297 matches
-
Decembrie 1850 el face o analiză detaliată a esenței dramatice a subiectului insistând că Ducele a devenit în mod eronat personajul principal al acțiunii, si ca în schimb acest Triboletto (așa cum era el denumit în opera) a rămas un simplu cocoșat și atât. Printre alte multe aspecte Verdi nu era de acord nici cu acest Îl Ducă de Vandome pe care îl consideră o figură obscură. La finele lunii un compromis cu autoritățile fusese realizat - compromis care îi va permite lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prea ești zdravănă la cap, zise moartea necăjită. Nu ne-am înțeles să-mi dai un copil? Uite îl iau pe cel mai mic, căci nu ți-e de nici un ajutor, nu e nici deștept, nici mare, ci urât și cocoșat. Dragă cucoană, zise mama cu ochii plini de lacrimi, e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dai un copil? Uite îl iau pe cel mai mic, căci nu ți-e de nici un ajutor, nu e nici deștept, nici mare, ci urât și cocoșat. Dragă cucoană, zise mama cu ochii plini de lacrimi, e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu l dau eu pe Alexandru, puiul drag al mamei! Necăjită și înfuriată că nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
se putea servi de mâini, era aproape paralizat. Alături mă aștepta altul nu numai paralitic, dar și orb. În acest salon am avut pentru prima dată în viață imaginea cea mai autentică a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de valuri. O priveliște mai puțin atrăgătoare, din care nu lipsesc câteva cutii de conserve, goale și ruginite, precum și cioburi de sticlă. Într-o zi va trebui să cobor și să curăț locul. Dincolo de drumeag, se ridică iar stâncile galbene, cocoșate, unele dintre ele imense, plantate aici printre tufe de iarbă sârmoasă și flexibilă și printre nenumărate hățișuri de scaieți sclipitori. Se mai ivesc din loc în loc (cultivate oare de mâna omului sau de natură?) o sumedenie de fucsii cam firave
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zdravăn, ca s-o pot apuca mai ușor. În ce privește „muntele“, am avut mai puțin succes, din simplul motiv că nu am putut găsi nimic, nici un colț de piatră de care să pot lega frânghia. Stânca e prea netedă și prea cocoșată, iar funia nu-i destul de lungă ca să o pot desfășura până la casă. Să cumpăr una mai lungă și s-o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în bucătărie capătul ud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stâncă de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea, deși părea clamă pentru că fusese atât de lustruită și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri.“ Singura persoană care i-a citit romancierului absolut toate cărțile, care poate să spună pe de rost toate personajele și care îl venerează e o doamnă mititică, nițel cocoșată, nemăritată și care crește optsprezece câini. „Așa e viața“, își spune romancierul, dar cum e viața cu adevărat tot în măcelăria lui nea Mitică îi este dat să afle. „Hai, ia din partea casei o pârjoală - strigă după romancier nea Mitică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răspîndind zvonul că acei sînt x,y și z, iar eu n-am dreptul să fac un portret?” și ștefanache, care n-are memorie, zice că „eu am atacat întîi”, că am zis în Ateneu că Ignea e șchiop și cocoșat, că D.C. are ochi de bufniță. și zice, ca o concluzie: „E de mirare că tîmpiții de la Ateneu nu și-au dat seama că e un atac la persoană!”. Reacția mea a fost fermă în fața acestor infamii și invenții de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prin care cel mai adesea sunt exprimate ostracizarea și ura unei societăți cu o viziune complet negativă asupra evreului. În iconografia bizantină imaginea evreului este mai mult biblică decât sociologică” <endnote id="(136, p. XIX)"/>. Credința că evreii au „nasul cocoșat” a lăsat urme și În limbajul popular. Țăranii din unele zone ale României (sudul Transilvaniei, de exemplu) numesc nasul coroiat „nas jâdovesc” (dar În sudul Basarabiei i se spune „nas ca la armeni”) <endnote id="(200, p. 9)"/>. Excrescența cartilaginoasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el evreu sau nu. Tot În cadrul obiceiurilor rituale de Crăciun practicate În satele poloneze, În cadrul piesei populare Herod (de tipul Irozilor din folclorul românesc), un rol important Îi revine unui personaj „evreu- diavol” cârciumar. Un băiat se travestește În evreu cocoșat și șchiop, cu barbă și perciuni rituali, cu mască neagră și cu sac de negustor ambulant. La moartea regelui Herod, „evreul-diavol” se adresează astfel „soldaților lui Herod” : Poate că eu, proștilor, am să fiu regele vostru ? Am să mă duc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
miraculoasei Păsări a basmelor noastre străbune și deodată, mă trezesc întrebînd cu voce tare dacă Doamna acestor locuri primește oaspeți veniți de departe. Nimeni nu înțelege ce spun și atunci, din mijlocul grădinii, se apropie un băiat subțire, smead, puțin cocoșat, care mă roagă într-o franceză destul de corectă să mai repet întrebarea. La rîndul său, o repetă în italiană, gardienei, iar aceasta răspunde că un asemenea noroc nu l-aș putea avea decît după ora 19, cînd Bătrîna Doamnă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și din pricină că nu făcusem niciun sport - căci gimnastica din liceu era un caraghioslâc și o pierdere de vreme absolut ridicolă - rămăsesem destul de mic la statură, așa că, la începutul clasei a șaptea eram cel mai mărunt din clasă, cu excepția unui coleg cocoșat. Dar, am crescut în doi ani cât nu crescusem în șase, iar la sfârșitul liceului numai vreo trei lungani erau mai înalți ca mine. Pasiunea pentru problemele politice și naționalismul nu m-au părăsit însă nicio clipă. Citeam, firește, zilnic
