162 matches
-
ori cu pompa o dimineață octombriferă cu membrană rece și groasă care se lipește de aripi. Când trage lucrurile din oglindă, când scoate câte-un fleac din râul-care fură chipuri, când el însuși, fosilizat, este salvat de la naufragiu de brațul coclit al victoriei, aceste sărbători oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat și spinos, al sălbăticirii spirituale. Apoi când întors pe o parte cu spatele la animal, acoperit cu frunze uscate, își numără inelele de pe tulpină, răbdare, răbdare, vițelul cel gras
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Ljuba, ai văzut?, mă întreabă Dragance. - Văzut, zic. Și mă gândeam ce-i de făcut. - Știi ce? Acuma era timpul de schimbat tactica. Să ne ducem după alea trei care-au rămas pe dinafară. Așa că luăm și noi găinile-alea coclite - ea e cu alții, vreo șapte opt să fie - altceva nu mai rămăsese liber nimic, exact ca la curse. Și dansăm noi dansul ăla. Pe urmă ne întoarcem la locul nostru. - Acuma uite cum facem, zic. Ne dăm mai aproape
Dragoslav Mihajlović (Serbia) Când înfloreau dovlecii by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6298_a_7623]
-
de călătorie al bunicului. Caii proaspăt potcoviți tropoteau peste fosile de coleoptere, îmbâcsite de praf de pușcă veșmintele lui de ofițer de infanterie. Soldații virili se lăfăiau în budoare cu fetele de la Moulin Rouge. Pe pieptul lor dezgolit atârnau decorații coclite. I-am zis atunci într-o doară: Iată podul istoriei. Și am auzit deodată zgomotul șampaniilor revărsându-se peste amintiri. Eram totuși singur. Doar armurile lor zăngăneau prelung lăsând pe urmele pașilor mei o rugină dureroasă.
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de sânge, se
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]
-
neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zecile de statui pe care le privisem în ochi, încercînd să-nțeleg cum ar putea fi gândirea acelor oameni de bronz înverzit și de piatră, bărbați iluștri cărora muze rubiconde le-ntindeau pene de gâscă sau cunune de lauri la fel de coclite. Și cum ar fi putut face dragoste femeile astea cu uter de marmură. Da, departe în noapte, când troleibuzele se retrăgeau, bărbații iluștri coborau de pe soclurile lor, le-apucau de păr pe muze și le trânteau în boschetele din părculeț
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și impregnărilor cu cerneluri multicolore, priveam în jur, mișcând doar globii oculari, și observam, ca în acele jocuri cu două imagini aproape identice, anume inadvertențe între camera ruinată așa cum o știam eu și cea în care mă aflam: forma clanței coclite, a prizei smulse din perete, o anume porțiune de tapet jupuit erau altfel, deși nu-mi dădeam seama prin ce difereau. Deosebirea poate că nu era în ele, ci în mine, în emoțiile mele, chiar în înfățișarea mea (sigur, sigur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de dopuri. Fata dădu drumul nucilor pe podea și-ncepu să mute sticlele din loc până ajunse la marea ladă de zestre, cu zugrăveala înnegrită pe ea ca zmoala. Își rupse unghiile până reuși să ridice capacul ferecat în aramă coclită, dar ce văzu înăuntru o făcu să cadă-n genunchi, printre sticle, și să rămână încremenită acolo, în lumina lăptoasă și-n curentul care făcea să fluture pânzele de păianjen pe care le adunase în păr. Perle? Cruci scrijelite în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care le știu bine, rotunjite de atâta manipulare, îngălbenite de prea mult scos la lumină, ajunse ca amestecul mirosind a alamă din poșeta mamei: siguranțe, bănuți ieșiți din circulație, poze alb-negru cu colțul rupt, chitanțe și carnete, un ceas coclit, o proteză dentară înfășurată-n hârtie... Pentru că nu le pot localiza, vreo două fac, poate, trecerea între arhi-amintinle de mai-nainte și întîmplănle mai umile cu micul, inimaginabilul Mircișor, ale cărui codițe cu perișor blond și moale, păstrate tot în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu capul metalic și dintele ei din vârf, gata să zboare țăndări de măsea într-o gură caldă, umană, căptușită cu pereții moi ai obrajilor și-n care limba se chircește și saliva e suptă de un cârlig de alamă coclită. Un coș de gunoi cu tifoane însîngerate și-un pahar pe-o poliță specială, plin ochi cu o apă limpede ca o lentilă arătau că scaunul dentar era funcțional și că fusese folosit de curând. Coca se-nfioră când îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din nou scara. Cei trei urcară-n urma ei prin cilindrul