338 matches
-
cutii de conserve de roșii. Pînă și fumul care ieșea pe coș mirosea a sărăcie lucie. Zdrențe subțiratice și fîșii anemice de fum, cu totul deosebite de rotocoalele pufoase, argintii, care se despleteau din coșurile casei Sheridan. Pe maidanul cu cocioabe își duceau viața spălătorese, coșari, un cîrpaci; mai era unul care-și pusese pe toată fațada căscioarei colivii micuțe de păsări. Plozii viermuiau peste tot. În copilărie, micuților Sheridan li se interzisese cu strictețe să pună piciorul pe maidan, ca
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ecou verbal al opiniei lui Jose, ci, de asemenea, un mod de gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod similar: Într-adevăr, prea era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de o imensă și modestă iubire, lăcrimând de fericire alături de tripleții pe care tocmai îi născuse într-un spital mizerabil, fără să se gândească la nefericirea care îi aștepta și pe aceștia, ca și pe ceilalți copii ai săi, în cocioaba mizera, inundată. Se întreabă Sábato dacă nu se manifestă chiar Dumnezeu în aceste mame și de ce s-ar manifestă doar în poeți că Juan de la Cruz sau în picturile sacre ale lui Rouault? Dacă rezistență pare absurdă când se prevestește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cantitatea" informației Metafora jurnalistică este puntea de legătură dintre ceea ce știm și ceea ce vrem să se știe, mai ales în dinamica titlului. În enunțul: "Cenușăreasă de România: la 11 ani a primit cadou un super palat, dar locuiește într-o cocioabă" (Jurnalul.ro, 2012), metafora "Cenușăreasă de România" - o descripție nedefinită, incompletă, sub aspect pragmatic - actualizează o mare cantitate de informație în titlul articolului, fie că facem apel la mijloacele lingvisticii, fie la cele ale pragmaticii. Observăm cum cantitatea de informație
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în lupta împotriva violenței. La Champfleury, niște oi erau într-o stare lamentabilă, cocoțate pe 1,5 m de paie, cu capul atingînd bîrnele. În plus, niște cai ale căror copite măsurau mai mult de 20 cm trăiau în niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ale căror copite măsurau mai mult de 20 cm trăiau în niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule. Interpretări generice și specifice De fapt, există două interpretări pentru un + substantiv: - o interpretare numită specifică, cea pe care tocmai am evocat-o. Ea permite desemnarea unui obiect
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
niște cocioabe minuscule, fără nici o posibilitate de a se mișca. Animaux magazine, nr. 193, iulie 1991 Nu știm nimic altceva despre aceste oi, despre acești cai sau despre aceste cocioabe minuscule decît că aparțin clasei oilor, a cailor sau a cocioabelor minuscule. Interpretări generice și specifice De fapt, există două interpretări pentru un + substantiv: - o interpretare numită specifică, cea pe care tocmai am evocat-o. Ea permite desemnarea unui obiect particular. Acesta poate fi un obiect care există ("Am cumpărat un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un foi), foiul fiind burduful din piele care servea la trimiterea aerului pentru cărbunii Încinși unde se Încălzea fierul de către fierarii care erau și potcovari. Acesta a avut doi flăcăi și o fată: Neculai, Petru și Mărița. Marcu Iacob, zis Cocioabă, era frate cu Coconetele din Zăpode și avea trei feciori: Neculiță, Petrușca și Costan și o fată, Onița, care avea să devină soția lui Ilie Groza. Casa lui destul de sărăcăcioasă urma celei a lui Ion al lui Dumitru Foiului În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ușurință că se aflau în legătură cu Weathermen. Mulți dintre ei "aveau la origine cele mai frumoase înclinații spre dărnicie și abnegație". Ei vroiau "să schimbe Societatea" și să devină, pentru aceasta, infirmieri, educatori benevoli, lucrători sociali în cartierele negrilor sau în cocioabele locuite de albii cei mai săraci. Ei au cedat, spun ei, în fața unei societăți în care birocrația sufocă orice inițiativă, orice elan generos. La început, membrii lor formau grupuri care cooptau persoane cu aceleași afinități și care operau în clandestinitate
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de sus înghite șoseaua lamblia, tunel de interfluviu pe Olt, Țara Ciucului cutele văii structurale, culmea și stîncăria spinări de partea Hășmașului, prim-plan terasări agricole, cartof sacul tîrît la semănat, ară calul semigreu, coada înnodată, cuprinderea sat cu două-trei cocioabe pe margine, curți împreunate, puradeii pe bătătură la Izvoru Oltului, dacă nu vine mulțimea o turmă și un păstor colții să-i împungă pielea, mai are o fată mai mare ca Beti, n-a dat-o la școală! nu, mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o parodiază. Așa face de pildă Dickens, care vizitează în 1844 Italia și vede acolo altceva decât Goethe, cu șapte decenii înainte: lângă vestigiile monumentale ale Romei antice, călătorul postromantic vede o populație mizeră, mame care-și despăducheau copii în fața cocioabei, cerșetori, briganzi. Cunoaștem foarte bine acest proces și din literatura noastră: după un debut furtunos romantic de inspirație pur livrescă, Filimon reneagă modelul inițial și parodiază sângeros tipul romantic făcându-l ridicol: Mitică Râmătorian din Nenorocirile unui slujnicar, amantul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Pesth“ petreceau mult bucureștenii și au petrecut ascultând cântărețele germane, până ce a fost dărâmat localul.133 Toate celelalte case până în strada Doamnei, astăzi Paris 134, sunt ne schimbate. În colțul de peste drum s-a clădit Palatul Nifon 135, înlocuind oarecari cocioabe. În colțul bulevardului Academiei cu Calea Victoriei a fost clădită casa Greceanu. Actualul Hotel Capșa nu era pe atunci, iar casa, care nu avea decât un etaj, cuprinde și sala Slătineanu atât de cunoscută și vestită. Era cunoscută fiindcă în această