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai complexă. În Scrisoarea III, M. Eminescu îngroașă defectele portretului pe care îl realizează printr-un limbaj ce evocă gama largă a urâtului: "Vezi colo pe urâciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroșată și la fălci umflat și buget, Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri, La tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri.” În poezie, Ch. Baudelaire prefigurează "estetica urâtului”, care va constitui o întreagă tendință în arta secolului al XX lea. Poemul Un hoit prezintă în imagini impresionante, ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Vandana de Sud...) Ei au publicat un roman, plecând de la documentele descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni. În romanul acela se arată limpede cum cel numit de nordici "Marele Învingător" n-a fost decât un uzurpator ticălos și cocoșat. Dovadă că și englezul Shakespeare W. l-a folosit drept model pentru Regele Richard, cel care a mers până acolo încât a vrut să ofere oricui Patria Sfântă pentru... pentru un cal! Și sudicii nu s-au oprit aici! Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
iar la stadiul lui obișnuit de slinoșenie și la puloverul maro pe care l-a primit de la Janice de Crăciun, acum cinci ani. Mi-a părut foarte rău când am auzit despre... — Ei, asta e. Arată groaznic cum stă așa cocoșat și se uită la grădinarii care sapă și taie frunzele arbuștilor, în spatele meu. — Și, cum merge cu pregătirile de nuntă? — A... bine, zic iute. Știi cum e, la ora asta suntem la stadiul de liste peste liste. Sunt o groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sfârșitul lunii iulie 1964, când a suferit cea mai grea și lungă perioadă de închisoare. A intrat un om de 40 de ani, sănătos fizic și psihic și a ieșit după 16 ani un om în vârstă, bolnav de tuberculoză, cocoșat, cu piciorul rupt - talia se micșorase incredibil - fără a avea asigurat o cât de mică sursă de întreținere. Această perioadă de 4 ani, 1964-1968 din viața tatălui nostru a fost mai blândă, deși a avut destule greutăți cu sănătatea, cu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acest ultim gest de umilință, gândindu-se la suferința comună. Declarațiile făcute la Aiud au fost amărăciunea vieții lui și cu această amărăciune a coborât în mormânt. Eliberat din închisoare în vara anului 1964, s-a întors o epavă acasă. Cocoșat, umblând în cârje și plângând de durere la fiecare pas. Din falnicul bărbat de odinioară nu mai rămăsese decât o stafie. Înconjurat de dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de mii de lumînări și unse cu sudorile cerii." Spre deosebire, "...Velásquez observă atent și caracterizează. Iată pe Felipe IV tînăr, în picioare, cu o scrisoare în mînă, cap prelung, figură aristocratică, inocentă; sau pe același în armură, cu nas cocoșat, buze groase, cea de jos proeminentă, perciuni, expresie placidă cu ceva vindicativ și indurat. (...) Buzele groase confirmă rigiditatea, obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o altă perspectivă, care este cea a criticului: "Esop
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
le dau o utilizare. Cum arată un astfel de specimen e bine de știut. Așa ca reptila asta, că tot o am lângă mine. Cu carnea fleșcăită, ceva intermediar între țesut muscular și adipos. Grăsime și carne care se întrepătrund, cocoșat, ochi blegi și transpirați. Uite că ochii pot foarte bine să fie transpirați. Și specimenul se remarcă prin aceea că poate vegeta oricât, fără să se gândească la nimic. Nu-i place nimic, are reacții târzii. Nu poate sta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
își drege glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine pe tânărul lor stăpân.... Acesta se arătă mulțumit, le destăinui unele lucruri, le spuse ce aveau de făcut și, către seară, o luă iar pe calea ascunsă pe care mersese cu câteva seri Înainte ca să-l Întâlnească pe falsul cocoșat. Johannes aștepta la locul știut. — Doamne, spuse el Închinându-se, ai avut dreptate. Bănuiala Înălțimii Tale a fost Întemeiată. știi cu ce repeziciune lucrăm noi, oamenii mei n-au pierdut o clipă și au aflat mai multe decât se așteptau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați, mai urcând mai coborând, mai transpirând prin culoarele înguste, strâmte și incredibile - deci, chiar și piramidele-și găseau locul în sufletul meu, până atunci opac. Sfinxul m-a ajutat să mă transport definitiv în lumea căutată așteptată și fascinantă a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dacă mă vei purta în cârcă. Omul se mulțumi și luă șarpele, care i se încolăci împrejurul gâtului. Mâncarea unuia era și mâncarea celuilalt. Nimic nu făcea unul fără altul. Dar bătrânețea aduce cu ea și neputință și omul ajunse cocoșat de povara ce o purta. Într-una din zile zise șarpelui: Măi șarpe, fătul meu, fie-ți milă și dă-te jos, că nu te mai pot duce! Ba să-ți muți gândul, tată. Așa ne-a fost învoiala. Oamenii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
nu-i bănuia aerul fetid, Înecăcios, culoarea gri-roz, „veselia” la comandă, ce semăna bine cu un icnet, uriașele cozi În frig, În ploaie, Întunericul medieval pe străzi, lipsa cronică a medicamentelor, umilirea constantă a femeii, adunările uriașe unde o mulțime cocoșată, Îmbrăcată În gri-negru, privea spre un balcon unde se distingeau niște păpuși rigide, asaltată În spate de „agitatorii” plictisiți și de trâmbe de urale stridente, ce scăpau din difuzoarele camionetelor securității... Nu credeam că mă voi Întoarce curând În țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]