albastru-vînăt, foarte înalt, al casei scării, în golul căruia treptele se răsuceau ca un burghiu. Pe mici paliere se aflau câte două uși cu plăcuțe de alamă și vizoare coclite, fără lentilă. Ajunși sus, avură deasupra lor doar chepengul pătrat al unui pod, iar înainte o singură ușă, neagră ca unsă cu păcură. În spatele ușii vuia adine, înghețîndu-ți sîngele-n vine, un abis, o cascadă de ape negre, un tigru de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pițigoi o arie dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte câteva exerciții de Glinka pe o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de scurtă durată. Într-un sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Marius care se ridicase politicos în picioare. Sper să am promisiunea ta că vei trece mai des pe la noi, acum fiind acasă, nu? întreabă ea cu voce fermă, ce așteptă doar un răspuns pozitiv. Ca întotdeauna, Marius simte un gust coclit ascultând familiaritatea degajată folosită de doamna Hagiaturian. Știa că în spatele politeții excesive, realitatea era cu totul alta. Cunoștea ambiția, dar mai ales mândria nemăsurată ce caracterizau această femeie. La întâlnirea între patru ochi avută cu ea în zilele imediat următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puteai întoarce privirile fără să dai de faciesuri decrepite și bestiale sculptate-ntr-un lemn mâncat de carii. Nu te puteai mișca fără să fii șters pe obraz de părul lor de cânepă putredă, plin de un fel de clopoței cocliți, în prima noapte n-am dormit deloc, și totuși a fost cea mai plăcută dintre nopțile petrecute acolo. Chiar lângă noptieră, nas în nas cu mine, era un flăcău de lemn cu mâini scurte și ceva foarte lung atîrnîndu-i între
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acolo, etajul patru se preschimbase într-un fel de pod mucegăit, nu înțelegeam de ce mai trebuie să ciocăn, știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o realitate mai adâncă, într-un aer metafizic și radios. Cu cei trei lei pe care mi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dâre verzi ca iarba. Mai cocliți ca șerpii frați / Din fântâni municipale. Mai mergeam câteva stații, trecând pe lângă fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase în curți, pe lângă triaje de cale ferată cu vagoane melancolice, stacojii, ruginind în zăpadă, pe lângă gogoșerii unde se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată, cu clanță boantă de alamă coclită sub care se vedea, indecentă, gaura cheii. Tensiunea din mine, frica aceea, curiozitatea, dorința aceea, răul acela ajunseseră la culme. Am privit cheia de aur. Eram sigură că se potrivește. Și chiar atunci m-am trezit, cu o stare proastă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
palmele fierbinți pe brațele scaunului, Profesorul Mironescu clatină din cap cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care se așezase popota și, în plus, prezența continuă a celorlalți ! Purtat de amintiri, scoate din buzunar nelipsitele Fructines-Vichy, bonbons laxatifs purgatifs dépuratifs, inoffensifs antiseptiques de l’intestin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost prieteni vechi. Ellis s-a apropiat încet, de parcă Jina ar fi fost elanul, iar el n-ar fi vrut s-o sperie. Încă de data trecută, Ellis era un bătrân, iar acum probabil că era de-a dreptul coclit. Dar Jina nu putea să-i ghicească vârsta. Ellis nu se împiedica în mers; era mai zdravăn decât ea. Trebuie să auzi niște lucruri, i-a spus el. Chiar dacă vorbele astea n-o să-ți placă. Jina a râs cumva supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu se uita la ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit o vorbă de recunoștință. Asta a fă cut-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și salutam "te iubesc." Nu-mi revin, câte seri am stat să aștept să-mi faci legătura și ce drăguț era portarul care o chema în fiecare seară la etajul trei, băga-mi-aș pula în capul meu de fraier coclit care i s-a prins că vaca aia de Nuți se plictisea acolo, sau poate au fos și ea, și Geograful foarte drăguți, când m-au văzut așa morcovit s-au gândit că o să-mi facă o bucurie. Bucuros, de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era să plecați din pântecele matern!“ Și, spunând aceasta, se ridică de la podea și-n văzul Întregii asistențe Îi azvârli ligheanul de cenușă În cap... Ippolit dădu să se apere și se trezi din somn lac de transpirație, cu gura coclită și dureri de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]