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
greu de închipuit cu ce stare de spirit am intrat în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza neregularităților
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ei, ori noi! Nu exista alternativă. Pentru a supraviețui, eram constrânși să ne apărăm. Atacurile lor deveniseră tot mai repetate și tot mai violente. Ar fi trebuit să ne mutăm. Dar unde? Cu chiu cu vai, moș Danilov ne găsise cocioaba asta afurisită. Eram mulți copii; nu ne primea nimeni în gazdă; parcă eram ciumați. Copiii sunt florile pământului? Mai degrabă blestemul pământului! Așa că ne-am pregătit de război. În curte era o fântână, iar alături un butoi de tablă ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ajungea în dreptul gospodăriei respective, proprietarul se prezenta la poartă, îi plătea, iar acesta introducea mortăciunea în sicriul ambulant, plecând mai departe, la altă poartă, și la altă poartă, până când termina de străbătut toate ulițele satului, după care se retrăgea spre cocioaba lui dărăpănată de la marginea satului. Aceasta era activitatea lui zilnică de pe urma căreia își asigura la limita de jos existența lui mizerabilă. În ziua despre care vreau să vă vorbesc, noi tocmai finalizaserăm activitatea de înfrumusețare din fața căsuței noastre, când liniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu erau deosebit de călduroase... Poate totuși se găsea acolo vreun călugăr care să vrea s-o ajute? Adelheid petrecu toată ziua privind pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
breugheliană. Odată m-a poftit la el acasă, în cartierul Bădălan, unde domnea mizeria mizeriilor, ceva cu totul inedit pentru mine, cum n-am mai văzut niciodată, poate numai în reportajele cinematografice din zilele noastre, din „lumea a treia“. O cocioabă de lemn, cu o singură încăpere, în care dădeai de două priciuri de dormit, de o masă și un scaun și de o sobă de tuci la mijloc, care ardea. Maică-sa, înaltă și scheletică, oricât de binevoitoare, îmi făcea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să continui să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă întorc de la surorile Delavrancea, ca și cum m-aș întoarce din altă lume. Nu mi-aș fi putut închipui că sunt în stare să trăiască așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită tablourilor. Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-ți scriu. Te sărut. Sâmbătă, 7 iulie [1950] [...] Draga mea, tocmai mă întorc de la surorile Delavrancea, ca și cum m-aș întoarce din altă lume. Nu mi-aș fi putut închipui că sunt în stare să trăiască așa. O cocioabă strălucitoare. Cocioabă, din cauza neîngrijirii, strălucitoare, datorită tablourilor. Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care domina totul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ani aici, devale, cu una Ileana, femee urâtă și foarte simplă. Giovanni nu-i prost și a făcut în Italia lui și oleacă de școală. A naufragiat aici l-au luat nevoile și vinul înainte și trăește mizerabil, într-o cocioabă, cu acea Ileană, care din când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară”! Nu mai striga că ,,se vor dărâma”, Ai grijă de cocioaba ta, Că nu te mai ține până-n primăvară! Și nu mai face pe astronomul, Că nu știi tu Cine a făcut ,,cloșca cu pui și Orionul”! Și nu mai strica ,,adunările de sărbătoare”, Tu esti neșcolit în muzică și cântare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
întâlnisem cu ea și la talcioc, uriașul târg de vechituri din apropierea Capitalei, unde oamenii se duceau să-și vândă obiectele personale. În timpul anilor ’50, talciocul a funcționat fără întrerupere într-o groapă, adică pe un uriaș teren viran înconjurat de cocioabe. Oameni de toate originile, reduși la mizerie de proletarizarea generală, se duceau duminica cu tramvaiul, ca să vândă de toate și orice, sub privirea nepăsătoare a autorităților. Prin intermediul talciocului și al Consignației, care se afla în centrul Bucureștiului, România a fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lucraseră pentru ei. Aceasta a fost și soarta tatălui lui Vlad Stolojan, alungat de pe domeniul său horticol de la Herești, pe care-l făcuse celebru în toată România și chiar în străinătate, datorită calității fructelor și legumelor sale. Instalat într-o cocioabă din București, a fost aprovizionat pe ascuns de țăranii din satul lui, care îl iubeau pe bătrânul moșier, om cu vederi largi și generos. Pământurile astfel expropriate aveau să intre în proprietatea statului și să formeze nucleul sovhozurilor și al
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
O ajută tatăl ei și bunicul lui Nică, David Creangă din Pipirig, care îl duce pe băiat la școala din Broșteni. Acolo, Nică și vărul lui, Dumitru, stau în gazdă la o femeie săracă, Irinuca, a cărei unică avere erau: ―cocioaba de pe malul stâng al Bistriței, bărbatul, fata și boii din pădure, un țap și două capre slabe și râioase, ce dormeau pururea în tindă-. De la aceste capre, cei doi copii iau râie și nu mai sunt primiți la școală. Prin
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
termopane și împrejmuită cu sârmă ghimpată; înăuntru, în fața unui perete plin cu ecrane video, un gardian cu kippa tocmai termina de controlat camerele de supraveghere instalate pe scări și pe străduța în pantă. De fapt, nu atât neverosimila amestecătură de cocioabe aflate în dispută te pun pe gânduri, cât drapelul fluturând aproape peste tot pe acoperișuri. Este oare drapelul unui stat sau al unui credo? Răspunsul ar fi ambiguu, pentru că, cel puțin aparent, ține de ambele. Steaua lui David între cele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]